Workshop Yoshi Oida, Cluj-Napoca, 1- 6 octombrie 2009

1- 6 octombrie

Celebrul actor si regizor de origine nipona Yoshi Oida, va fi prezent in Cluj-Napoca, in perioada 1 - 6 octombrie, pentru a sustine un atelier deschis unei participari internationale. In aceeasi perioada, publicului larg ii sunt rezervate o serie de patru evenimente care reunesc o lansare de carte in prezenta lui Yoshi Oida, proiectii de spectacole, vizionarea unui documentar, o intalnire a publicului cu participantii la atelier. Evenimentul este organizat de catre Centrul International pentru Artele Spectacolului – ARTHOC cu sprijinul Centrului Cultural Francez Cluj, avand ca partener si gazda Teatrul Maghiar de Stat.

Discipol al maestrului de teatru Kyogen, Okura-San, iar ulterior colaborator timp de peste 30 de ani al „magicianului teatrului european”, Peter Brook, cu roluri memorabile in spectacole dar si in filme precum The Pillow Book de Peter Greenaway, regizor a peste 30 de spectacole de teatru sau opera – Yoshi Oida este un exemplu unic si fascinant de reunire a tehnicilor teatrului oriental cu cele ale teatrului occidental, ambele la cote maxime de maiestrie. Onorand invitatia Centrului International pentru Artele Spectacolului – ARTHOC, intre 1 si 6 octombrie 2009, Yoshi Oida va sustine, in premiera in Romania, un atelier international deschis unui numar de 18 participanti proveniti din tari precum Franta, Anglia, Germania, Brazilia, Spania, Italia si Romania.

Publicul larg va avea sansa de a se intalni cu aceasta mare personalitate a scenei contemporane in data de 5 octombrie, ora 20, in Sala Studio a Teatrului Maghiar, unde va avea loc lansarea cartii "Actorul invizibil" de Yoshi Oida si Lorna Marshall, aparuta la Editura ArtSpect, lansare urmata de vizionarea documentarului "Ai vazut luna?" (o productie WillkeFilm). Cuprinzand interviuri cu Peter Brook, fragmente din spectacole celebre ale acestuia, rememorari ale influentei lui Yukio Mishima asupra carierei lui Yoshi Oida, documentarul Claudiei Willke este un melanj de teatru si de viata, o calatorie emotionanta din inima Japoniei in inima Europei, definitorie pentru personalitatea artistica a lui Yoshi Oida. De ce suntem intrebati daca am vazut luna? Pentru ca atat documentarul-portret al Claudiei Willke cat si cartea "Actorul invizibil", au ca laitmotiv spusele unui mare actor de teatru Kyogen:
„Pot sa-l invat pe un tanar actor gestul prin care se poate arata luna. Dar restul, de la varful degetului pana la luna, tine de propria lui responsabilitate”. „Pentru mine”, spune Yoshi Oida, „este prea putin important daca publicul isi aminteste cat de frumos a fost un anumit gest. Singurul lucru care ma intereseaza este: A vazut luna?”

Pe langa acest eveniment, in data de 2 octombrie, ora 20 va avea loc, in foaierul Teatrului Maghiar, o proiectie a spectacolului de opera "Moarte la Venetia" in regia lui Yoshi Oida (muzica Benjamin Britten). Va urma in data de 4 octombrie, ora 20, in Sala Studio a Teatrului Maghiar, o proiectie a unui important spectacol dedicat prieteniei dintre Balthus si Antonin Artaud numit "Il n’y a plus de firmament", in distributia caruia se numara Yoshi Oida si a carui punere in scena este semnanta de una dintre figurile marcante ale scenei internationale: Josef Nadj. In ultima zi, 6 octombrie, ora 17, va invitam in Insomnia la o intalnire cu participantii la atelier.

Proiecţie spectacol de operă: Moarte la Veneţia, regia Yoshi Oida.      

2 octombrie, ora 20, Teatrul Maghiar de Stat, Foaier

„Regizat de către marele actor, regizor şi profesor Yoshi Oida, cu un amestec subtil de elemente orientale şi occidentale, spectacolul Moarte la Veneţia oferă o nouă perspectivă asupra ultimei capodopere a lui Benjamin Britten.

Prin simplitatea japoneză a stilului şi prin eleganţă, punerea în scenă a lui Yoshi Oida mută accentul pe disputa dialectică dintre Apollo şi Dionysos, pe care Benjamin Britten o avusese în minte în momentul în care a creat această operă. Minimalismul scenografiei permite concentrarea asupra dramei protagoniştilor, în special pe aceea a lui Aschenbach, care în interpretarea lui Alan Oke reuşeşte să atingă imposibilul, făcându-ne să ne intereseze un personaj care nu este interesat decât de el însuşi. Legând în mod explicit începutul operei şi pierderea inspiraţiei lui Aschenbach de moartea soţiei acestuia, Yoshi Oida îl transformă pe Aschenbach într-un om care, în încercarea de a uita o tragedie, nu face decât să creeze o alta.

Integrarea unor pasaje de muzică de percuţie indoneziană în partitura operei lui Benjamin Britten se face în mod atât de natural încât pare unul dintre cele mai frumoase lucruri auzite vreodată în lume.” (The Observer)

Coproducţie: Opera din Lyon, Opera de Stat din Praga, Aldeburgh Festival,   Bregenz Festival realizată cu spijinul Fundaţiei Britten-Pears.

Proiecţie spectacol Il n’y a plus de firmament  coregrafia Josef Nadj, cu Jean Babilée, Jing Li, Yoshi Oida, Ali Tahbet, Guillaume Bertrand, Lionel About, Damien Fournier.

Puţine cuvinte reuşesc să ne ajute să pătrundem în secretul creaţiei lui Josef Nadj. Circumstanţele, întâlnirile sau acumulările de semne explică deseori mult fără să spună nimic despre misterul acesteia. O vizită la pictorul Balthus, o conversaţie despre Artaud, o întâlnire cu Jean Babilée, dansator şi om-pasăre, astfel se ţese coregrafia în jurul acestor figuri tutelare construindu-se un spectacol la intersecţia dintre pictură, dans, circ şi teatru.  Printr-o stilizare asiatică şi într-un decor de poveste orientală, lentoarea interpreţilor sublimează fiecare mişcare asemenea imponderabilităţii.  Il n’y a plus de firmament invită la o călătorie halucinantă având ca destinaţie, înainte de orice, evocarea poetică a corpului. 

“În toamna anului 2000 am avut ocazia, alături de prietenul meu Otto Tolnai, să îl vizitez pe Balthus în castelul său din Elveţia. Am rămas vreme îndelungată în atelier unde am putut să observ câteva fotografii de-ale sale. Otto Tolnai îi punea întrebări despre Rilke şi René Char, eu vroiam să aflu mai multe despre Artaud. Dar, ca şi cum mi-ar fi presimţit întrebarea, ridicând privirea spre cer şi zâmbind, Balthus a început să  evoce amintirea celui mai drag prieten al său: „Foarte puţină lume ştie că Artaud a căzut pe nişte scări, lovindu-se foarte rău la cap, şi că întregul său manifest despre Teatrul Cruzimii a fost scris după acest accident.” După câteva luni, cu puţin timp înaintea morţii sale, l-am vizitat din nou. Doream să-i fac câteva fotografii alături de pisica lui, dar era foarte obosit şi după prânz s-a retras în camera sa. La despărţire, s-a întors către mine şi mi-a spus: „Josef, să nu îl uiţi pe prietenul meu Artaud, e foarte important.” La ieşire am început să fotografiez faţada casei, moment în care am observat, pe preşul din faţa uşii, un cap de cal. Întors în Franţa am cumpărat operele complete ale lui Artaud şi am început cu ultimul tom, cel de-al 26-lea. La pagina 23, am dat de următoarea frază: „Însă eu, Artaud, mă simt mai degrabă cal decât om.” Din acel moment, ca un fir întins între tabloul lui Balthus şi poezia lui Artaud, i-am revizitat pe Rilke, Tsoeing-Tseu, Japonia, Italia, Irlanda… am legat aceste spaţii ca un păianjen, ţesând labirintul în care se naşte spectacolul”. (Josef Nadj)

 

Lansare de carte Actorul invizibil de Yoshi Oida şi Lorna Marshall. Vizionare documentar Ai văzut luna? (regia Claudia Willke)

 

„În această carte unică, Yoshi Oida ne arată cum misterele şi secretele spectacolului sunt inseparabile de o ştiinţă precisă, concretă şi minuţioasă învăţată în focul experienţei. Lecţiile vitale pe care ni le transmite sunt spuse cu atâta uşurinţă şi graţie încât dificultăţile devin, practic, invizibile. Totul pare atât de simplu, dar e doar o capcană: în Orient, ca şi în Occident, nimic nu e uşor.” (Peter Brook)

 

În acest studiu practic şi fascinant despre arta actorului, scris în colaborare cu Lorna Marshall, Yoshi Oida pune la dispoziţia actorilor câteva instrumente simple prin care îi ajută să îşi plaseze tehnica interpretării sub vălul invizibilităţii. Yoshi Oida consideră că, odată ce publicul devine prea conştient de metoda şi de arta actorului, minunea spectacolului dispare. Publicul nu ar trebui să fie lăsat să vadă niciodată actorul, ci doar jocul acestuia : „În teatrul Kabuki există un gest care indică „privirea spre lună”, când actorul arată spre cer cu indexul. Un actor foarte talentat a realizat acest gest cu graţie şi eleganţă. Publicul s-a gândit: „O, mişcarea sa este atât de frumoasă!” Oamenii din public s-au bucurat de frumuseţea interpretării actorului şi de măiestria tehnică de care a dat dovadă. Un alt actor a realizat acelaşi gest, arătând spre lună. Publicul nu a observat dacă acesta s-a mişcat sau nu în mod elegant; a văzut doar luna. Prefer acest tip de actor: cel care arată luna publicului. Actorul care reuşeşte să devină invizibil.”

 

Documentarul Have You Seen the Moon (Ai văzut luna?) de Claudia Willke

5 octombrie, ora 20, Teatrul Maghiar de Stat, Sala Studio

„Documentarul Have You Seen the Moon înfăţişează reflecţiile şi căutările lui Yoshi Oida asupra diferitelor perspective ale artei şi teatrului occidental şi oriental. Trecând prin menţionarea unor mari personaliţăţi (cum ar fi Peter Brook, Yukio Mishima) sunt puse diferite întrebări si se caută diferite variante de răspuns inspirate din ambele arii culturale.” (Claudia Willke)

 

Întâlnirea participanţilor la workshop cupublicul.                                                                                      

6 octombrie, Insomnia, ora 20