Zilei Porţilor Deschise la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

COMUNICAT DE PRESĂ
Bucureşti, 03.08.2011

Prima ediţie a Zilei Porţilor Deschise ale sitului arheologic prioritar Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Muzeul Naţional de Istorie a României, împreună cu ceilalţi parteneri instituţionali, anunţă organizarea Zilei Porţilor Deschise ale Sitului Arheologic Prioritar Ulpia Traiana Sarmizegetusa în data de 6 august 2011, cu începere de la ora 1100. Evenimentul este organizat prin parteneriatul cultural dezvoltat de Consiliul Judeţean Hunedoara şi prestigioase instituţii muzeale şi de învăţământ superior, respectiv Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (Deva), Muzeul Naţional de Istorie a României şi Universitatea Babeş-Bolyai – Centrul de Studii Romane, cu sprijinul Asociaţiei Antiquitas şi Elite Art Club UNESCO. Organizarea evenimentului este posibilă şi datorită sponsorizării acordate de Grup Transilvae şi Avon.

Organizată pentru prima dată anul acesta, Ziua Porţilor Deschise ale Sitului Arheologic Prioritar Sarmizegetusa constituie, datorită semnificaţiei deosebite a acestui sit arheologic prioritar, un prilej distinct pentru a contura un spaţiu de întâlnire şi de discuţii, în care să se regăsească deopotrivă comunitatea locală, autorităţile publice, comunitatea ştiinţifică şi, bineînţeles, vizitatorii de toate vârstele. Programul detaliat al evenimentului este prezentat în anexă.
Unul dintre obiectivele esenţiale legate de gestionarea unui sit arheologic prioritar vizează prezentarea şi diseminarea – prin varii canale media – a rezultatelor obţinute prin această cercetare interdisciplinară, printr-o strategie de comunicare dezvoltată în legătură cu diverşii deţinători de interese în raport cu vestigiile arheologice care compun situl respectiv. În comparaţie cu alte state europene, în România prea puţin este astăzi conştientizat faptul că există diverse paliere de interese publice în legătură cu protejarea şi conservarea unor asemenea monumente, principalii “actori” ai ecuaţiei de dezvoltare durabilă fiind în acest caz: autoritățile publice (locale și centrale), specialiştii în domeniile arheologiei și monumentelor istorice (arheologi, istorici, arhitecți, urbaniști etc.) şi, nu în ultimul rând, publicul larg. O asemenea abordare derivă din politici publice europene actuale referitoare la patrimoniul cultural, axate pe o schimbare de perspectivă în valorizarea acestuia în beneficiul public şi utilizarea sa ca vector de dezvoltarea durabilă, prin identificarea potenţialul economic, la diverse nivele.

Privit din perspectiva potenţialului său ca resursă culturală, un sit arheologic de amploarea şi cu semnificaţia celui de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa necesită o gestionare coerentă, subsumată unui plan de management pe termen scurt, mediu şi lung, care să reunească atât priorităţile de cercetare, pe cele de punere în valoare a patrimoniului la nivel local şi naţional. Într-o asemenea viziune, pornind de la edificiile dezvelite şi conservate de-a lungul mai multor decenii de cercetare, cât şi de la rezultatele decurgând din studiul vestigiilor şi al artefactelor descoperite aici, Ziua Porţilor Deschise ale Sitului Arheologic Prioritar Sarmizegetusa se doreşte a fi un demers informal care pledează pentru construirea unei relaţii fireşti şi de durată privind evoluţia sitului arheologic şi a elementelor care se pot dezvolta odată cu acesta: muzeul, parcul arheologic, facilităţile asociate pentru turişti. Implicarea tuturor celor interesaţi de aceste aspecte – localnici şi turişti, autorităţi publice locale şi centrale, profesioniştii în domeniu sau pasionaţi de istorie şi arheologie – constituie un necesar prim pas făcut pentru reuşita unui astfel de demers, iar organizarea Zilei Porţilor Deschise oferă tocmai cadrul necesar dialogului şi participării pro-active pentru păstrarea patrimoniului cultural naţional.

Se cuvine reiterat rolul pe care evenimentele culturale de genul Zilelor Porţilor Deschise pentru educarea concetăţenilor în spiritul înţelegerii valorii şi importanţei patrimoniului cultural şi a necesităţii protejării acestuia. În astfel de momente arheologii pot să perceapă în chip direct şi reacţia publicului faţă de activitatea şi rezultatele cercetărilor lor.
Cu acest prilej vor fi prezentate şi principalele descoperiri arheologice efectuate în campania arheologică a acestui an, dintre acestea cea mai importantă fiind încăperea cu frescă policromă din ansamblul templului zeilor palmyreni. Informaţii de sinteză despre acest monument antic sunt cuprinse în anexă.

ZIUA PORTILOR DESCHISE – COLONIA DACICA SARMIZEGETUSA
Ediţia I
com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara / 6 august 2011

PROGRAM

11:00 – Deschiderea festivităţilor prilejuite de celebrarea Zilei Porţilor Deschise ale sitului arheologic prioritar Colonia Dacica Sarmizegetusa

Alocuţiuni din partea oficialităţilor / Cuvinte de deschidere

• Director General MCDR – Liliana Țolaș
• Președintele CJ Hunedoara – Mircea Ioan Moloț
• Primarul comunei Sarmizegetusa – Mihai Todoni
• Sarmizegetusa sau începuturile Daciei romane – prof. univ. dr. Ioan Piso (UBB)

 Amfiteatru sau Muzeu
• Vernisajul expoziției Noul templu al zeilor palmyreni de la Sarmizegetusa – dr. Ovidiu Țentea (MNIR/Antiquitas)
• 12:00–14:00 – ghidaje în forurile romane / templul zeilor palmyreni / necropola estică – descoperiri arheologice recente la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (Ioan Piso, Ovidiu Țentea)

În paralel se vor desfăşura activităţi din cadrul proiectului SITUL ARHEOLOGIC – SURSĂ DE INVESTIGARE ANTROPOLOGICĂ ŞI VIZUALĂ, derulat în parteneriat de către ELITE ART Club UNESCO şi ANTIQUITAS.

• Studiu antropologic al șantierului arheologic Sarmizegetusa

În paralel vor avea loc activități sub genericul O ZI DIN VIAȚA UNUI ȘANTIER ARHEOLOGIC
• Desen arheologic al unor elemente arhitectonice descoperite recent – arh. Andrei Cîmpeanu (Antiquitas)
• Desen de piese arhitecturale și modelaj 3D
• Măsurători topografice și geomagnetice – principii de bază și rezultate scontate – dr. Felix Marcu (MNIT), George Cupcea (UBB)
• Desenarea și interpretarea inscripțiilor (Ioan Piso)
• Prelucrare de ceramică – prelevare/desen/conservare (membri ai colectivului arheologic)
• 15:00–17:00 – prezentarea principalelor descoperiri arheologice prin prelegeri publice (Ioan Piso, Ovidiu Țentea)
Prezentarea principalelor proiecte de dezvoltare durabilă a sitului arheologic prioritar Ulpia Traiana Sarmizegetusa (Ovidiu Țentea, Andrei Cîmpeanu)

17:00–18:30 – ghidaje în forurile romane / templul zeilor palmyreni / necropola estică – descoperiri arheologice recente la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (Ioan Piso, Ovidiu Țentea)

Prezentarea proiectului SITUL ARHEOLOGIC- SURSĂ DE INVESTIGARE ANTROPOLOGICĂ ŞI VIZUALĂ, derulat în parteneriat de catre ELITE ART Club UNESCO şi Asociaţia ANTIQUITAS

18:30–19:30 – Discuții pe teme arheologice de actualitate

20:00 – foc de tabără – continuarea discuțiilor pe teme arheologice de actualitate – FOC DE TABĂRĂ!

 ORGANIZATORI
• CONSILIUL JUDEŢEAN HUNEDOARA
• MUZEUL CIVILIZAŢIEI DACICE ŞI ROMANE
• UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ – CENTRUL DE STUDII ROMANE
• MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI
• ANTIQUITAS
• ELITE ART CLUB UNESCO
    
Cea mai importantă descoperire arheologică a campaniei 2011 la Ulpia Traiana Sarmizegetusa – încăpere cu frescă pictată datând din perioada romană

Într-un sit de amploarea Ulpiei Traiana Sarmizegetusa este dificil de stabilit o ierarhie a importanţei descoperirilor arheologice. Dar cea mai recentă campanie arheologică de aici, derulată începând cu a doua decadă a lunii iulie a acestui an, a furnizat o descoperire cu adevărat excepţională, anume o încăpere a unui edificiu roman pe ai cărei pereţi interiori se păstrează porţiuni destul de ample de frescă policromă.

În urmă cu 3 ani, s-a înregistrat o primă serie de indicii privind o asemenea descoperire aparte, de vreme ce atunci a fost dezvelită o porţiune un zid (mai exact un postament de poartă) dintr-o încăpere ce preceda intrarea în templul zeilor palmyreni din capitala Daciei romane. Cu acel prilej, arheologii au putut să observe destul de neclar o porţiune de frescă ce decora peretele amintit. Anul acesta, extinzându-se cercetarea acestui templu al divinităţilor originare din anticul oraş Palmyra, arheologii au avut bucuria să descopere o a doua încăpere pe ai cărei pereţi se păstrau fragmente şi mai ample de frescă. Aceasta este o descoperire aparte, de vreme ce în provincia Dacia nu sunt cunoscute prea multe exemple de edificii în cazul cărora să se fi păstrat, vreme de aproape două milenii, pictură murală. Raritatea descoperirii, dar şi buna practică în domeniu au impus măsuri imediate de conservare primară şi elaborarea unui plan de recuperare a acestor importante elemente de patrimoniu arheologic. Astfel, dacă în cazul porţiunii de frescă descoperite în anul 2008 întregul spaţiu al încăperii a fost umplut cu nisip pentru a proteja fresca împotriva intemperiilor, caracteristicile şi starea de conservare a noii porţiuni de frescă descoperită în acest an au determinat arheologii să solicite sprijinul rapid al autorităţilor competente. Pentru a putea preleva fresca necesare aprobări de specialitate din partea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, respectiv de conlucrarea cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a judeţului Hunedoara, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (Deva) şi, nu în ultimul rand, cu specialiştii atestaţi pentru restaurarea unor asemenea mărturii istorice.

Această descoperire arheologică aduce din nou în atenţia publicului din România şi de pretutindeni, potenţialul de cunoaştere ce se păstrează încă în subsolul siturilor arheologice, faptul că multe mărturii tangibile privitoare la civilizaţia romană aşteaptă încă să fie descoperite şi studiate de specialişti.

Istoricii antichităţii clasice consideră că una dintre cele mai frumoase expresii ale civilizaţiei romane era casa romană, aceasta fiind cunoscută mai ales datorită săpăturilor arheologice efectuate la Pompeii şi Herculaneum. Aşa-numita casă “pompeiană” nu era orientată spre exterior, ci spre interior, încăperile sale fiind situate către o curte cu peristil, un spaţiu deschis înconjurat de portice cu coloane. În mijlocul curţii se afla de obicei o fântână împodobită cu statui, în vreme ce în interior mobilierul era uşor şi rafinat, iar pereţii erau împodobiţi cu fresce pictate în culori vii. Acestea înfăţişau peisaje şi elemente din natură, scene de vânătoare sau mitologice sau chiar reprezentări simbolice ale valorilor morale şi filozofice ale proprietarului casei. Celebre astăzi în întreaga lume, frescele descoperite de-a lungul vremii la Pompeii şi Herculaneum, păstrate la faţa locului (in situ) sau în colecţiile Muzeului Arheologic Naţional din Napoli şi ale altor mari muzee din diverse ţări, sunt considerate drept capodoperele universale ale genului.
Elementele constituente ale aceleiaşi civilizaţii existau şi la Sarmizegetusa, dar în cazul acestui important sit al Daciei romane locuitorii săi antici nu au avut nefericirea sau, altfel spus, arheologii nu au norocul ca edificiile de aici să fi fost conservate, ca în cazurile amintite, de cenuşa vulcanică. Mulţi dintre arheologii care sapă de o viaţă la Sarmizegetusa îşi amintesc că în primii ani ai venirii lor pe şantier bătrânii locului le mai povesteau că în tinereţea lor  văzuseră încă pe zidurile romane “zugrăveli” de înălţimea unui stat de om, picturi înfăţişând flori şi “îngeri”. Dar multe dintre aceste opere de artă au fost distruse de-a lungul anilor, fie de la sine din cauza stării de conservare, dar şi din ignoranţă, nepăsare şi neştiinţă, sau chiar din lipsa unor fonduri adecvate studiului unor asemenea vestigii rare şi fragile.

Campania de săpături arheologice din acest an s-a concentrat la Sarmizegetusa asupra a două zone distincte: Capitoliul, anume templul lui Iupiter şi al Triadei Capitoline, şi templul zeilor palmyreni. Acesta din urmă a fost construit la începutul secolului III p. Chr., suprapunând urmele unei locuinţe din secolul al II-lea p. Chr. Aceasta nu era o construcţie oarecare, ci aparţinuse unui demnitar, de vreme ce beneficia de aducţiune de apă. Podium-ul templului palmyrean, adică masa imensă de piatră şi mortar care susţinea elementele templului propriu-zis, a fost edificat parţial peste o încăpere a fostei locuinţe, fapt ce a protejat-o de intervenţiile moderne. Pe pereţii accesibili ai acestei încăperi s-au descoperit în campania arheologică a anului 2011 câţiva metri pătraţi de frescă, iar din dărâmătură arheologii au putut să recupereze bucăţi mari de tencuială pictată. Din analiza preliminară făcută de specialişti la faţa locului s-a constatat că fresca era pictată în culori foarte vii şi reprezintă elemente vegetale, dar şi alte motive a căror clarificare necesită un studiu aprofundat. Dintre toate descoperirile arheologice, fresca dezvelită în această campanie este cea mai sensibilă şi mai supusă degradării, fiind în acelaşi timp – prin dimensiunile sale – un vestigiu cu caracter de unicat printre descoperirile din ultimii ani din cuprinsul fostei provincii romane Dacia.