Charles Leirens – Inteligenţa privirii. Portrete de artişti 1933 – 1960

28 septembrie 2012 - 2 decembrie 2012
Muzeul Naţional de Artă al României, Sălile Kretzulescu

Muzeul Naţional de Artă al României, Wallonie-Bruxelles International, Delegaţia Wallonie-Bruxelles la Bucureşti şi Muzeul Fotografiei din Charleroi, Belgia vă invită la expoziţia de fotografie Charles Leirens – Inteligenţa privirii. Portrete de artişti 1933 – 1960, eveniment organizat în cadrul programului special prilejuit de aniversarea a zece ani de existenţă a Delegaţiei Wallonie-Bruxelles la Bucureşti.

Expoziţia prezintă o selecţie de 60 de fotografii-portret ale unor mari personalităţi culturale ale secolului XX - scriitori, muzicieni, artişti plastici, cineaşti, filosofi, istorici de artă -, realizate de Charles Leirens în perioada 1933-1960. Printre chipurile imortalizate de Leirens îi întâlnim în expoziţie pe: Eugen Ionescu, André Gide, Jean Cocteau, Paul Valéry, André Malreaux, Béla Bartók, Nicolas Nabokov, Marc Chagall, James Ensor, Aristide Maillol, René Magritte şi mulţi alţii. Lucrările provin de la Muzeul Fotografiei din Charleroi.

Cu studii în drept şi o bogată carieră de muzician, Charles Leirens (1888-1963) se face remarcat ca animator al vieţii culturale din capitala Belgiei, în calitate de fondator al Maison d’Art din Bruxelles – un loc în care se organizează spectacole, expoziţii, conferinţe şi dezbateri, dar mai ales un spaţiu în care artiştii se întâlnesc cu publicul lor, în care se stabilesc legături şi se fac schimburi de idei.

În 1933 Leirens redescoperă fotografia - o mai veche pasiune a sa - şi începe să realizeze, ca autodidact, primele portrete. Până la sfârşitul vieţii va realiza aproape 250 de portrete de artişti, mulţi dintre aceştia fiind prieteni apropiaţi de-ai lui.

Pentru Leirens, fotografierea unui artist înseamnă cel mai sincer şi autentic mijloc de a cunoaşte omul din spatele operei. Primele imagini îi suprind pe artişti în atitudini fireşti, naturale, într-un mediu familiar – adesea în locuinţa proprie, niciodată într-un studio de fotografie. Pe Leirens îl interesează expresivitatea chipurilor, gesturile caracteristice personajelor sale.

Din anii 1950 Charles Leirens se dedică în exclusivitate fotografiei, iar în portretele pe care le realizează se observă o preocupare accentuată pentru „regia” imaginii, pentru construcţia mai elaborată a compoziţiilor, favorizând accesoriile, elementele de recuzită în detrimentul modelului