Muzeul Naţional Cotroceni. Magazin

Muzeul Naţional Cotroceni este o instituţie de specialitate, axată pe reflectarea istoricului ansamblului medieval şi modern Cotroceni, pe evoluţia şi transformările sale, survenite de-a lungul timpului.

Partea medievală a Muzeului Naţional Cotroceni este reprezentată de spaţiile construite în timpul domniei voievodului Şerban Cantacuzino (1678-1688). Între 26 mai 1679 si 24 aug. 1682 - date aflate în inscripţia de pe ancadramentul uşii bisericii şi în aceea aflată lânga fresca ctitorilor - au fost ridicate biserica, chiliile, casele domneşti, ansamblul acestor construcţii formând mănăstirea Cotroceni, reşedinţă a ctitorului ei.

Actualmente, în cadrul muzeului pot fi vizitate cuhnia (bucătăria) mănăstirii Cotroceni, trapeza (sala de mese) şi câteva chilii, ca şi pivniţa mare a caselor domneşti, spaţii reprezentative pentru tehnica de construcţie şi pentru arhitectura autohtonă de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Începutul epocii moderne a fost marcat în anul 1821 de aşezarea pe platoul Cotrocenilor a taberei lui Tudor Vladimirescu. În timpul revoluţiei de la 1848, oastea otomană condusă de Fuad-Efendi a ocupat mănăstirea Cotroceni. Domnia lui Barbu Ştirbei (1849-1853) s-a dovedit benefică zonei, domnitorul făcând din casele domneşti reşedinţa sa de vară.

Un moment de referinţă din istoria secolului al XIX-lea l-a constituit domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Reşedinţa domnească de la Cotroceni a devenit, din 1862, cadrul discuţiilor şi deciziilor care au marcat domnia reformatoare a lui Alexandru Ioan Cuza.

Istoria regalităţii din România îsi leagă destinul şi de Cotroceni, principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen folosind din iunie 1866 casele domneşti. Din initiativa sa, în anul 1893 s-a început construcţia unui palat, pe locul fostelor case domneşti şi destinat moştenitorilor coroanei - principele Ferdinand şi principesa Maria. Arhitectul Casei Regale - francezul Paul Gottereau - a ales pentru noul palat o rezolvare originală care îl individualizează, amplificând efectul general de fast. Fiecare interior încearcă să recompună decorativ, cât mai fidel, un stil după rigorile istorismului.