Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României

Anii '80 înseamnă, în Polonia, un deceniu de rezistenţă activă împotriva discursului totalitar, de tip comunist. Nu doar mişcările sindicale ale Solidarităţii, dar şi legea marţială care a adus asupra populaţiei o stare de sumbră (ne)siguranţă care şi-a găsit o expresie şi, de ce nu, o soluţie în actul artistic. Expoziţia „Republica Bananieră. Expresia anilor '80”, curator Jolanta Ciesielska, constituie cel mai bun prilej pentru privitorul român să descopere modul în care artistul polonez percepea, definea şi soluţiona realitatea ultimului deceniu comunist.
Expoziţia, în forma pregătită pentru prezentarea ei în străinătate, reuneşte peste 70 de lucrări, aparţinând unui număr de 24 artişti: Sylwester Ambroziak, Krzysztof M. Bednarski, Ewa Ciepielewska, Zbigniew Maciej Dowgiałło, Ryszard Grzyb, Bożena Grzyb-Jarodzka, Marek Janiak, Paweł Jarodzki, Jerzy Kosałka, Paweł Kowalewski, Andrzej Kwietniewski, Andrzej Egon Miastkowski, Piotr Młodożeniec, Jarosław Modzelewski, Zdzisław Nitka, Marek Rogulski, Adam Rzepecki, Krzysztof Skarbek, Marek Sobczyk, Paweł Susid, Andrzej Świetlik, Andrzej Makary Wielogórski, Ryszard Wożniak, precum şi mai multor grupuri artistice poloneze din anii '80, precum Gruppa, Luxus, Łódź Kaliska, Pomarańczowa Alternatywa, Wspólnota Leeeżeć.
Expoziţia va fi însoţită de un catalog de 111 pagini reprezentând lucrări selectate din expoziţie, cu un cuvânt înainte semnat de criticul de artă Erwin Kessler şi cu o introducere semnată de curatorul expoziţiei Jolanta Ciesielska. De asemenea, va fi prezentată şi biografia artiştilor prezenţi în album.
În anii '90, o dată cu câştigarea libertăţii şi cu sentimentul tot mai puternic al valorii individului, majoritatea grupărilor artiştilor create în anii '80 au dispărut. (O excepţie o reprezintă grupul „Łódź Kaliska”, activ şi astăzi, care tocmai sărbătoreşte 30 de ani de existenţă). Marea majoritate a foştilor membri ai grupurilor artistice sus-amintite au repurtat succese profesionale, fapt confirmat deopotrivă de achiziţionarea lucrărilor acestora pentru colecţii dintre cele mai importante, expoziţii organizate în locuri prestigioase în Polonia şi în străinătate, precum şi angajarea lor în instituţiile de învăţământ superior artistic poloneze. Şi, deşi ultimul deceniu al secolului trecut s-a scurs în Polonia sub semnul „artei critice”, al proiectelor sociale şi al „artei corpului”, acest „boom” pentru expresia anilor '80, înregistrat la 20 de ani de la apariţia acestui fenomen, demonstrează doar faptul că această artă s-a împotrivit trecerii timpului şi că a contribuit la maturizarea următoarei generaţii de polonezi, născuţi în anii '80, cărora citirea istoriei sfârşitului comunismului în notele arhivelor IPN (Institutul Memoriei Naţionale) pur şi simplu nu le este de ajuns. Iar pentru a simţi în plus şi energia pozitivă a acelor timpuri, trebuie să cunoşti arta care - aşa cum cânta Krystyna Prońko - a fost „un medicament pentru tot răul”.