Andreea Pătru in dialogue with Eugen Rădescu @ Pavilion

Andreea Pătru în dialog cu Eugen Rădescu
Corpo Santo

Dialog/Lecture
Joi 24 octombrie 2013, 19.00

@PAVILION | proudly supported by UniCredit Țiriac Bank
Str. C.A. Rosetti 36 (intrarea din str. Jean Louis Calderon)

FB event:
https://www.facebook.com/events/1422004388014145/

Moda este o practică culturală cu propriile sale reguli și structuri, iar schemele teoretice care se bazează pe ideea de dominare și reprimare presupun, de cele mai multe ori, un sens în care dominanta exclude termenul reprimat, aducându-l aproape de invizibilitate – moda nu face excepție, pentru că și aici maniera evidentă prin care grupul marginal se opune acestei condamnări la invizibilitate pare să fie perseverența în a se face văzut/ a se remarca/ a ieși din tiparul mainstream.
Axioma la care se raportează practicile culturale occidentale în domeniul modei și al stilului vestimentar este chiar piatra de temelie a creștinismului: Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea Sa. Omul este un produs al creatorului său întinat de imperfecțiunea păcatului originar. Hainele ascund, dar și exprimă – stilul se construiește. Adevărata misiune a modei este aceea de mijloc de expresie, de a te comunica pe tine însuți celorlalți în fața cărora te înfățișezi. Să fie influența creștinismului în modă o declarație publică a resorturilor religioase care ne conduc, sau o declarație publică de emancipare a credinciosului? Uneori influența religiei în modă se vede în castitatea elementelor de îmbrăcăminte, în portul de zi cu zi a unui modest lănțișor cu cruce, simplitatea cusăturilor și culorilor de un ascetism ce trimite la modestia monahală. Să fie modestia ș i umilința noile atribute ale influenței religioase în modă sau, cu exagerările de rigoare, blasfemie?
După folosirea siluetei moderniste, corpul femeiesc subțire și funcțional al anilor 20, eliberarea de corset și de toate podoabele feminine, are loc o reîntoarcere, ca refuz al modernității spre stilul eclectic, încărcat și ornamental. Dacă în anii ’50 și ’60 Balenciaga folosea mantia neagră călugărească, robele purpurii ale cardinalilor și austeritatea cămășilor purtate inclusiv de femei pentru a crea memorabile piese de haute-couture, în anii ’80 și ’90 copiii teribili ai modei începând cu Jean-Paul Gaultier deconstruiesc veșmintele religioase și elementele de iconografie pe podiumurile pentru mase. În 1989 Madonna lansează “Like a Prayer”, iar creștinismul devine așa cool încât și MTV îl aprobă.
Dialogul propus nu este o critică a diverselor culte, nici o critică de colecție, ci o examinare a unei influențe evidente într-o cultură care, practicantă sau nu, este profund religioasă. Simbolurile religioase nu sunt așa diferite de imaginile glossy folosite de publicitatea contemporană perfecționistă. Ambele reprezentări au fost create, folosind codurile estetice specifice limbajului căruia îi aparțin, pentru a ne convinge de pe piedestalul pe care au fost ridicate. Pentru că ne sunt superioare trebuie să încercăm să fim ca ele și să aspirăm prin estetică la această versiune mai bună a noastră.

Eugen Rădescu este politolog (specializat în relativism moral și etică politică), manager cultural, curator și teoretician. A scris pentru diferite reviste și ziare naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, “presently i have nothig to show and i’m showing it!” și “Common Nostalgia” la Pavilion București. A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture și co-directorul Bucharest Biennale (împreună cu Răzvan Ion) și președinte al board-ului organizațional al PAVILION și BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York, pentru programele apexart “Franchise” și “Unsolicited Proposal Program”. A ținut numeroase prelegeri și conferi nțe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badisher Kunstverein, Karlshrue; Casa Encedida, Madrid; Universitatea de Arte, Cluj. În prezent lucrează la editarea volumului: “Relativism moral – două perspective”. Este doctorand în știinte politice la Universitatea Babeș-Bolyai. Este profesor asociat la Universitatea București și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Locuiește și lucrează în București.

Andreea Pătru este manager cultural și specialist în comunicare și relații publice. În prezent este coordonator la PAVILION – centrul pentru artă și cultură contemporană și co-director executiv al Bucharest Biennale (împreună cu Andrei Crăciun). A participat la ManyFest – Festival al Artelor Vizuale, Timișoara și a făcut parte din echipa de organizare a Festivalului Internațional de Film NexT. Este masterandă în producție multimedia și audio-video și a publicat în diverse ziare și reviste. În 2011 a absolvit SNSPA cu lucrarea “Imagini cult în cinematografia lui Andrei Tarkovsky – o meditație crono/topogenetică”. A câștigat premiul CineMAiubit pentru critică de film și lucrează la proiectul “De la cubul alb la cutia neagră și viceversa. Imagine și iconografie în cinema și post-cinema”. Locuiește în București.

Eveniment în cadrul expoziției "Afluența clasei muncitoare de la diferențiere la colectivism"

Imagine: Still from Madonna, “Like a Prayer”, music video, 1989

Andreea Pătru in dialogue with Eugen Rădescu
Corpo Santo

Dialogue/Lecture
Thursday, 24 October 2013, 19.00

@PAVILION | proudly supported by UniCredit Țiriac Bank
Str. C.A. Rosetti 36 (Entrance from str. Jean Louis Calderon)

FB event:
https://www.facebook.com/events/1422004388014145/

Fashion is a cultural practice with its own rules and structures, and its theoretical schemes which are based on the ideas of domination and oppression suppose, mostly, a means in which the dominant shuts out the oppressed, by bringing them closely to invisibility – fashion makes no exception, here also the obvious way by which the repressed fight back this condemnation to invisibility seems to be the perseverance in making oneself seen/ remarked/ breaking the limits of the mainstream pattern.
The statement to which the western cultural practices in fashion and style relate is the cornerstone of the Christianity: God made the human being after His Own image. The human is a product of His creator tainted by the imperfection brought on by the original sin. Clothes hide, yet express – a style is a developing process. The true mission of fashion is the one of a means of expressing, of communicating yourself to the world. Should the influence of Christianity in fashion be a statement of the religious beliefs by which we are driven or the emancipation of faithful? Sometimes, the influence of religion can be seen in the chastity of the clothing items, the average wearing of a small necklace with a cross, the simplicity of the seaming and the colors which remind us of the modest monastic clothing. Should modesty and humility be considered the new attributes of the religious influence in fashion or, with some exaggeration, blasphemy?
After the androgynous modern silhouette was introduced, the female slim and functional body of the ’20s and with the dismissal of the corsage and all feminine accessories, a comeback took place, as a refusal of the modernity, embracing the eclectic style, ornamented and embellished. In the ’50s and ’60s Balenciaga used the priest’s black cassock, the cardinal’s crimson robes and the nun’s austere habit as a basis for many of his fantastic haute couture designs, then in the ’80s and ’90s bad-boys starting with Jean-Paul Gaultier deconstructed religious vestments and iconography in their runway collections. In 1989 Madonna released “Like a Prayer” and the christianity became so cool even MTV showed interest in displaying it.
The proposed dialogue is not a criticism of several cults, nor a fashion show critique, but an analysis of an obvious influence in a culture, which, actively or not, could be considered profoundly religious. Religious icons are not so different from the glossy retouched images in contemporary perfectionist advertising. Both kinds of representations have been created, following the aesthetic codes of their own, to seduce us from their pedestal. Consequently, they have a major influence in our behaviour and in the way we conceive our bodies and they are meant to incite devotion, trying to convince us that we should aspire to be more like them, because they are a better version of ourselves.

Eugen Rădescu is politologist (specialised in moral relativism and political ethics), cultural manager, curator and theoretician. He wrote for various magazines and newspapers. He curated, among others, Bucharest Biennale 1 with the theme “Identity Factories”, “How Innocent Is That?”, “presently i have nothing to show and i’m showing it!” and “Common Nostalgia” at Pavilion Bucharest. He published the book “How Innocent Is That?” at Revolver Book Berlin. He is co-editor of PAVILION – journal for politics and culture and co-director of Bucharest Biennale (with Răzvan Ion) and the chairman of the organisational board of PAVILION and BUCHAREST BIENNALE. He is member of the selection board at apexart for the programs “Franchise” and “Unsolicited Proposal Program”. He held different lectures at several institutions such as apex, New York, Badisher Kunstverein, Karlshrue, Casa Encedida, Madrid, University of Arts, Cluj. Currently he is working on a new book, “Moral relativism – two perspectives”. He is Phd in political science at Babeș-Bolyai University. Also he is professor at Bucharest University and Babeș-Bolyai University, Cluj. Lives and works in Bucharest.

Andreea Pătru is cultural manager and communication and public relations specialist. Presently she is coordinator at PAVILION – centre for contemporary art & culture and executive director of Bucharest Biennale. She participated at ManyFest – Visual Arts Festival, Timișoara and took part in organising NexT, International Film Festival. She holds an MA in audio-visual and multimedia production and she has been published in different newspapers and magazines. In 2011 she graduated SNSPA with the work: “Cult images in the cinematography of Andrei Tarkovsky – a chrono/topogenetic meditation”. She won the CineMAiubit prize for film criticism and is working on a new project “From white cube to black box and vice versa. Image and iconography in cinema and post-cinema”. Currently lives and works in Bucharest.

Image: Still from Madonna, “Like a Prayer”, music video, 1989

PAVILION center for contemporary art & culture
proudly supported by UniCredit Tiriac Bank

Str. C.A. Rosetti nr. 36 (crossing with Str. Jean Louis Calderon),
Bucharest 020015, Romania