GOLDART - Invitatie la licitatie

COMUNICAT DE PRESA

CASA DE LICITATII GOLDART

(www.goldart.ro)

LICITATIA DE JOI 26 MAI, ORA 19

GALERIA GOLDART-DOROBANTI

Cal. Dorobanti 127-129 (intrarea prin str. Washington)

Gheorghe Popovici (1859-1933) – din ciclul maeştri ai picturii româneşti
9 lucrări prezente în Licitaţia 69, poziţiile D99-D107

Joi, 26 mai, la ora 19.00, Casa de Licitatii Goldart va prezenta o extraordinara colectie a unuia dintre precursorii picturii romanesti moderne: noua lucrari de Gheorghe Popovici, profesorul lui Nicolae Tonitza si al unei intregi pleiade de nume mari ale picturii romanesti moderne (Stefan Dimitrescu, Baesu, Ressu si altii). A expus foarte putin, iar lucrarile lui se afla in muzeele din tara, in special la Iasi. Toate lucrarile din licitatie sunt reproduse in cataloage din 1969 si 1970, aparute in colectia ” Maestrii artei romanesti” si au ramele originale. Popovici a fost timp de trei decenii directorul Scolii de Arte frumoase la Iasi si unul dintre succesorii lui Panaiteanu-Bardasare. A studiat la Roma si Paris cu Joseph-Leon Bonnat, iar in 1900 a participat cu o mare compozitie, „Executia lui Horia” la Expozitia Universala de la Paris. Ultima exporzitie retrospectiva Gheorghe Popovici a fost organizata in 1970, de Muzeul din Iasi. In cei 20 de ani de licitatii publice, nu au aparut pe piata decat doua lucrari ale acestui artist. Picturile din expozitie sunt lucrari de referinta din creatia acestui mare artist.

Poate doar Theodor Aman la Bucureşti, prin amploarea viziunii sale pedagogice, să-l fi egalat pe ieşeanul Gheorghe Popovici (1859-1933), ca profesor şi mentor în perimetrul învăţământului artistic din România. Dar dacă rolul de organizator-pionier al vieţii artistice nu şi l-a putut asuma pe măsura posibilităţilor sale, întrucât aparţinea unei generaţii posterioare celei a întemeietorilor – ne referim aici la Gheorghe Panaiteanu – Bardasare şi C.D. Stahi, fără a-l ignora pe faimosul lor înaintaş Gheorghe Asachi – Gheorghe Popovici a rămas totuşi în istoria artei ca cel mai remarcabil profesor al şcolii „vechi” ieşene datorită, în primul rând, aptitudinilor sale de pedagog şi a rigorii picturii sale de factură academist-realistă.

Stau mărturie în acest sens amintirile numeroşilor săi elevi – printre care s-au numărat N. Tonitza, Şt. Dumitrescu, Camil Ressu, Aurel Băeşu, Nutzi Acontz, Adam Bălţatu, ş.a. – cărora le-a impus o riguroasă disciplină, bazată pe studiul desenului, compoziţiei şi perspectivei. Aceasta, fără a le „zdruncina” individualitatea, căci Gheorghe Popovici s-a pronunţat mereu pentru libertatea de expresie a tinerilor, considerând normele academice doar bază în formarea conştiinţelor artistice suverane, în căutarea propriului destin creator.

Deşi pictor de formaţie academică, cu serioase studii în Italia şi Franţa, Gheorghe Popovici a depăşit în arta sa rigorile academismului, exegeţii săi sesizând urmele unui realism critic, comparabil, prin unele detalii, cu viguroasa manieră a lui Băncilă sau cu Tonitza de început. Circumscris limitelor spaţiale ieşene, Gheorghe Popovici are meritul de fi adus un suflu înnoitor atât ca pictor, ca pedagog dar şi ca susţinut organizator de expoziţii.

Se ştie, datorită obligaţiilor profesionale, a firii sale retractile dar şi a dezamăgirilor produse de anomaliile vieţii artistice autohtone, Popovici nu a avut o creaţie însemnată cantitativ, pânzele sale figurând în doar câteva colecţii de stat şi particulare.

Cu atât mai importantă ni se pare apariţia unui lot de lucrări ale artistului la sesiunea din 26 mai 2011 a Casei de Licitaţii Goldart. Este vorba despre un lot de lucrări pe care nu ezităm să-l numim excepţional, datorită rarităţii prezenţei pe piaţa de artă a operei lui Popovici cât şi faptului că în el sunt cuprinse lucrări semnificative pentru diferite faze de creaţie ale maestrului.

Pe de o parte, întâlnim splendidele portrete din pânzele intitulate Ţigancă, Cap de copil şi Moş Vasile – veritabile capodopere ale academismului scolastic, în care frumuseţea desenului se îmbină cu ştiinţa de a reda psihologia personajelor. Distingem apoi admirabile naturi statice (Dumitriţe şi Prune brumării) unde efectul realist, chiar naturalist, este potenţat de ştiinţa compoziţiei, totul învăluit în acea inefabilă atmosferă fin de siècle. Asemănarea cu cele mai bune naturi moarte ale lui C.D. Stahi este evidentă. Şi, în sfârşit, reţinem peisajele (Vedere din parcul de la Cucuteni, Vedere de pe podul de peste Moldova) şi mai ales compoziţiile cu personaje în peisaj (Iarnă şi Ţărancă la izvor) în care sunt decelabile timide tentaţii ale impresionismului în fragmentarea tuşei şi amplasarea luminilor (Ţăranca aminteşte de operele similare ale grigorescienilor de la Tinerimea Artistică) – care ne dezvăluie un Gheorghe Popovici atent la noutăţi ale picturii europene.

Toate acestea ne fac să credem că punerea în vânzare a acestor lucrări este o ocazie unică pentru colecţionari de a-şi îmbogăţi patrimoniul cu operele unuia dintre cei mai distinşi „vechi” maeştrii ai artei româneşti