O intilnire amicala intre Dorina Lazar si Ion Caramitru la ICR New York

Theatre Breaking Borders: o întâlnire amicală între Dorina Lazăr şi Ion Caramitru la ICR New York

New York, 22 iunie 2011: Institutul Cultural Român din New York a găzduit luni, 21 iunie a.c., întâlnirea „În dialog: Dorina Lazăr şi Ion Caramitru, actori ai schimburilor culturale internaţionale”, al doilea eveniment din seria „Teatru dincolo de graniţe”, inaugurată în aprilie 2011 cu o dezbatere la care au participat regizorii Tompa Gábor şi Andrei Şerban. Discuţia s-a derulat în limba engleză, în faţa unui public american şi român, şi a fost moderată de Corina Şuteu, director ICRNY.

Prezenţi la New York în dubla lor calitate de actori şi de manageri, Dorina Lazăr şi Ion Caramitru au purtat un dialog viu şi relaxat despre debuturile lor în actorie, despre trecerea de la cariera de actor la cea de administrator cultural într-o Românie în tranziţie, dar şi despre prezenţa teatrului românesc în străinătate şi oportunitatea reprezentată de schimburile internaţionale. Astfel, Dorina Lazăr a vrut să se facă actriţă tocmai pentru că tatăl îi interzisese acest lucru, iar Ion Caramitru, pasionat în adolescenţă mai degrabă de atletism decât de teatru, a fost îndrumat de o persoană binevoitoare către actorie. Schimbând priviri complice şi mici tachinări amicale, cei doi colegi de generaţie au povestit publicului primele lor experienţe teatrale şi au rezumat în câteva întâmplări memorabile parcursul a două cariere de excepţie. „Îmi pare rău că pentru mine Revoluţia a venit foarte târziu”, a declarat Dorina Lazăr, explicându-şi regretul prin faptul că primele colaborări cu importanţi regizori străini, cum ar fi Francis Ford Coppola sau Costa Gavras, au venit de-abia după 1989.

Ion Caramitru a devenit preşedinte al UNITER chiar în 1990, în efervescenţa evenimentelor de după Revoluţie, din dorinţa de a oferi lumii teatrale din România o platformă cât mai eficientă de reprezentare. Actorul şi regizorul a ajuns director al Teatrului Naţional din Bucureşti în 2005, preluând un „cimitir mamut” şi încercând să-l transforme într-o scenă cu adevărat competitivă, „creativă şi provocatoare”. „Cred că femeile sunt mai dotate decât bărbaţii pentru posturile de conducere”, a adăugat zâmbind Dorina Lazăr, după ce a povestit că a ajuns printr-o întâmplare director al teatrului unde e actriţă din anul 1969.

Cei doi invitaţi ICRNY au vorbit apoi despre instituţiile pe care le conduc în prezent. Dorina Lazăr a trecut în revistă programele aflate în desfăşurare la Teatrul Odeon şi a anunţat că Odeonul, singurul teatru veneţian cu plafon glisant, va împlini anul acesta, de Crăciun, un secol de când a fost dat în funcţiune. Ion Caramitru a făcut referire la Andrei Şerban, primul director de după ’90 al Teatrului Naţional şi primul care a încurajat o deschidere internaţională veritabilă a instituţiei aflate sub conducerea sa. În acest context, Caramitru a detaliat planurile de reconstrucţie ale Teatrului Naţional, ale cărui structuri de rezistenţă au fost distruse de Ceauşescu, precizând că noua clădire va fi gata în doi ani şi jumătate şi va avea şase spaţii de joc, dintre care o scenă în aer liber, pe acoperiş, şi o sală destinată experimentelor tinerilor artişti.

Corina Şuteu, director ICRNY, i-a întrebat apoi pe Dorina Lazăr şi Ion Caramitru care sunt beneficiile pe care le aduc turneele în străinătate şi schimburile internaţionale. Ambii invitaţi au fost de părere că, în momentul actual, teatrul românesc reprezintă un excelent produs cultural de export, care se poate vinde foarte bine, şi că, în cele din urmă, cel mai important lucru este întâlnirea propriu-zisă dintre spectacol şi public, contactul direct dintre actori şi spectatori. „ICR are o importanţă covârşitoare în deschiderea culturală a României în afară. Faptul că am găsit un partener care să ducă actul de cultură în străinătate e fundamental”, a declarat Dorina Lazăr. Un exemplu pentru felul în care ICR a intermediat în ultimii ani relaţia dintre instituţiile teatrale din ţară şi cele din străinătate este programul ARTE (American-Romanian Theatre Exchange), iniţiat în 2006 de Teatrul Odeon şi ICRNY în parteneriat cu Lark Play Development Center din New York. De altfel, următoarea premieră a Teatrului Odeon, Pentru că pot (regia Alexandru Mâzgăreanu), un spectacol pe un text de Arthur Kopit, dramaturg american care a susţinut în România o serie de ateliere cu actorii de la Odeon, e o continuare a aceluiaşi program ARTE. Arthur Kopit a fost una dintre personalităţile importante ale lumii teatrale new yorkeze prezente la dezbaterea de la ICRNY.

Seara s-a încheiat cu câteva intervenţii din partea publicului, care s-a arătat interesat de modalităţile de finanţare a teatrelor publice din România, de preţul biletelor la spectacole, de interesul reînnoit al spectatorilor români pentru teatru, şi şi-a manifestat dorinţa de a participa la cât mai multe evenimente teatrale româneşti în SUA.

Deplasarea Dorinei Lazăr şi a lui Ion Caramitru în SUA are ca scop, dincolo de dezbaterea de la ICRNY, continuarea unor parteneriate deja începute cu instituţiile teatrale americane şi iniţierea unor noi proiecte cu Festivalul Under The Radar şi organizaţii precum The Public Theatre, The Play Company sau Martin E. Segal Theatre Center.

Vizita lui Ion Caramitru în SUA continuă între 23 şi 26 iunie a.c. cu patru recitaluri extraordinare pe texte de Mihai Eminescu în New York, Washington D.C. şi Philadelphia. Turneul este organizat de Institutul Cultural Român din New York în colaborare cu Ambasada României la Washington, D.C., Consulatul General Onorific al României la Philadelphia, Queens Library, NY şi Biserica Sfânta Treime din Philadelphia.