Poetul Ion Mircea vine la Conferintele TNB!

Sentimentul pur aristocratic pe care-l încearcă omul mângâierii îşi are obârşia într-un blazon ascuns, un blazon care-i conferă omului un privilegiu rar: acela de a face parte integrantă nu dintr-un ordin, ci dintr-o ordine şi anume dintr-o ordine cu sens. Omul mângâierii ţine de o ordine şi nu de una oarecare, ci de una a iubirii: Ordo amoris. Cetăţean al iubirii, el înţelege că nu putea fi aruncat în destin cum ai arunca un zar pe masa de joc a unui cazinou. Nu există hazard într-o lume ordonată divin, dacă admitem că existenţa însăşi nu este produsul hazardului pur. Or, ar fi cu totul în afara logicii să atribuim hazardului creaţia existenţei universale, şi oamenii de ştiinţă au denunţat tranşant această teorie. Argumentul lor sună aşa: „Vârsta universului este infim de mică în comparaţie cu timpul necesar unei «ordini produse din întâmplare». Asta înseamnă că nu e posibil ca viaţa să se fi născut printr-o serie de evenimente aleatorii" (Friedrich Cramer). Din punctul nostru de vedere, teoriile evoluţioniste nu pot explica pasul pe care omenirea l-a făcut de la atingere la mângâiere. Vom spune, cu o parafrază la argumentul de mai sus, că vârsta omenirii e infim de mică în comparaţie cu timpul de care ar fi avut nevoie pentru a se produce - exclusiv pe calea evoluţiei speciei noastre - saltul de la atingere la mângâiere. (Ion Mircea)

Despre  Ion Mircea

S-a născut la Sărmaş (judeţul Mureş), la 1 septembrie 1947.
Se numără printre membrii fondatori ai grupării şi publicaţiei studenţeşti de cultură „Echinox" (1968).
A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, secţia română-italiană (1971).
Între anii 1990-2000, este redactor-şef al revistei „Transilvania", secretar al Asociaţiei Scriitorilor şi preşedinte al Centrului European de Poezie şi Dialog Cultural Est-Vest „Constantin Noica" din Sibiu.
În prezent, este director al Direcţiei Români din Afara Ţării (Institutul Cultural Român).
Semnează poezie, teatru, scenarii radiofonice şi de film, proză, eseu, critică literară, traduceri.
A publicat volumele de versuri: Istm (1971), Tobele fragede (1978), Copacul cu 10.000 de imagini (1984), Piramida împădurită (1989), Poezii, antologie de autor (1996), Şocul oxigenului (2002), Pororoca (2004).
Basmul Nu Am Nume sau Pereche în căutarea unei inimi a stat la baza scenariului radiofonic Pereche în căutarea unei inimi (dramatizare: Claudia Tiţa, regia artistică: Cristian Munteanu), producţie a Teatrului Naţional Radiofonic pentru Copii (1997). În 1998, piesa Noe care ne străbate memoria e o femeie este onorată cu Premiul UNITER pentru „Cea mai bună piesă de teatru a anului”, distincţie acordată de Fundaţia „Principesa Margareta a României”. În anul următor, piesa vede lumina tiparului la Editura Unitext. Este autorul piesei Iisus Nazarineanul (regia artistică: Gavriil Pinte), producţie a Teatrului Naţional Radiofonic (2004).
Traduce din limba italiană Omul bizantin, antologie de studii de istoria mentalităţilor, coordonată de Guglielmo Cavallo, postfaţă de Claudia Tiţa (Polirom, 2000) şi Omul secolului al nouăsprezecelea, volum coordonat de U. Frevert şi H.-G. Haupt (Polirom, 2002).
Publică volumul Ocolul României în 80 de poeme, cu un jurnal de bord de Ion Mircea, pentru care semnează selecţia antologică, comentariul critic şi cuvântul înainte (Fundaţia Pro, 2005) şi Nichita Stănescu, Invizibilul soare, antologie, prefaţă şi notă asupra ediţiei de Ion Mircea (Corint, 2007).
Pentru volumul Copacul cu 10.000 de imagini, autorul a obţinut Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor (1984). În acelaşi an, a fost distins cu Premiul special pentru poezie al revistei „Luceafărul”, iar revistele „Amfiteatru” şi „Viaţa studenţească” l-au declarat, în urma unui sondaj naţional, „Cel mai popular poet român al anului 1984”. Antologia Poezii primeşte Premiul SOROS al Uniunii Scriitorilor (1997).
Poezia lui Ion Mircea a fost distinsă cu alte numeroase premii şi distincţii şi a fost tradusă în peste 15 limbi.
Autorul a fost nominalizat pentru Marele Premiu Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”. În anul 2004, i s-a decernat Ordinul Meritul cultural în grad de Comandor.