Poezie poloneză contemporană

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită vineri, 27 iunie 2014, ora 12.00, în Rotonda Muzeului Național al Literaturii Române din Bd. Dacia nr. 12, la o întâlnire cu scriitorii polonezi Aleksander Nawrocki şi Milosz Monasterki.
De asemenea, va avea loc o evocare Tadeusz Rózewicz.
Moderatorul evenimentului va fi scriitorul, ambasadorul şi traducătorul Nicolae Mareş.

Amfitrion: Ioan Cristescu

Aleksander Nawrocki este unul dintre cei mai importanţi scriitori, editori şi manageri culturali din Polonia. Este directorul revistei “Poezia astăzi” (care apare la Varşovia, din 1992) şi organizatorul Zilei Mondiale a Poeziei sub patronajul UNESCO şi al Ministerului Culturii din Polonia. 
Miłosz Kamil MONASTERSKI – născut în 1977 la Kalisz. Membru la Uniunii Literaților Polonezi; laureat al numeroase concursuri, deținător al Premiului pentru Tineri acordat de revista ”POEZIA azi”. Autor a câtorva volume de versuri. Directorul Casei de Cultură din Lomianki. 
Nicolae Mareş s-a născut în 1938. Absolvent al Universităţii din Varşovia (1966). PhD – Academia Română, 2000. Diplomat de carieră (1966-1999); a trecut prin concurs toate treptele diplomatice. Director în Ministerul Afacerilor Externe, membru al Uniunii Scriitorilor din 1980. A publicat în presa românească şi străină peste 500 de contribuţii din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relaţiilor româno-polone receptarea culturii române în străinătate, precum şi din sfera relaţiilor diplomatice şi economice, unele cuprinse în volumele de eseuri: Diplomaţie, Politică, Cultură, Istorie, Spiritualitate. A publicat aproape 60 de volume, printre care antologii de poezie poloneză.

Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Miłosz ar fi fost la marginile literaturii. Interesantă şi valoroasă a devenit poezia emigranţilor polonezi. Poeţii polonezi contemporani au uitat despre slavismul lor, scriu sub înrâurirea celor anglosaxoni şi americani. Poezia românească este una dintre cele mai interesante poezii din lume

Poetul şi redactorul şef al revistei POEZJA azi, Aleksander Nawrocki, în convorbire cu scriitorul şi polonistul Nicolae Mareş

Nicolae Mareş - Dacă am folosi terminologia și abordarea analitică a profesorului nostru Jan Zygmunt Jakubowski, cum ai caracteriza stadiul poeziei poloneze contemporane la început de mileniu trei, după intrarea în veşnicie a unor mari poeţi ca Czesław Miłosz, Wisława Szymborska, Zbigniew Herbert sau mai recent a lui Tadeusz Różewicz. Revista pe care ai înfiinţat-o şi o conduci POEZJA dzisiaj analizează fenomenul cu siguranţă. Ce desprinzi tu din interior?

Aleksander Nawrocki - Poeţii giganţi ai poeziei poloneze s-au stins din viaţă: Miłosz, Szymborska, Herbert, în ultima vreme Różewicz, cât şi preotul JanTwardowski. Din secolul al XX-lea este încă vie creaţia lui Gałczynski, poetul magic, un mare liric, care în fiecare slovă găsea poezia şi o lega meşteşugit cu ceea ce s-ar numi grotescul, cu micile forme teatrale; a fost de asemenea un mare satiric. În schimb, dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Miłosz ar fi fost la marginile literaturii. Limba lui Miłosz nu-i plastică, nu-i vie, nu are charismă, se trage din limba secolului al XVII-XVIII. La fel e şi cu limba lui Herbert, poet, filosof, moralist, dar care a scris într-un limbaj de lemn. Miłosz şi Herbert nu sunt magi ai poeziei, ci mai degrabă profesori de poezie; poeziile lor sunt tratate. Nu au o lirică erotică. Lipsesc simţămintele, este dăscăleală. Pe de-altă parte Różewicz, cu excepţia "Neliniştii" toată viaţa a scris parcă o poezie diferit configurată. Unii critici consideră că a stricat poezia poloneză, a simplificat-o, a făcut-o la modul obişnuit. Părerea lui e că totul poate fi poezie. De parcă ar fi texte din gazete, aşezate vers sub vers. De aceea poate fi şi uşor transpus în limbi străine. Dar versurile lui au personalitate, au ceea ce lipseşte la sutelor şi miile de epigoni. Poate fi imitat, dar există pericolul de a deveni un creator banal. Personal, apreciez mai mult piesele lui de teatru, care abordează şi oglindesc ciocnirea dintre impetuosul nou cu vechea inerţie: canonul se debarasează de grotesc, viaţa e o stradă, pe care ne cunoaştem în grabă, ca imediat să uiţi totul. Pe de altă parte, în creaţia Szymborskiej, pe care ai pomenit-o, totul e relativ şi schimbător, ca "Norii" - de fapt un credo poetic al ei. Dumnezeu şi omul se înţeleg. Nevasta lui Lot nu a încălcat interdicţia Domnului părăsind cu familia Sodoma. A revenit pentru că s-ar fi speriat de şarpe sau şi-a agăţat rochia de o cracă şi a vrut să o desprindă. A fost nedrept pedepsită. Nu se înţeleg, după ea, nici îndrăgostiţii, de aceea aproape că nu a scris versuri erotice, cu excepţia poemului "Nimic de două ori nu se întâmplă" - una din cele mai frumoase poezii din lirica poloneză. După Szymborska nu există reţetă pentru ceva. Şi nimic nu poţi înţelege până la capăt, ca în "Pisica din camera pustie", care nu înţelege că stăpânul ei a murit şi nu ştie ce să facă în continuare. Acum câţiva ani s-a făcut un sondaj printre cititori şi bibliotecari pentru alegerea a 20 dintre cei mai buni scriitori polonezi. Pe primele locuri au fost Miłosz şi Herbert, iar pe Szymborska nimeni nu a enumerat-o. poate şi de aceea că oamenilor le plac principiile, indicaţiile. Różewicz a surprins prin întrebarea: unde a fost Dumnezeu când omul l-a prins pe om de beregată. Herbert demonstrează că deoarece s-a uitat de Dumnezeu, oamenii au început să se apuce de beregată. Dar Szymborska nu a propus principii, ci a mers pe relativitate: "Viaţa în aşteptare". Lumea ei este cea din Alantida, în care oamenii "Au existat sau n-au existat. Pe insulă sau nu pe insulă. Posibili. Incerţi". Mai este încă charizmatică la noi poezia preotului Jan Twardowski. E denumit Sfântul Francisc din Assis al poeziei poloneze, deoarece a respins patosul din slujbele religioase, iar fraza lui: "Să ne grăbim să îi iubim pe oameni, atât de repede aceştia ne părăsesc, lăsând în urmă ghetele şi telefoanele surde" - sintagmă care a intrat în canonul paremiologic polonez. Criticilor polonezi le place să scrie despre versurile lui Herbert, deoarece îi inspiră în divagaţiile lor, pentru a se afişa cu cunoştinţele lor.
Ce-i cu poezia contemporană - întrebi? Pentru că s-a terminat cu rolul criticii şi cu politizarea din anii 80, poezia poloneză s-a mai adunat, s-a unificat, a pierdut caracterul de atunci. Însă poemele au început să se asemene. Poeţii scriu despre cunoaşterea proprie, despre poezia poetică în jargon, într-o limbă pseudoştiinţică. Poeţii noştri au uitat despre slavismul lor, scriu sub înrâurirea celor anglosaxoni şi americani. Versurile lor nu mai au o ţară. Dacă le-am ascunde numele nu faci diferenţă între poemele unuia de ale altuia. Versurile au devenit literatură, cu puţină viaţă în ele, cu multe cunoştinţe, deşteptăciune (afişare). Creatorii noştri cred în continuare că am avea cea mai bună poezie din lume, dar adevărul este parţial. Da, avem, dar în mare măsură o poezie universitară, grupată pe coterii, până într-acolo încât poezia se apreciază nu după valoarea ei, ci după apartenenţa poetului la o anumită asociere, coterie. În schimb, tot mai interesantă şi, care au plecat nu de mult din ţară în căutarea unui loc de muncă. S-au găsit într-un mediu străin, deci s-a născut în ei nevoia unei articulări creatoare a propriilor trăiri într-o altă lume, dar în limba polonă, pe care o consideră patria lor. Emigranţii noştri au despre ce să scrie, pentru că ştiu mai multe şi simt mai mult, trăiesc sub ghiara zilei, într-o realitate nouă pentru ei. Poeţii din ţară se tem sau nu ştiu să scrie despre viaţa adevărată, ceea ce îi face să se închidă în sicriile literaturii; în creaţia lor lipseşte legătura cu energia vieţii. Limbajul poeţilor emigranţi e mai bogat, simţămintele mai dinamice, viziunea lumii mai largă. În emigraţie, mai ales la Londra se crează saloane literare poloneze, apar reviste, edituri, se organizează festivaluri internaţionale de poezie poloneză, se tipăresc antologii. Una din ele apărută în urmă cu un an este intitulată: "Oameni frumoşi - poeţii emigraţiei mele" şi cuprinde 59 de nume de poeţi, nu numai de emigranţi polonezi, dar şi de emigranţi din alte ţări, care se află în Anglia. La lansarea vieţii literare poloneze din rândul emigraţiei participă în mod activ "Poezia azi". Scoatem şi numere pe bază de reciprocitate, de pildă "Poezia azi" publică o culegere de 20 de poeţi din emigraţie, iar Revista lor literară prezintă creatori din Polonia în limba polonă şi engleză. Mulţi dintre poeţii din emigraţie au tipărit cărţile lor, în principal în limbile polonă şi engleză, vândute în Polonia şi în Anglia, în Germania, Irlanda, ba chiar în Brazilia. Numele unor dintre ei: Adam Siemieńczyk - la propunerea "Poeziei azi" a fost laureatul celei de al XII-lea Festival al Poeziei organizate sub auspiciile UNESCO, Marta Brassart - laureat al celui de al XIV-lea Festival, Dominik Witosz, Aleksy Wróbel, Piotr Kasjas (din Bimingham), Paulina Krzyżaniak (din Glasgow), Stefan Zaonz (Bonn) şi mulţi alţii.

N. M. - Ai spus lucruri interesante despre care voi ţine seama în antologiile mele de lirică poloneză. Revin cu afirmaţia că în rândul opiei publice din Polonia eşti considerat drept unul dintre cei mai de seamă propagatori în ţară şi în străinătate a poeziei poloneze (voi reveni), dar şi a poeziei universale. Ce acţiuni de răsunet ai întreprins în această direcţie şi de care eşti mândru.

A. N. - De multe. În primul rând de faptul că anual organizez două Festivale internaţionale: unul primăvara din 2000: "Ziua mondială a poeziei UNESCO" şi toamna "Festivalul Poeziei Slave (din 2008). În timpul acestor festivaluri acord trei premii, pentru traducători şi creatori, inclusiv pentru tineri din emigraţie, susţinute şi de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Cultural. În afară de aceasta am început un schimb cultural constând în faptul că un poet polonez editează un florilegiu al unui poet străin la aprecierea lui, iar cel străin tipăreşte într-o limbă străină versurile poetului polonez. Până în prezent s-au tipărit 20 de culegeri de poeţi polonezi în străinătate şi 20 de poeţi străini în Polonia. Volume de versuri au apărut chiar şi în limba tătară, azerbaidzeană, iakuţiană. Aminteam că sunt mândru de stabilirea de contacte cu poeţii polonezi din emigraţie. Am tipărit în trei volume: "Poezia poloneză - Antologia mileniului", cuprinzând 267 de poeţi polonezi.

N.M. - Ce fonduri ai avut şi ai la dispoziţie? Care este ajutorul dat de autorităţi în promovare, inclusiv din partea organismelor internaţionale. Mă  gândesc la fonduri europene, UNESCO etc.? Am citit că parcul şi casa din Stawisko a fostului preşedinte al Uniunii Literaţilor Polonezi, Jarosław Iwaszkiewicz, unde m-a primit de atâtea ori în anii 70, a fost sau se va reconstrui cu fonduri europene. Cum se desfăşoară lucrările? Despre ce sume ar fi vorba, deoarece Uniunea Scriitorilor Români, de câţiva este în criză; mai mult şi-a pierdut sediul pe care îl cunoşti din Calea Victorie, etc., etc.
Aleksander Nawrocki - Acţiunile mele nu sunt finanţate de la buget. Se desfăşoară în colaborare cu Biblioteci, Case de Cultură, Muzee. O dotaţie modestă mi-o acordă Uniunea Autorilor şi Compozitorilor (ZAiKS). Mă ajută colegii mai bogaţi - poeţii. Restul îl finanţez din veniturile editurii mele.
Nicolae Mareş - Ai fost cu decenii în urmă în România, la invitaţia Uniunii Scriitorilor  români dar şi cu alte prilejuri. Ai cunoscut lirica românească încă de pe vremea studenţiei noastre, ai tradus câţiva poeţi clasici şi contemporani (pe Bacovia împreună), incluşi în florilegiul tău intitulat sugestiv: Al treilea ochi. Cum ai  receptat şi cum  apreciezi  lirica românească?

Aleksander Nawrocki - Foarte mult. Este una dintre cele mai interesnate poezii din lume. Personal îmi este aproape. Poeţii pe care îi iubesc sunt Mihai Eminescu, George Bacovia, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Eugen Jebeleanu, Aurel Rău cât şi „Mioriţa”. Păcat că în Polonia poezia românească este din ce în ce este mai puţin cunoscută. Adevărat că, în 1989, s-a tipărit la Varşovia "Antologia Poeziei Româneşti" de cca 700 de pagini. S-a întâmplat de mult şi este totuşi prea puţin. Tinerele generaţii nu ştiu nimic despre viaţa literară românească. „POEZJA azi”, deseori a propus accesul în paginile ei a unor poeţi români, cât şi tipărirea de materiale despre viaţa culturală românească. Fără răspuns. Fie ca acţiunile din acest an, desfăşurate la Varşovia şi la Bucureşti, să fie un început bun. În legătură cu Casa Iwaszkiewicz din Stawisko, unde spui că ai petrecut clipe memorabile, doresc să îţi amintesc că în anii 2007-2011 ea a fost transformată, în urma unor lucrări de anvergură în muzeu, renovate fiind colecţiile, parcul şi amenajat lacul. Totul s-a făcut prin programul operaţional al Ministerului şi Voievodatului, mai ales din fonduri europene. Totul a costat 1.650.000 zloţi - de la UE s-au recuperat aproape 1.200.000 zloţi.