PROCLAMAREA UNIRII - 160 de ani / 24 ianuarie 1859-2019

Cu ocazia aniversării a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române, Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) prezintă publicului o remarcabilă operă de artă semnată de Theodor Aman: „Proclamarea Unirii (24 Ianuarie 1859)”
Lucrarea, care face parte din colecția de artă plastică a muzeului, a fost supusă unor proceduri complexe de conservare - restaurare în cursul anului 2018.
Restaurarea, care a vizat atât pânza, cât și rama tabloului, a fost coordonată de către Sorina și Romeo Gheorghiță, restauratori pictură, experți M.C.C. La acest proces au colaborat Violeta Pintilie, restaurator rame, Migdonia Georgescu și Zizi Ileana Baltă, cercetători științifici, Compartimentul pentru Investigații cu Radiații Nucleare, Secția Investigații Fizico-Chimice și Biologice din cadrul MNIR.

Unirea Principatelor, înfăptuită prin dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859, a reprezentat încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cunoscut în istoriografie ca fiind „secolul națiunilor“, un ideal pentru toți românii.
Realizată sub semnul ideilor Revoluției pașoptiste, Unirea Moldovei și a Țării Românești a reprezentat un prim obiectiv comun îndeplinit al elitei de pe ambele maluri ale Milcovului. Debutul anului 1859 avea să aducă împlinirea idealului românilor de la sud și est de Carpați.
Evenimentul a fost surprins plastic în anul 1861 de către Theodor Aman în creația artistică „Proclamarea Unirii (24 Ianuarie 1859)”. Pictura, realizată în ulei pe pânză, evocă un moment de răscruce al istoriei națiunii române şi îi reprezintă pe membrii Adunării Elective de la Bucureşti în timpul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti.
Theodor Aman (1831 – 1891) a fost pictor și grafician român care a studiat la Craiova și București, desăvârșindu-se ca artist plastic la Paris. Este unul dintre fondatorii școlii românești de pictură, alături de Gheorghe Tattarescu punând bazele, în anul 1863, a Școlii de Arte Frumoase din București, Theodor Aman fiind și primul director al instituției de învățământ amintite. Compozițiile cu tematică istorică reprezintă genul definitoriu al unuia dintre cei mai reprezentativi pictori ai națiunii române.
Pictura va putea fi admirată până la jumătatea lunii februarie 2019, în Sala Lapidarium, de miercuri până duminică, în intervalul orar 9:00 – 17:00 (ultimul acces făcându-se la 16:15).

Descrierea și fișa de restaurare a lucrării

Autor lucrare: Teodor Aman,
Titlul lucrării: Proclamarea Unirii,
Inv. 139695, MNIR,
Tehnica/suport: pictură ulei pe pânză,
Dimensiuni: 193,5 x 137 cm / Suprafața = 265,1 dm²,
Şcoală/Atelier: Şcoala românească, sec al XIX-lea,
Semnat şi datat dreapta. jos, cu negru: Th. Aman / 1861,
Colecţie: Artă plastică, Istorie Modernă şi Contemporană

Cuvinte cheie
Conservare-restaurare; recuperarea imaginii; cercetarea suprafeței picturale; analiza tehnicii; investigații XRF*; pictură în tehnica ulei pe suport de pânză; starea de conservare; recuperarea estetică a imaginii; pictură de șevalet; operă de artă.

Descrierea compoziției
Într-o încăpere cu ferestre în fundal la mijloc şi stânga, grupuri de bărbaţi îmbrăcați în costume negre. Majoritatea sunt reprezentați stand în picioare. Câţiva cu mâna dreaptă ridicată gesticulează, în jurul a trei mese acoperite cu pânză roşie. În primul plan dreapta spre centru trei bărbaţi (unul văzut din spate) întorşi spre un grup mai numeros din stânga; în planul doi centru un prelat cu crucea în mâna dreaptă ridicată. În fundal la mijloc, doi preoţi alături de alţi bărbaţi în picioare în spatele mesei. La colţul mesei din dreapta un bărbat este pictat scriind.
Bibliografie: Centenar Theodor Aman 1991, Editura Venus, Bucureşti, 1991, cat. 37;
Fișa analitică de evidență - MNIR.

Tehnica de realizare a picturii
Tabloul a fost realizat în culori de ulei, având un suport din pânză. Pânza ce constituie suportul picturii este din fibre de in, cu firul subţire şi ţesătura densă. Șasiul original era din lemn de conifer și a fost confecționat cu îmbinări mobile și pantă la interior. Pictura a fost realizată cu o pensulație și tușe fine, delicate ce urmăresc în detaliu portretele și organizarea compoziției. Este semnat și datat de către artist, în partea dreaptă jos, cu o culoare brun de ulei: “Th. Aman / 1861”.

Starea de conservare a lucrării
Barele de lemn ale suportului auxiliar din care era formate au fost confecționate relativ subțiri în raport cu dimensiunile mari ale tabloului și nu au putut susține corect suportul din pânză. Din acest motiv, în timp, toate laturile și traversele șasiului s-au curbat concav. De asemenea s-a constatat că lipseau trei dintre penele de extindere ale șasiului.
Suportul de pânză era foarte slab tensionat pe șasiu. Prezenta numeroase deformări produse de tensionarea insuficientă, prin imprimarea muchiilor interioare ale șasiului, deformări datorate și loviturilor sau din cauza unor petice aplicate pe spate ce consolidează mici rupturi ale pânzei. Marginile picturii erau scurte și degradate, din această cauză nu asigurau o întindere eficientă a suportului. Pe verso erau prezente depuneri semiaderente de praf sau alte materiale acumulate în timp.
Lucrarea prezenta eroziuni la margini, urmele acestea proveneau de la înrămările anterioare. De asemenea au fost identificate local zgârieturi și găuri de la diferite cuie, În colțul din dreapta jos al picturii sunt pete ce indică o expunere accidentală la umiditate. Preparația suportului cu un conținut mare de ulei a favorizat în timp degradarea pânzei de in, cu firul subţire, care s-a oxidat parțial, rezultând o fragilizare a acesteia. Acest aspect tehnologic, a favorizat ca acidentele mecanice produse să creeze deformări și rupture ale pânzei. Starea de conservare în care se afla lucrarea înaintea prezentei restaurări, s-a datorat și expunerii sau păstrării sale de-a lungul timpului, în condiții de microclimat foarte diferite, variabile. Un alt factor la reprezentat manipularea dificilă a lucrării care are dimensiuni mari și o greutate considerabilă. Și acești factori au influențat apariția unor deformări ale suportului de pânză.
În timp tabloul a suferit unele intervenții de restaurare, Acestea au avut drept scop consolidarea pe verso a suportului deteriorat datorită acțiunilor mecanice suferite. Alte intervenții cum ar fi chituiri, reintegrări cromatice au fost localizate mai mult la nivelul inferior al suprafeței picturale. De asemenea întreaga suprafață a mai fost curățată parțial și revernisată în mai multe etape.
Stratul pictural prezenta tendințe de desprindere locale, în zonele rupturilor consolidate pe spate sau pe muchiile tabloului.
Pe întreaga suprafață a tabloului au fost numeroase depuneri de muscă și depuneri aderente.
Straturile de verni prezente, erau degradate foto-chimic, puternic îmbrunate și cu numeroase matizări. Acestea modificau major raporturile valorice și cromatice ale tabloului lui Aman. Retușurile primite în timp, din zonele rupturilor pânzei ereu de asemenea modificate cromatic și matizate.
La nivelul ramei erau prezente lacune, eroziuni, desprinderi în structura ornamentală. Depuneri și acumulări semiaderente se aflau pe întraga suprafață a ramei.

Metodologia operaţiunilor de conservare-restaurare
În vederea stabilirii strategiei de restaurare, s-a avut în vedere bipolaritatea operei de artă, prin care aceasta defineşte fară a se denatura sau diminua autenticitatea mesajul istoric şi artistic al autorului. Intervenţiile de conservare-restaurare au urmat principiile prin care se indică direcţiile de realizare a metodologiei. Astfel, aceste intervenţii asupra operei de artă trebuie să fie: recognoscibile, fără să producă un fals istoric sau estetic; reversibile, trebuie să poată fi îndepărtate cu uşurinţă; compatibile, să folosească materiale compatibile faţă de materia originală, să nu o afecteze sub nici o formă; minime dând posibilitatea pe viitor realizării unor noi intervenții de conservare-restaurare dacă este necesar. Operaţiunile de conservare-restaurare astfel realizate, trebuie să ofere operei de artă o unitate potenţială și în acelaşi timp, păstrarea autenticităţii sale.

Operațiuni de restaurare realizate pentru lucrarea de pictură
Consolidarea locală a tendinţelor de desprindere şi a desprinderilor stratului pictural. Operațiune necesară pentru ca următoarele operațiuni să se poată desfășura în siguranță.
Îndepărtarea depunerilor semiaderente și aderente, de pe spatele tabloului.
Îndepărtarea consolidărilor aplicate anterior, ce corespundeau etapelor de intervenție.
Îndreptarea deformărilor suportului de pânză, prin aplicarea de prese și procedee locale la cald și rece.
Reconsolidarea rupturilor suportului de pânză. Rupturile au fost consolidate iar pentru completarea lacunelor suportului s-au folosit adezivi compatibili și fibre de pânză originală.
Consolidarea prin dublare a marginilor suportului de pânză. Suportul marginal al picturii a fost consolidat prin dublarea cu o pânză de in, folosind ca adeziv cleiul de sturion.
Proiectarea și confecționarea unui nou șasiu cu traverse, din lemn de brad.
Reîntinderea și tensionarea corectă a lucrării pe noul șasiu confecționat.
Îndepărtarea verniurilor degradate, a retușurilor, a depunerilor aderente și a depunerilor provenite de la insecte. Curățarea tuturor retușurilor, a chiturilor vechi și repictărilor, au pus în evidență autenticitatea cromatică a tabloului. Îndepărtarea verniului degradat a pus în evidență mai multe straturi de verni cu solubilizare diferită. Acestea au înglobat depunerile prezente pe suprafață în momentul aplicării.
Vernisarea generală a lucrării cu un verni pe bază de rășină dammar.
Chituirea lacunelor stratului pictural. Lacunele stratului pictural au fost completate prin chituire, urmărind o reconstituire a aspectului plastic al suprafeţei originale. Operațiunea s-a realizat cu un chit compatibil și reversibil, din gelatină și praf de cretă.
Reintegrarea cromatică a lacunelor și a eroziunilor stratului pictural. Reintegrarea cromatică s-a realizat după chituirea lacunelor la nivelul acestora dar şi al eroziunilor suprafeței picturale. Pentru a păstra același principiu al reversibilității s-au utilizat pentru integrarea cromatică pigmenți cu emulsie și verni.
Vernisare finală a stratului pictural. La final, a fost aplicat prin pulverizare un verni de protecție pe bază de rășină dammar.
Protejarea versoului lucrării cu un carton, PH neutru

Operațiuni la nivelul ramei cu ornamente
Consolidare desprinderilor în profilul ramei și a stratului decorativ
Completarea lacunelor din zonele pierdute ale profilului cu ornamente
Curăţarea depunerilor semiaderente și aderente
Repoleiri locale în zonele chituite și completate anterior
Integrarea cromatică în zonele refăcute volumetric

Bibliografie selectivă
Artists' Pigments, A Handbook of their History and Characteristics, vol. 1-2, National Gallery of Art, Washington / Archetype Publications, London, 1985-1993.
Ioan Istudor, Noțiuni de chimia picturii, Ed. Daim Publishing House, București, 2006.
Adrian Silvan Ionescu, Centenar Theodor Aman, Ed. Venus,1991

Coordonare: restauratori pictură, experți M.C.C.: Sorina Gheorghiţă / Romeo Gheorghiţă
Colaborator, restaurator rame: Violeta Pintilie.
*Aanalize XRF: Migdonia Georgescu / Zizi Baltă, cercetători științifici, Compartimentul pentru Investigații cu Radiații Nucleare, Secția Investigații Fizico-Chimice și Biologice din cadrul MNIR.