Aiurart

MOOON | Seen from the Earth
Artiști/ Artists: Timon Botez, Mihail Coșulețu, Adina Mocanu, Sybille Neumeyer, Iulia Nistor, Philipp Schweiger*.
Curator/ Curated by: Simona Vilău
*Cu sprijinul Forumului Cultural Austriac
22 ianuarie - 1 martie 2014 @ Spațiul de artă contemporană Aiurart (București, Lirei 21)
January 22th to March 1st, 2014 @Aiurart Contemporary Art Space (21 Lirei, Bucharest)
Vernisaj: miercuri 22 ianuarie 2014, ora 19:00
Opening: Wednesday, January 22th, 7pm.

MOOON este un proiect artistic despre Lună și despre cum se vede ea de pe Pământ. Cu cât ficțiunea se leagă de lucrurile știute, palpabile, cu atât tinde să fie mai elucubrantă. Cu cât se leagă de lucrurile îndepărtate, străine, cu atât încearcă să ni le apropie. Artiștii se află în situația de a imagina aspecte despre Lună și de a cerceta prin intermediul experiențelor proprii sau ale altora. A vedea fără a atinge poate fi adesea înșelător, dar aici rezidă și provocarea acestui subiect care a fost abordat adesea în istoria artelor, de la Georges Méliès și debuturile cinematografiei până la expoziția A trip to the Moon, curată de Fabiola Iza la Proyectos Monclova din Mexico City, în vara lui 2013 sau recenta Republic of the Moon de la The Arts Catalyst, Londra (ianuarie 2014).
MOOON aduce împreună șase artiști din spații geografice diferite care sunt interesați de știință și ficțiune în demersurile lor artistice. Discursurile se situează la limita dintre realitate și ficțiune, dintre adevăr și fantezie și dintre palpabil și efemer. Proiectele, în majoritate site-specific, sunt bazate pe cercetarea și explorarea mai multor medii, ce se armonizează în moduri inedite în finalitatea proiectului. Expoziția este însoțită de publicația evenimentului în ediție limitată, intitulată The Mooon Journal, realizată de curatoarea expoziției împreună cu artiștii.

Program:
Miercuri, 22 ianuarie 2014, ora 19:00 – vernisaj
Sâmbătă, 25 ianuarie 2014, ora 16:00 – Sybille Neumeyer, Iulia Nistor - întâlnire cu publicul. Moderatoare: Simona Vilău, curatoare proiect (Mansarda Aiurart)
Sâmbătă, 15 februarie 2014, ora 16:00 – Adina Mocanu, Mihail Coșulețu- întâlnire cu publicul. Moderatoare: Simona Vilău, curatoare proiect (Mansarda Aiurart)

Timon Botez (n. 1973) este un artist româno-norvegian educat la Londra, care s-a mutat de la New York la Oslo, unde trăiește și lucrează în prezent. Prin cercetare pseudo-științifică, Timon Botez explorează tipologii comportamentale ascunse, detectate în împrejurimile sale. Arta sa se situează la intersecția dintre tehnologie și mecanică. În ultimii șase ani, a lucrat cu sunetul și sculptura în compoziții conceptuale și instalații orchestrale. Precum lumina, sunetul poate fi și el modelat și format. Artistul explorează spațiul din fața unei surse de sunet, filtrând și proiectând aerul care circulă ca și cum ar sculpta undele sonore. Mai multe detalii la http://www.botezco.com/.
Mihail Coșulețu (n. 1982) trăiește și lucrează la București. Pictor ca formație și ca preocupare majoritară, Mihail Coșulețu lucrează și imagine digitală sau animație. Explorează geometrii fundamentale și creează lumi paralele din multiplicarea unei prisme sau a unui cub. Picturile sale în ulei, de mari dimensiuni, investighează arhitectura imaginară a unor orașe posibile. Activitatea sa de autor de grafică și ilustrație este vizibilă în câteva apariții remarcabile ale editurii Humanitas din ultimii ani (cărți audio sau tipărite). Pentru Mooon realizează o construcție site-specific. Mai multe detalii la http://cosuletupainting.blogspot.ro/.
Adina Mocanu (n. 1990) trăiește și lucrează la București. Este autoare de instalație, performance, fotografie, video și desen, iar printre proiectele sale se numără și colaborarea cu Alexandra Sandu, cu care a realizat experimente comune în ultimii ani. Lucrările sale, adesea analitice și exacte, investighează cu tenacitate limitele, cercetează “delimitarea” ca mod de construcție a universului. Pentru Mooon a realizat o lucrare in situ, în spațiul Aiurart.
Sybille Neumeyer (n. 1982) trăiește și lucrează la Berching, Germania. Este autoare de design, video, fotografie, instalație și desen. Printre proiecte și rezidențe menționăm stagiul de la Schloss Solitude (2011-12), Muzeul de Artă Contemporană din Zagreb (2012-13) sau ARCUS Project, Moriya, Japonia (2013). Arta se se concentrează asupra fenomenelor și structurilor din cultură și natură pe care le translează în instalații, video sau lucrări pe hârtie, prin repetiție, arhivare și colectare/colecționare. Folosește imagini și practici științifice sau materii naturale ca surse de inspirație. Mai multe detalii la http://www.sybilleneumeyer.com.
Iulia Nistor (n. 1985) trăiește și lucrează la Nurenberg, Germania. Este autoare de pictură, fotografie, desen și instalație și doctorandă în filosofie la Universitatea din Regensburg. Arta sa investighează stimulii și suprapunerile memoriei și aplică necesarul filtru subiectiv peste imagini ambigue, aparent statice, surprinse în diverse locuri, cu cadraje inedite. Iulia Nistor folosește tehnologia contemporană și o asociază intuiției și fluidității unui discurs artistic profund filosofic. Mooon este cea de-a treia sa participare într-o expoziție la București.
Philipp Schweiger (n. 1971) trăiește și lucrează la Viena. Este autor de pictură, desen și sculptură, absolvent al Școlii de la Dusseldorf în 1997. Imaginile sale sunt poetice și denotative, artistul surprinzând momente senzaționale ale unei aparente tăceri. Imobilitatea picturii contrastează cu explozia, fluxul sau energia din subiectul imaginii. Pentru Mooon a realizat două lucrări pe pânză cu Luna. Mai multe detalii la http://www.philippschweiger.com.

MOOON is an art project about the Moon and its image as seen from the Earth. The more that Fiction clings on to known, palpable things, the more it tends to turn into a phantasmagoria. The more it relates to strange, far-flung things, the closer they are brought to us. The artists find themselves in a situation where they have to imagine aspects of the Moon backed by doing research via their own experiences and other people's, too. Seeing something without touching it may often prove deceptive yet, this is where lies the challenge of this topic – a task that has been comprehensively analysed in Art History endeavours, ranging from Georges Méliès and the beginnings of cinematography to the A Trip to the Moon exhibition, curated by Fabiola Iza at Proyectos Monclova, in Mexico City, in the summer of 2013, or the Republic of the Moon by The Arts Catalyst, London (January, 2014).
MOOON brings together six artists from six different geographical areas, all of whom share a keen interest in both Science, as well as Fiction. Their discourses lie at the precipice separating science from fiction, truth from fantasy and the tangible from the evanescent. Their art works are mostly done in situ, after researching and exploring a host of mediums and ranges, often regarded as conflicting yet, somehow still managing to blend in into the final product, in novel and surprising ways.
The exhibition is being backed by a series of artist talks and the release of this event’s publication, titled The Mooon Journal, created by Simona Vilau, the exhibition’s curator.

Event's Schedule:
Wednesday, the 22nd of January 2014, at 7 pm – Opening
Saturday, the 25th of January 2014, at 4 pm – Sybille Neumeyer, Iulia Nistor – meeting the public. Moderator: Simona Vilău, curator (in the Aiurart attic)
Saturday, the 15th of February 2014, at 4 pm – Adina Mocanu, Mihail Coșulețu – meeting the public. Moderator: Simona Vilău, curator (in the Aiurart attic)

Timon Botez (b. 1973) is a Norwegian-Romanian artist educated in London and re-located from New York to Oslo where he is currently based. Through pseudo-scientific research, Botez explores the underlying behavioural patterns detected in his surroundings. His work lies in the intersection of technology and mechanics. For the past six years Botez has been working with sound and sculpture through conceptual compositions and orchestral installations. Like light, sound can be shaped and formed. Botez explores the space in front of a sound source by funneling and projecting the moving air as a way of sculpting audio waves. Link: http://www.botezco.com/
Mihail Coșulețu (b. 1982) lives and works in Bucharest. Trained as a painter and spending most of his time painting, Mihail Coșulețu is a keen digital imagery and animation specialist. He explores fundamental geometry patterns, getting to create parallel worlds via the multiplication of a prism or a cube. His large-scale oil paintings sound out the imaginary architecture of possible towns and cities. His work as a graphic designer and illustrator has been noted in some of Humanitas Publishing House’s audio and printed books. He brings to the Mooon Art Project a site-specific construction. For more details on that and more, please visit http://cosuletupainting.blogspot.ro/
Adina Mocanu (b. 1990) lives and works in Bucharest. She is a multifaceted artist amongst whose means of artistic expression one notes installations, performances, photography, video or drawing. Her projects include working with Alexandra Sandu, with whom she has worked together over the past years. Her works, often analytical and rigorous, are tenaciously investigating all boundaries whilst researching “demarcation” as a means to reconstructing the Universe. She brings to the Mooon Art Project, at the Aiurart Space, an in situ artwork.
Sybille Neumeyer (b. 1982) lives and works in Berching, Germany. She is an adroit artist, amongst whose means of artistic expression one notes: design, video, photography, installations and drawing. Out of her numerous projects and residencies we mention here: the Schloss Solitude Scholarship (2011-12), the Contemporary Art Museum in Zagreb (2012-13) or the ARCUS Project, Moriya, Japan (2013). Her art focuses on the phenomena and structures available in nature and/or culture which are then translated into installations, video or works on paper by using repetitions, caching and collecting. She uses scientific practices and imagery as sources of inspiration. For more details on that and more, please visit http://www.sybilleneumeyer.com/
Iulia Nistor (b. 1985) lives and works in Nurnberg, Germany. She is an author of paintings, photography, drawings and installations. She is also reading for her PhD at the Regensburg University. Her art sets out to investigate the stimuli and the overlapping memory processes by applying that oh-so needed subjective filter over ambiguous imagery, that are apparently static as they frame a host of unhackneyed instances. Iulia Nistor uses contemporary technology and associates it to the intuition and the sheer fluidity of a profoundly philosophical discourse. The Moon Project is her third ever participation to an exhibition in Bucharest.
Philipp Schweiger (b. 1971) lives and works in Vienna. He is an author of painting, drawing and sculpture. He graduated from the Dusseldorf Arts Academy in 1997. His imagery is poetic and denotative as it manages to intercept truly spectacular instances of an apparent muteness. The stillness of his painting contrasts to the bursting, the ebbing and flowing of the energy that is being generated by the ethos of his imagery. He brings to the Mooon Art Project two canvases featuring the Moon. For further details, please visit http://www.philippschweiger.com/
Translated and adapted into English by Bogdan Lepadatu

Parteneri: Forumul Cultural Austriac, K+K Hotels, Editura Vellant, Asdesign95, Radio România Cultural, Zeppelin, All Hollow, The Institute, Șapte Seri, Senso TV Arte, Modernism, ArtClue, Vernisaje, Artindex, TVCity, AR_chitecture TV, LiterNet.ro.

27 noiembrie 2013 - 14 ianuarie 2014 @ Spațiul de artă contemporană Aiurart (București, Lirei 21)
November 27th to January 14th, 2014 @Aiurart Contemporary Art Space (Bucharest, 21 Lirei)
Curatoare/ Curated by: Olivia Nițiș
Vernisaj: miercuri 27 noiembrie 2013, ora 19
Opening: Wednesday, November 27th, 7pm.

RSPV facebook event
For the English version, please visit our website

"Artistul Dan Pierșinaru revine cu o expoziție personală de fotografie analogică în spațiul de artă contemporană Aiurart, între 27 noiembrie și 14 ianuarie 2014. În proiectul Mutație, Dan Pierșinaru optează pentru un discurs auster al cărui focus este procesul de uitare, în care contactul cu imaginea are loc în direcția asumării unei categorii niciodată fixe, relevând o realitate nu doar subiectivă și selectivă, ci mai ales instabilă. Entuziasmul unei trăiri sau panica unui moment înregistrate în imagini intră într-un process de estompare, mecanism de autoapărare al creierului care astfel poate asimila noi experiențe și trăiri. Amintirea unui moment, a unei fețe, a unui obiect se modifică, intră într-un soi de mutație a neclarității înlesnind în același timp și trecerea către altceva. Mutația lui Dan Pierșinaru este o ”afecțiune” umană la care ne aliniem cu toții, chiar și devoratorii de imagine, cu atât mai mult cu cât imaginea produsă la un moment dat, odată consumată si arhivată este iremediabil înlocuită, atât de emițător, cât și de receptor. Fragilitatea memoriei despre care vorbește fotografia lui Dan Pierșinaru este cea care obligă la efortul de conservare personală și colectivă. Instalația de fotografie este concepută pentru a ne îngloba în baza de date a unei minți care a înregistrat imagini, stări, momente și care reconstituie un traseu tocmai prin abstractizarea produsă de uitare. Short sau long term memory loss, amnezia nu fac parte din circuitul conceptual și tehnologic pe care ni-l propune artistul pe care nu îl interesează uitarea ca fenomen clinic, deși acesta rămâne conectat la psihologia imaginii, din perspectiva procesului firesc de schimbare activ la nivelul meomoriei umane în funcție de datele biologice cognitive specifice, mediu, vârstă și context. Dan Pierșinaru construiește un mediu în care imaginea se află în stadiu intermediar, cumva dislocată și „dis-temporală”. E o imagine suspendată supusă unei mutații spre abstractizare sau estompare completă, spre nimicul altceva și nu în ultimul rând spre cu totul altceva.Expoziția Mutație este un exercițiu de reflectare a limitelor memoriei la nivelul receptării imaginii și prilej de reflecție asupra acestor limite, niciodată aceleași, mereu altele."

Olivia Nițiș – curatoare

_______________________________________
Proiecte precum Culturescapes (2007, Basel, Elveția), Essay About Preservation (2006, București) sau Be There (2004, Huesca, Spania) au confirmat statutul acestuia de artist multimedia, unde fotografia, instalația, video-ul și desenul sunt îmbinate pentru a contura stări complexe. Folosindu-se de aceste unelte, el compune instalaţii în care motivul identităţii se combină cu teme ca starea de tranziţie în timp a unui loc sau personaj uman, compoziții și stări generate de accidente, mişcări şi sentimente spontane, conturarea stărilor de incertitudine, anonimatul şi efemerul din jurul său.Descriind activitatea sa, artistul Dan Pierșinaru mărturisește: “De foarte multe ori, arta se prezintă vizitatorilor ca un obiect a cărui funcție principală este istoricitatea și capacitatea de a documenta aspecte ale realității. Însă fotografiile mele au cu totul altă direcție. Scopul nu este de a oferi vizitatorilor o informație istorică pe care nu o știu, ci de a declanșa anumite stări prin care oamenii se pot înțelege mai bine pe ei înșiși. De aceea, eu cred cu tărie într-o calitate de multe ori neglijată, dar foarte importantă a artei - funcția terapeutică. Astfel, obiectul de artă este un catalizator în procesul de descoperire de sine”.
_____________________________________________
Parteneri: Experimental Project, Editura Vellant, Asdesign95, Radio Romania Cultural, Zeppelin, Igloo, All Hollow, The Institute, Șapte Seri, Senso TV Arte, Modernism, ArtClue, Designist, 23și, TVCity, AR_chitecture TV, LiterNet.ro
 

‘perspectiva’ - José Antonio Vega Macotela & Chantal Peñalosa
Curator/ Curated by: Ioana Ciocan
18 septembrie – 12 octombrie 2013 @ Spațiul de artă contemporană Aiurart (Bucuresti, Lirei 21)/ From September 18th through October 12 th, 2013 @ Aiurart Contemporary Art Space (Bucharest, 21 Lirei St.)
Vernisaj: 18 septembrie 2013 ora 19.00 / Opening: September 18th, 7pm-10pm.
RSPV Facebook event

Pasiunea mea pentru Jose Antonio Macotela (născut 1980, Mexic) a început după ce i-am văzut Study of Exhaustion - The Equivalent of Silver (2011) la Manifesta 9, în Genk, Limburg, (Belgia) în 2013. Pentru frunzele de coca mestecate, boleos, Antonio Vega a petrecut multe zile în Bolivia, la minele Oruro şi Potosí. Frunzele de coca mestecate le blochează minerilor senzaţia de foame, de sete şi pe cea de oboseală aşa încât să poată munci mai mult. L-am contactat imediat şi între noi s-a înfiripat o colaborare bazată pe poveşti despre mineritul de la Roşia Montană (“oh, si Ioana si, claro que si...they do this in Mexico too”), despre structuri de putere precum soclul Proiect 1990 sau poveşti din închisoare. Pentru că Antonio avea şi astfel de poveşti.
Practica lui Chantal Peñalosa Navarro (născută 1987, Mexic) se axează pe graniţă şi graniţe, nord şi sud, economii prospere şi economii sărace despărţite de linia graniţei. Trăind toată viaţa sa la capătul Americii Latine (literalmente), în oraşul de graniţă Tijuana, Tecate, Chantal explorează continuu monoculturile omogene care sunt protejate de graniţe. A treia aglomerare urbană ca mărime din lume, zona Tijuana / San Diego deţine un loc special pe întreaga graniţă de 3110 kilometri dintre Mexic şi Statele Unite.
Antonio şi Chantal au creat expoziţia ‘perspectiva’ pentru Aiurart. Expoziţia este deschisă în perioada 18 septembrie – 12 octombrie 2012.

Ioana Ciocan, curator

O selecţie a expoziţiilor recente ale lui Jose Antonio Vega Macotela: Bienala de la Istanbul (2013); Manifesta 9 (2013); Second New Museum Triennial, NY (2012); Bienala de Artă Contemporană de la Göteborg (2011); Galeria Joan Prats, Barcelona, Spania (2011); Stedelijk Museum Bureau Amsterdam (2011); Honor Fraser Gallery, Los Angeles (USA) (2011); A 29a Bienală de la Sao Paolo (2010); A Treia Bienală a Artei Tinere de la Moscova (2010).
O selecţie a expoziţiilor recente ale lui Chantal Peñalosa Navarro : XVIII Bienal Plástica de Baja California (2011), Tijuana, MX; Sala de Arte Álvaro Blancarte, Tijuana, MX; Museo Emilio Bacardi Moreau Santiago de Cuba, CU (2008).

I started my love affair with José Antonio Vega Macotela (b. 1980, MX) after I saw his Study of Exhaustion - The Equivalent of Silver (2011) at Manifesta 9 in Genk, Limburg, Belgium in 2013. For the chewed coca leaves, a ‘boleos’, Antonio Vega spent many days in Boliva, at the Oruro and Potosí mines. The chewed coca leaves blocks out the miners need for food, water and their fatigue, so they can work more. I immediately contacted him and started a friendship based on mining stories from Roșia Montană ‘oh, si Ioana si, claro que si...they do this in Mexico too’, trading of time vs. money, power structures like the plinth of Proiect 1990 or jail stories. Because Antonio has some of those stories too.
Chantal Peñalosa’s Navarro (b. 1987, MX) practice is focused on border and borders, north and south, prosperous economies and poor economies divided by the border line. Living her entire life at the beginning (or end) of Latin America, in the border city of Tijuana, Tecate, Chantal is in a constant exploration of homogeneous monocultures that are protected by borders. Being the third largest conurbation in the world, the Tijuana/San Diego area holds a special physical place on the whole 3110 kilometer Mexican/American border.
Antonio and Chantal have created for Aiurart the exhibition ‘perspectiva’.

Ioana Ciocan, curator

A selection of Jose Antonio Vega Macotela’s recent exhibitions: 13th Istanbul Biennial, (2013); Manifesta 9 (2013); Second New York Triennial (2012); Göteborg International Biennial for Contemporary Art (2011); Galeria Joan Prats, Barcelona, ES, (2011); Stedelijk Museum Bureau Amsterdam (2011); Honor Fraser Gallery, Los Angeles (CA), US, (2011); 29th Sao Paulo Biennial (2010); Third Moscow Young Art Biennial (2010).
A selection of Chantal Peñalosa Navarro’s recent exhibitions: XVIII Bienal Plástica de Baja California (2011), Tijuana, MX; Sala de Arte Álvaro Blancarte, Tijuana, MX; Museo Emilio Bacardi Moreau Santiago de Cuba, CU (2008).

Cu sprijinul: Editura Vellant, Asdesign95.
Parteneri media: Radio Romania Cultural, Zeppelin, All Hollow, Tataia, Sapte Seri, Senso TV Arte, TVCity, Modernism, Designist, Agentiadecarte.ro, Metropotam, ArtClue, ArtAct Magazine, A R_chitecture T V, Liternet.

De asemenea, pe 18 septembrie, începând cu ora 19:00, în paralel, va avea loc la Aiurart vernisajul expoziţiei de sculptură

"(i) Love me" semnată Marius Purice.

Marius Purice: (i) Love me
Curator/ Curated by: Ioana Ciocan
18 septembrie – 16 noiembrie 2013 @ Spațiul de artă contemporană Aiurart (Bucuresti, Lirei 21)/ September 18th to November 16th, 2013 @Aiurart Contemporary Art Space (Bucharest, Lirei 21)
Vernisaj: 18 septembrie 2013 ora 19.00 / Opening: September 18th, 7pm.
RSPV Facebook event

Marius Purice expune silueta feminină în plein air-ul Aiurart; o analizează, o deformează voit și invocă parcă adulația frumuseţii reale, imperfecte. Prin texturile neaşteptate, subtilitatea antropologică, dezgolirea formelor atent inventariate şi transformarea acestora într-un manifeso sculptural, Marius Purice mutilează perfecțiunea plicticoasă a trupului canon al epocii noastre.

„Eroii populari de azi nu mai sunt puternici, fondatorii de imperii şi inventatorii. Celebrităţile noastre sunt vedete de cinema şi cântăreţi, frumoşii oameni relaxaţi care practică o filozofie a plăcerii mai degrabă decât a disciplinei şi a muncii”. Henry Pachter*
180 cm și 89 de kg, 174 cm și 52 de kg, 162 cm și 66 de kg, 176 cm și 97 de kg, 160 cm și 60 de kg, 154 cm și 60 de kg, 169 cm și 70 de kg, 163 kg şi 80 de kg. Asocierea acestor două dimensiuni ale corpului uman, înălțimea și greutatea, nu ar trebui să contribuie decisiv la confortul nostru fizic sau mental. Dar, deja, 50 la sută dintre fetițele preșcolare, cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani, sunt îngrijorate de greutatea corporală⃰. Este vorba despre presiunea societății, cu siguranță. Creșterea constantă a regulilor societății schimbă canonul frumuseții, bazându-se mai mult pe speranța unor creșteri ale vânzărilor de haine decât pe secțiunea de aur. S-a ajuns, de ceva vreme, la măsura zero, doi de zero și, mai nou, trei de zero. Marius Purice - și cei 162 de cm cu 75 de kg ale sale - evidențiază mercantilizarea figurii feminine până la pierderea unicității și identității ei. Corpul uman, acest nesfârșit și plicticos pretext al perfecțiunii, a fost căutat mulți (mult prea mulți) ani în marmură, ipsos, teracotă, piatră și lemn. Corpul, folosit ca pânză, sau instrument de exprimare, deformat prin mutilări ca simbol al statutului social, îi folosește lui Marius Purice pentru o inventariere grijulie a formelor ce-l compun. Folosindu-se de lemn, pe care-l îmbracă în rășină, foiță de cupru sau metal, Purice investighează antropologia socială a formelor feminine. Dintr-o necesitate creată de materialul folosit, Purice deformează canonul 90, 60, 90, cu bunăștiintă, și corpurile feminine, sculptate de el, stau, ascunse parcă la Aiurart, așteptând, într-o societate ipocrită - puritană - ortodoxă, o nouă revoluție sexuală. Realizate pe parcursul desfăşurării bursei Vasile Pârvan de la Roma, sculpturile lui Purice folosesc pe deplin, arhitectura Aiurart, pentru a se lăsa descoperite. Tipologiile complementare pe care Marius Purice le expune în (i) Love me exprimă nu o frumusețe idealizată prin diferențele evidente și romanțate, ci o realitate a frumuseții.
Marius Purice (n. 1977) are un Masterat în Sculptură, clasa prof. Mircea Spătaru, în cadrul Universității Naționale de Arte din București (2007). A expus la The Road to Contemporary Art (2009, 2010). În 2011 expune în cadrul expoziției Spazi Aperti la Accademia di Romania din Roma, curator Luisa Conte. Petrece 4 ani la Roma ca bursier al Vasile Pârvan și al Fundației Catel. Trăiește și lucrează în București.

* British Journal of Developmental Psychology, volume 28, Issue 2, pag. 413–426, iunie 2010
Ioana Ciocan, curator al programului Sculptură en plein air-ul Aiurart

Today's popular heroes are no longer mighty, the builder of empires, the inventors and archives. Our celebrities are movie start and singers, beautiful people of leisure who profess a philosophy of enjoyment rather than discipline and toil. Henry Pachter
180 cm and 89 kg, 174 cm and 52 kog, 162 cm and 66 kg, 176 cm and 97 kg, 160 cm and 60 kg, 154 cm and 60 kg, 169 cm and 70 kg, 163 cm and 80 kg. The association of these two dimensions of the human body, height and weight, should not be contributing decisively to our physical or mental wellbeing. But, already, 50% of the pre-school little girls with ages between 3 and 5 are concerned about their body weight. It is, undoubtedly, a question of social pressure. The constant increase in social norms changes the beauty canon, relying more on the hope of an increase in clothing sales than on the golden section. Size zero has been promoted for a while now, now it has come to double zero or triple zero even. Marius Purice – with his 162 cm and 75 kg – shows the commercialisation of the female figure leading to the complete loss of its uniqueness and identity. The human body, this endless and boring pretext for perfection, has been sough for for (too) many years in marble, plaster, terracota, stone and wood. The body, used as a canvas or an instrument for expression, deformed by mutilations as a symbol of social status, serves Marius Purice for a careful inventory of the forms that compose it. Using wood, which he dresses up in raisin, copper plate or metal, Purice analyses the social anthropology of female forms. Out of a necessity induced by the support he uses, Purice knowingly distorts the 90/60/90 canon and the female bodies he sculpts lay hidden at Aiurart, waiting, in a hypocritical - puritanical, orthodox – society, for a new sexual revolution. Completed throught his Vasile Parvan scholarhip in Rome, Purice’s sculptures make full use of the Aiurart architecture to let themselves be discovered. The complementary typologies that Marius Purice displays in (i) Love Me express not only a beauty idealised through the obvious differences and romanticised, but rather a reality of beauty.
Marius Purice (born 1977) has a M.A. in sculpture from the National University of Arts in Bucharest (2007). He has exhibited at The Road to Contemporary Art (2009, 2010). In 2011 he exhibited within Spazi Aperti la Accademia di Romania din Roma having Luisa Conte as curator. He spent 4 years in Rome as a Vasile Parvan scholar of the Catel Foundation. He lives and works in Bucharest.

* British Journal of Developmental Psychology, volume 28, Issue 2, pag. 413–426, iunie 2010
Ioana Ciocan, curator of the En plein air sculpture programme at Aiurart.

Cu sprijinul: Editura Vellant, Asdesign95.
Parteneri media: Radio Romania Cultural, Zeppelin, All Hollow, Tataia, Sapte Seri, Senso TV Arte, TVCity, Modernism, Designist, Agentiadecarte.ro, Metropotam, ArtClue, ArtAct Magazine, A R_chitecture T V, Liternet.

Valeriu Șchiau | The Dream
24 aprilie - 13 mai 2013, Spaţiul de artă contemporană Aiurart/ 24th of April - 13th of May, Aiurart Contemporary Art Space
Curatoare/ Curator: Olivia Nițiș
Organizatori/ Organizers: Experimental Project, Aiurart
Vernisaj/ Opening: miercuri, 24 aprilie, 7PM/ Wednesday, 24th of April, 7PM
facebook event: Valeriu Șchiau | The Dream @Aiurart

Valeriu Șchiau nu este un artist confortabil. Valeriu Șchiau nu are un vis frumos. Trauma și exorcizarea autoreferențială fac parte constant din discursul său artistic. Eșecul paternității, ruptura familială, tensiunea celor mai intime relații interumane, dar și observația asupra traumei familiale ca fenomen social sunt reluate ca un pattern ritualic în lucrările acestui artist, născut în Republica Moldova, activ de mai bine de un deceniu in București, România.
Mesajul expoziției The Dream / Visul lui Valeriu Șchiau este deplin asumat. Artistul împărtășește o poveste personală, „vise” a căror radicalitate emoțională nu poate lăsa pe nimeni nepăsător și, totodată, atinge un subiect valabil oriunde în lume la această oră legat de inconștiența umanității față de copiii săi expuși unor realități politice și sociale dure în care arma nu este deloc o jucărie.
Olivia Nițiș, curatoare

Valeriu Șchiau is not a confortable artist. Valeriu Șchiau does not have a beautiful dream. Trauma and self-referential exorcism are part of his constant artistic discourse. The failure of parenthood, the family break, the tension within most private human relations, but also the observation on family trauma as social phenomenon are revived like a ritualic pattern in the work of this artist born in the Republic of Moldova, active for more than one decade in Bucharest, Romania.
Valeriu Șchiau’s exhibition message is fully committed. The artist shares a personal story, "dreams" whose radical emotion cannot let anyone indifferent and also approaches a valid topic anywhere in the world at this time related to human irresponsibility for their children exposed to harsh social and political realities in which gun is anything but a toy.
Olivia Niţiş, curator

Sponsor/ Sponsor: Crama Oprisor
Parteneri/ Partners: Editura Vellant, Asdesign95, Zeppelin, All Hollow, Tataia, Sapte Seri, Senso TV Arte, TVCity, Modernism, Agentiadecarte.ro, Metropotam, Avantaje, ArtClue, ArtAct Magazine, A R_chitecture T V, Liternet.

Vă invităm să pășiți în universul artiștilor! Începând de vineri, 12.04.2013, în fiecare zi între 15:00 și 19:00, din curtea aiurart puteți intra direct în atelierul de lucru al artiștilor expuși. Am încercat să reproducem cât mai în detaliu spațiul creativ în care prind viață culori, idei și lucrări. Primul atelier reconstruit la aiurart este cel al lui Mihai Zgondoiu și așteaptă vizitatori până pe 20 aprilie.

De asemenea, sâmbătă, 20 aprilie, între orele 15:00 și 19.00, vă așteptăm la finisajul expoziției lui Mihai Zgondoiu - The Artist’s Golden Hand.
" În filmul Copilul din Macon, Peter Greenaway suprinde o societate bolnavă, sterilă pregătită să divinizeze copilul frumos, mort și sanctificat, de la despuierea lui sălbatică de podoabe și haine până la dezmembrarea sa în pasiunea irațională pentru o părticică sfântă. Dincolo de reacția indivizilor coruptibili față de multiplele fațete manipulatoare ale fragmentului corpului uman, de isteria socială, Mihai Zgondoiu urmărește, înainte de toate, o raportare la sine prin amuzament și detașare ironică. The Artist’s Golden Hand nu este doar o scanare a unei fațete a realității contemporane, ci și un demers sănătos de autoironie într-o lume în care echilibrul valoric puternic influențat de factori politici, economici, psihologici… este greu de păstrat."

Mihai Zgondoiu | The Artist’s Golden Hand
5 - 22 aprilie 2013, Spaţiul de artă contemporană Aiurart/ 05th - 22nd April, Aiurart Contemporary Art Space
Curatoare/ Curator: Olivia Nițiș
Vernisaj/ Opening: vineri, 5 aprilie, ora 19.00/ Friday, 05th April, at 19.00h, @Aiurart (Lirei 21)

Mâna de aur a artistului

În filmul Copilul din Macon, Peter Greenaway suprinde o societate bolnavă, sterilă pregătită să divinizeze copilul frumos, mort și sanctificat, de la despuierea lui sălbatică de podoabe și haine până la dezmembrarea sa în pasiunea irațională pentru o părticică sfântă. Dincolo de reacția indivizilor coruptibili față de multiplele fațete manipulatoare ale fragmentului corpului uman, de isteria socială, Mihai Zgondoiu urmărește, înainte de toate, o raportare la sine prin amuzament și detașare ironică. The Artist’s Golden Hand nu este doar o scanare a unei fațete a realității contemporane, ci și un demers sănătos de autoironie într-o lume în care echilibrul valoric puternic influențat de factori politici, economici, psihologici… este greu de păstrat.
Olivia Nițiș, curator

The Artist’s Golden Hand

In the movie The Baby of Macon, Peter Greenaway captures a sick, sterile society ready to deify the beautiful child, dead and sanctified, from his wild undressing of clothes and ornaments up to his dismemberment in the irrational passion for a holy piece. Beyond the corrupted individuals’ reaction to the many manipulating facets of the body fragment, beyond social hysteria, Mihai Zgondoiu seeks, above all, a reference to himself through amusement and ironic detachment. The Artist's Golden Hand is not only a scan of a facet of contemporary reality, but also a healthy approach of self irony in a world where the value balance strongly influenced by political, economic, psychological... factors it's hard to keep.
Olivia Niţiş, curator

Organizator/ Organizer: Spațiul de artă contemporană Aiurart
Parteneri/ Parteners: Fundația HERCZEG, Experimental Project
Parteneri media/ Media Parteners: Radio România Cultural, Senso TV, Cultura, Zeppelin, Tataia, All Hallow, Sapte Seri, TVCity , Modernism, Metropotam, ArtClue, ArtAct Magazine , A R_chitecture T V, Agentiadecarte.ro.