Catrinel Dumitrescu

 

Premiera spectacolului Un pic prea intim va deschide stagiunea 2013 – 2014.

 

Bucureşti, 25 iunie 2013 - Cristian Juncu a început repetiţiile la spectacolul cu piesa Un pic prea intim de Rajiv Joseph; în distribuţie au fost aleşi actori cu care regizorul a mai realizat montări de un real succes. Un pic prea intim este o comedie despre prietenie şi dorinţă carnală, ca şi despre felul în care cele două nu pot fi asociate.

 

După ce, în anul 2011, a montat Omul hazardului de Yasmina Reza, cu Emil Hossu şi Catrinel Dumitrescu, Cristian Juncu a revenit la Teatrul „Nottara”, unde a început repetiţiile la spectacolul cu piesa Un pic prea intim de Rajiv Joseph. În distribuţie au fost aleşi actori cu care regizorul Cristian Juncu a mai realizat montări de un real succes: Andi Vasluianu (Ty Greene), Cristina Florea/ Laura Vasiliu (Jen), Catrinel Dumitrescu (Maureen), Diana Roman (Becca), Irina Velcescu (Franny) şi Dan Bordeianu (Seth). Traducerea textului îi aparţine lui Bogdan Budeş, iar scenografia lui Cosmin Ardeleanu.

„Avem nevoie de certitudini! Şi pentru mine, aceşti actori, acest regizor şi acest scenograf reprezintă certitudinea că vor realiza o producţie de succes. De ce cred asta? Pentru că cei mai mulţi dintre ei au mai lucrat împreună... reuşind să formeze o echipă. Pentru că piesa are şi haz, şi adevăr, şi întrebări... Pentru că va fi un spectacol care se adresează tuturor, indiferent de vârstă, studii clasă socială, sex... sau, poate (doar), un pic mai mult... bărbaţilor” - afirmă despre această viitoare premieră criticul de teatru Marinela Ţepuş, directorul Teatrului „Nottara”.

Ty Greene, eroul din Un pic prea intim, este un tip normal care are „trei probleme” foarte mari. Într-un puseu de performanţă erotică, dublat de o promiscuitate fără precedent (pentru el), Ty a reuşit să lase însărcinate trei femei, în decurs de o săptămână: iubita „oficială”, vecina de alături – o femeie căsătorită, la patruzeci şi ceva de ani – şi studenta lui, de optsprezece ani. În textul de un comic tăioas al dramaturgului Rajiv Joseph, sunt aduse în lumină toate succesele şi eşecurile din viaţa lui Ty; pe măsură ce femeile se întâlnesc şi îşi dau seama de ceea ce s-a întâmplat, Ty realizează că existenţa lui a luat-o razna şi că are doar puţin timp la dispoziţie ca să o asambleze la loc. Un pic prea intim – o piesă cu „un ceva care te face să nu te poţi uita în altă parte” (conform New York Times) – este o comedie despre prietenie şi dorinţă carnală, ca şi despre felul în care cele două nu pot fi asociate. Vă oferim, împreună cu aceste informaţii, şi câteva imagini din repetiţiile spectacolului în pregătire; foto: Ciprian Duică.

Premiera montării Un pic prea intim va avea loc în septembrie 2013, când Teatrul „Nottara” va deschide stagiunea 2013 – 2014 aşteptându-şi toţi spectatorii avizaţi şi statornici.

 

Dramaturgul Rajiv Joseph s-a născut pe 16 iunie 1974; Joseph a crescut în Cleveland, Ohio; mama sa este euroamericancă de origine franceză şi germană, iar tatăl lui a emigrat în Statele Unite, din India.

În 2004, Rajiv Joseph a făcut un Masterat în Arte Frumoase, specializarea Dramaturgie, la Şcoala de Arte Tisch, de la New York University.   A predat cursul Stilul Eseistic la New York University şi a scris scenariile pentru Sezoanele 3 şi 4, din serialul Nurse Jackie (Sora Jackie). 

All This Intimacy (Un pic prea intim) a avut premiera la Teatrul McGinn/Cazale din New York, în 2006. În 2008, Joseph a primit Premiul Paula Vogel al Teatrului Vineyard, acordat dramaturgilor debutanţi. Piesa Bengal Tiger at the Baghdad Zoo (Tigru bengalez la Zoo Bagdad) a fost aleasă de NEA, în 2008, ca fiind una dintre cele mai bune două piese de teatru americane, ale anului. Pentru aceeași piesă, în 2009, Joseph a fost nominalizat de către Los Angeles Stage Alliance, la Ovation Awards, categoria „cel mai bun dramaturg al unei piese originale”; tot Tigru bengalez la Zoo Bagdad a câştigat şi cinci premii Garland Backstage, în 2010.

Rajiv Joseph a beneficiat de Bursa Kesselring începând din 2009, acordată dramaturgilor debutanţi şi, în februarie 2009, a participat la a zecea a Tabără Anuală a Dramaturgilor „Sundance”, din Ucross. Animals Out of Paper (Animale din hârtie), un alt text al autorului, a primit o nominalizare la Premiul Lucille Lortel, pentru „piesă remarcabilă” (2 aprilie 2009). Joseph a fost distins şi cu Premiul Whiting Writers, în 2009 – un premiu internaţional acordat anual unui număr de zece scriitori de ficţiune, non-ficţiune, piese de teatru şi/sau poezie care dau dovadă de „talente excepţionale şi promiţătoare la începutul carierei”.

La 12 aprilie 2010, Joseph s-a numărat printre finaliștii Premiului Pulitzer pentru „Piese de Teatru”, cu Tigru bengalez la Zoo Bagdad, iar United States Artists i-a acordat lui Joseph calitatea de Membru Rockefeller SUA, pentru 2010.

The North Pool (Iazul Nord) a primit Premiul Glickman, în 2011, pentru cea mai bună piesă de teatru care a avut premiera în Bay Area.

 

 

 

TEATRUL „NOTTARA” 

prezintă sâmbătă, 26 ianuarie, la sala “Horia Lovinescu”, de la ora 19.00, cea mai recentă producţie,

 

ROMAN TEATRAL,

după Mihail Bulgakov

Traducerea și dramatizarea: Bogdan Budeș

 

Distribuție:

SERGHEI LEONTIEVICI MAXUDOV – Ion Grosu

IVAN VASILIEVICI – Alexandru Repan

ILIA IVANOVICI RUDOLFI, KSAVERI BORISOVICI ILCIN, GAVRIL STEPANOVICI –

George Alexandru

LIKOSPASTOV – Dani Popescu

UN LITERAT, PIOTR BOMBARDOV – Gabriel Răuță

UN TIP CU O CHITARĂ, MIȘA PANIN, DEMIAN KUZMICI – Alexandru Mike Gheorghiu

FOMA STRIJ, IPPOLIT PAVLOVICI – Viorel Comănici

AVGUSTA AVDEEVNA MENAJRAKI – Ada Navrot

KLIUKVIN, ELAGHIN – Ion Haiduc

POLIXENA VASILIEVNA TOROPEȚKAIA – Catrinel Dumitrescu

LIUDMILA SILVESTROVNA PRIAHINA – Camelia Zorlescu

VEȘNIAKOVA – Ioana Calotă

EVLAMPIA PETROVNA – Mihaela Subțirică

NASTASIA IVANOVNA – Anca Bejenaru

NIȘTE DAME – Laura Vasiliu, Corina Dragomir, Ioana Calotă, Mihaela Subțirică

Constantin Lăpușan, Adrian Alessandriu

 

Regia: Vlad Massaci

Scenografia: Andu Dumitrescu

Asistent regie: Bogdan Budeș

Mișcarea scenică: Cătălina Gubandru

Asistent scenografie: Irina Chirilă

Ilustrația muzicală: Cristi Juncu

 

Roman teatral este, probabil, cartea lui Mihail Bulgakov care se apropie cel mai mult de o autobiografie. Apogeul vieții de creator a lui Bulgakov a coincis, din păcate, cu apogeul carierei de tiran a lui Stalin. Din acest motiv, mulți ani maestrului nu i s-a publicat nicio carte și nu i s-a jucat nicio piesă. În mod asemănător, eroul Romanului teatral, scriitorul Maxudov, trăiește drama autorului care nu înțelege că în anumite vremuri sunt tolerate doar anumite creații. Conștientizând că nu poate publica fără să fie celebru și nu poate fi celebru fără să publice, Maxudov înțelege că este condamnat la mediocritate și alege calea sinuciderii. În ultima clipă află că romanul lui va fi, totuși, publicat, însă nici nu-și poate imagina consecințele acestui fapt aparent îmbucurător.

 

În ciuda titlului funebru, Însemnările unui răposat, romanul lui Mihail Bulgakov abundă de scene caraghioase. Majoritatea cercetătorilor îl socotesc a fi cea mai veselă creație a scriitorului. Se pare că Bulgakov a scris Romanul teatral cu mare ușurință, dintr-o suflare, fără ciorne sau conspecte și fără să facă vreo corectură. Elena Sergheevna Bulgakova amintește că serile, după întoarcerea soțului ei de la Bolșoi Teatr (unde acesta lucra ca libretist), în timp ce ea pregătea masa, Bulgakov se așeza la birou și scria câteva pagini, după care i se alătura la cină, mulțumit, frecându-și mâinile cu încântare.

 

Lucrul la roman a început în 26 noiembrie 1936. Încă din 1929, însă, Bulgakov scrisese un roman epistolar cu titlul Unui prieten secret (roman rămas și el neterminat) adresat viitoarei sale soții, Elena Sergheevna Bulgakova, în care povestea cum "devenise dramaturg". În anul 1930, Unui prieten secret se transformă într-un roman nou, Teatrul, dar scriitorul arde în cele din urmă ciornele inițiale, împreună cu primele încercări ale "romanului despre diavol" (Maestrul și Margareta).

 

Abia peste șase ani, în urma loviturilor repetate venite din partea presei sovietice care instrumenta o veritabilă lichidare a scriitorului, și după câteva săptămâni de la despărțirea definitivă de MHAT (Teatrul de Artă din Moscova), Bulgakov începe să scrie romanul despre teatru în versiunea pe care o cunoaștem. Pe prima pagină a manuscrisului, scritorul trece două titluri: Însemnările unui răposat și Roman teatral, primul dintre ele fiind subliniat de autor cu două linii. În jurnalul Elenei Sergheevna, romanul este amintit cel mai adesea drept Însemnările unui răposat. În anul 1965, însă, când romanul este publicat pentru prima dată în numărul 8 al revistei Novâi Mir, e preferat, din motive ideologice, titlul Roman teatral.

 

Romanul ne înfățișează în cheie comică aventura lui Serghei Leontivici Maxudov (alter ego al lui Mihail Bulgakov) cu Teatrul Independent din Moscova (Teatrul de Artă din Moscova fondat de Konstatin Stanislavski și de Vladimir Nemorovici-Dancenko). "Idila" lui Maxudov cu lumea teatrului (cuvântul роман se mai traduce în română și prin idilă sau legătură amoroasă) debutează cu scrisoarea pe care acesta o primește de la unul dintre regizorii Teatrului Independent. Anterior, Serghei Leontievici, colaborator al revistei Navigația, scrisese în timpul liber un roman în care evoca lumea dispărută, de dinainte de Revoluția Sovietică, a Kievului natal (în biografia reală a lui Bulgakov este vorba despre romanul Garda Albă). Romanul nu are cum să treacă de cenzură, iar Maxudov se apucă să scrie o piesă de teatru. Din acest moment, fostul corector intră într-o lume nouă, bizară și fascinantă. Montarea textului său, Zăpadă neagră (Zilele Turbinilor, piesă a lui Bulgakov montată la Teatrul de Artă din Moscova și interzisă de cenzura sovietică după aproape 300 de reprezentații, în ciuda faptului că, se pare, era una dintre preferatele dictatorului I. V. Stalin) depinde, însă, de decizia (și de capriciile!) unei figuri atotputernice la care toată lumea din teatru se raportează cu respect: Ivan Vasilievici (prototipul acestui personaj este Konstantin Stanislavski). 

 

Destinul lui Mihail Bolgakov pare guvernat de acelaşi amestec de satiră, fantastic şi tragism care e și amprenta operei sale. Născut la Kiev, în 1891, în familia unui profesor de teologie, studiază medicina, pe care o practică vreme de patru ani (1916 - 1920), pe front şi în spitalele de provincie. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soţii, reuşeste să învingă răul. În 1920, abandonează medicina pentru a se dedica scrisului. Intră în lumea teatrului, iar piesa Zilele Turbinilor, dramatizarea romanului Garda Albă, are mare succes, fiind considerată un Pescăruş al noii generaţii de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofiţerii Albi face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, în acelaşi timp, piesa preferată a lui Stalin. Din 1929, nu i se mai publică nicio carte şi nu i se mai joacă nicio piesă. Trăind la limita supravieţuirii, Bugakov se vede silit să-i trimită dictatorului o petiţie, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, vorbește despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator a cărui existenţă este ameninţată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al disidenţei asumate, cât şi prin efectele ei neaşteptate. Trei săptămâni mai târziu, primeşte un telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deşi Bulgakov crede că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân, însă, nepublicate. În ultimul deceniu al vieţii scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul Maestrul şi Margareta. Ultimele corecturi le face în 1940, pe patul de moarte, orb, dictând soţiei sale, Maria Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei. 

 

Scrieri:

Romane: Garda Albă, Viaţa domnului de Molière, Maestrul şi Margareta;

Povestiri: Inimă de câine, Focul hanului, Însemnări pe manşete;

Piese de teatru: Cabala bigoţilor, Fuga, Insula purpurie, Apartamentul Zoikăi.