Ioan Iacob

GALERIILE CAROL au bucuria să invite publicul iubitor de artă la deschiderea expoziției personale VADEMECUM a pictorului din diaspora, IOAN IACOB. Evenimentul de deschidere va avea loc marți, 27 aprilie 2021 (Bd Carol. I, nr 59, București), între orele 12.00 și 20.00. Vizitarea expoziției se va face în conformitate cu toate normele sanitare în vigoare.
Pentru familiarizarea cu expoziția lui Ioan Iacob, și pentru mai multe detalii despre aceasta, punem la dispoziția publicului o platformă VR și un site internațional unde poate fi vizionată expoziția VADEMECUM: https://my.matterport.com/show/?m=viw4p2UrG1q, https://www.artsy.net/show/galeriile-carol-vademecum/info
„Pentru ca materia picturală să se aștearnă în interiorul formei, unde începe să-și trăiască viața interioară, Ioan Iacob apelează la pictura figurativă. Poate că lecția culorii a învățat-o cel mai bine de la profesorul său de la Kunstakademie Düsseldorf, de la Gotthard Graubner. „Unul dintre obiceiurile pe care mi le-a transmis a fost să fiu atent la culoare. Îl deranjau foarte tare contururile puternice, liniile dure, suprafețele drepte. Compoziția trebuia să fie diafană, eterică și în final, rotundă - așa cum îi plăcea să afirme. Am ales experiența culorii, evenimentul cromatic, indiferent de subiectele pe care le pictam. De 40 de ani exersând continuu, culoarea a devenit o secvență de viață la înaltă frecvență.”
Pentru a transpune culoarea pe pânză, Ioan Iacob s-a apropiat de anumite subiecte figurative pe care le-a dezvoltat în timp. Tema naturilor statice, prezentă în expoziția VADEMECUM - îl pasionează încă din facultate, din anii ’70; tema draperiilor – pe care o abordează din 2001; apoi tema Infantelor – asupra căreia s-a aplecat din 2018; sau alte teme precum: casa, cartea, valiza – pot fi admirate în expoziție.
Nu mai puțin adevărat este că tema Infantelor ocupă mare parte din expunere. Reinterpretate postmodern – după Infantele baroce ale pictorului spaniol de secol 17, Diego Velázquez – pânzele lui Ioan Iacob sunt compuse din personaje cu Infante fără chipuri; iar fragmente cu gesturi ale mâinilor sunt transpuse în tablouri augmentate de 1mx1,30m sau în panouri curatoriale a câte două, patru sau nouă pânze. „Reinterpretările după Diego Velázquez sunt procese de aprofundare picturală, care s-au accentuat cu cât am înaintat în vârstă. De când eram student mă opream în Viena, iar mai târziu la Madrid pentru a vedea pe viu pictura maestrului. Din momentul în care am văzut prima oară lucrările lui, acestea au avut un efect de Fata Morgana asupra mea.”
Poate că pentru Ioan Iacob, nu doar Viena și Madrid au constituit repere ale artei lui Diego Velázquez, dar și cea mai amplă expoziție dedicată artistului, la finele lui 2013, expoziție organizată de Muzeul Prado din Madrid - Velázquez y la familia de Felipe IV 1650-1680 – în care au fost aduse lucrări de la Kunsthistorische Museum, Viena; de la Metropolitan Museum of Art, New York; de la Musée du Louvre, Paris; fiind incluse și lucrările din colecția muzeului gazdă.
Ioan Iacob redă atmosfera barocă din lucrările lui Diego Velázquez și aduce în pânzele sale o pleiadă de costume specifice secolului al XVII-lea. Rochia Infantelor era compusă dintr-un vertugadin, structură utilizată sub îmbrăcăminte pentru a susține fustele în forma dorită. Apărut în perioada Renașterii, vertugadinul (denumirea derivă din verdugo, lemn verde în limba franceză) este strămoșul crinolinei (a fost consemnată mult mai târziu, în secolul al XIX-lea, în Franța celui de-al Doilea Imperiu). Într-o atmosferă de severitate și gravitate, costumul spaniol de curte continua tradiția modei burgunde, plină de fast, dar cu un corsaj drept, rigid, fără decolteu, cu guler și manșete apretate și plisate. Rochia avea corsajul strâmt, închis până la gât, cu talia în unghi și cu umerii vătuiți. Conform tradiției burgunde, părul era strâns și ridicat, acoperit cu o tocă mică.
Din atmosfera velázquiană, Ioan Iacob ne poartă prin expoziție punctând din loc în loc o mini arhivă cu lucrările lui, într-o valiză. Simbol al arhivării, dar și al călătoriei, valiza apare și la Marcel Duchamp, în lucrarea La Boîte-en-valise (1948) și cuprinde replici în miniatură a peste 70 dintre cele mai importante lucrări ale artistului francez. Pe de altă parte, această temă apare și ca simbol al relocării dacă ne amintim faptul că Marcel Duchamp a locuit o perioadă din viață la Paris, s-a mutat la New York, revenind în cele din urmă în Paris. Tot astfel, am putea afirma și despre Ioan Iacob - originar din Biertan, s-a mutat la Düsseldorf în anii ’70 – autorul poartă melancolia caselor și peisajelor ardelenești care apar deseori în pictura sa; și mai nou și în micile obiecte sculpturale care par a fi mărturii mobile ale locului natal.
Dacă în sculpturile minimaliste sunt ilustrate case care subliniază originea artistului român; pe de celalaltă parte, tomurile de cărți din compozițiile pictate conturează o identitate culturală, universală. Nu întâmplător, expoziția se intitulează VADEMECUM – o invitație discretă a artistului de a avea ca reper cartea și tot ceea ce ne leagă de lectură, cultură și de cunoștințele cele mai vaste. Într-o epocă tehnologizată, îndemnul autorului este acela de a nu renunța la cartea tipărită, considerând-o reper sau din contră, sursă de dezbatere.
Deși sunt bine conturate în teme specifice, lui Ioan Iacob îi place să considere că majoritatea compozițiilor sale pot fi văzute ca naturi statice. Nu de puține ori, artistul cu obârșii românești a mărturisit că tema pe care și-o alege este mai degrabă un pretext pentru a așeza culoarea pe pânză, pentru a o face să trăiască și să pulseze ca materie sensibilă. Își alege subiecte diverse pentru a-și așterne pe pânză pictura pură, organică: „Doar în plasma culorii mă simt ca acasă. Lucrez la mai multe pânze concomitent, în impasto, niciodată alla prima. Aplic culoarea până când motivul este estompat, după care revin luni de zile sau chiar ani asupra unui singur tablou.”
Precum Ioan Iacob revine asupra lucrărilor sale, și vizitatorul este invitat să revină în expoziția VADEMECUM - prima oară pentru a privi lucrările, apoi pentru a le vedea, și în cele din urmă pentru a intra în spațiul intim al formei, culorii și tehnicii picturale din pânzele artistului, răspunzând invitației discrete a autorului ei – VADEMECUM sau Vino după mine!”
Raluca Băloiu, curator

Ioan Iacob trăiește și activează în Düsseldorf. S-a născut în 1954 în Biertan (jud Sibiu), în 1975 s-a stabilit la Düsseldorf (Germania), din 1977 până în 1984 a studiat la Academia de Arte din Düsseldorf, unde l-a avut profesor pe Gothard Graubner unul dintre cei mai mari coloriști de abstract ai artei recente (fiind absolvent “Meisterschüler”). Încă din studenție face o călatorie de studii în Egipt (1981), oferită de Academia la care studia, apoi îi este oferită bursa Max Ernst a orasului Bruhl (1982). În 2005, 2009 va fi artist invitat în En Hod-Israel într-un schimb cultural realizat de orasul Düsseldorf.
Lucrările lui Ioan Iacob se regăsesc în colecții private din Berlin, Düsseldorf, Bruxelles. Printre colecționarii acerbi ai operei lui Ioan Iacob se numără Georg Böckmann și Willi Kemp.
Pânzele lui Ioan Iacob au fost expuse alături de operele lui Tiziano Vecellio, El Greco, Rembrandt van Rijn, Willian Turner, Eugène Delacroix, René Magritte, Man Ray, Francis Bacon, Max Beckmann, Mona Hatoum, Shirin Neshat, Gerhard Richter, Christo etc în muzee precum Kunstpalast din Düsseldorf.
Ioan Iacob are lucrări în muzee din Germaina și România; el a avut atât expoziții de grup cât și personale în: SUA, Israel, Germania, Belgia, Olanda și România.
Raluca Băloiu este curator și istoric de artă, trăieşte şi activează în Bucureşti. A absolvit cursurile Facultății de Istoria şi Teoria Artei, Universitatea de Arte București (licența, 2007, masteratul, 2009). A curatoriat expoziții la galeriile AnnArt, Senso, Galateea; în muzee, precum Muzeul Național Cotroceni și în centre culturale (Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului). A curatoriat expoziții și a scris texte pentru evenimente internaționale – bienale, târguri de artă, expoziții - Vienna Biennale, Austrian Museum of Applied Arts/ Contemporary Art, MAK, Viena (2016); Viennacontemporary (2019, 2020), ArtBasel, Elveția (2016).
Raluca are articole publicate în cărți, enciclopedii, cataloage și reviste de specialitate, precum: Un secol de sculptură românească; Metarealia: un discurs metavizual/ 2META; revista Arta; Ziarul de Duminică; Observator Cultural; Revista Cultura etc.
A contribuit cu materiale de specialitate pentru mai multe ediţii ale emisiunii Arte frumoase de la Radio România Cultural (2007-2014).
În prezent, Raluca Băloiu este managerul și curatorul Galeriilor Carol unde se ocupă de programul expozițional. Calitatea artistică a expozițiilor și evenimentelor organizate în cadrul galeriilor, precum și prezența pe platforme internaționale și la târguri de artă/evenimente internaționale au acordat galeriei vizibilitate și recunoaștere internațională.

Expoziția VADEMECUM este deschisă publicului din 27 aprilie până în 31 mai 2021, în fiecare zi, de luni până vineri, în intervalul 12.00 - 20.00. Programări telefonice se pot face la numărul de telefon: 0741962678.

3 mai – 30 august 2018

Galeriile Carol vă invită la vernisajul expoziției „Afinități elective”,

miercuri, 16 mai, ora 19.00
expun: Doru Covrig, Aurel Vlad, Mircea Roman, Ioan Iacob, Florentina Voichi
comentator de artă: Ion Bogdan Lefter
curator: Raluca Băloiu

Figurativul a reprezentat o preocupare constantă petru artiști, încă din cele mai vechi timpuri, de la reprezentările rupestre din peșterile Lascaux și Altamira, până în zilele noastre. Pornind de la natura înconjurătoare, grecii antici au creat propriile tipare de frumusețe; Renașterea a reprezentat omul ca măsură a tuturor lucrurilor; iar modernitatea l-a ilustrat ca imagine a unei revolte interioare. Postmodernitatea vine sa redea omul pe fragmente. Câțiva artiști, își construiesc discursul formei pornind de la natură și asimilând perioade din istoria artelor plastice. Preocuparea acestora pentru zona figurativului s-a manifestat încă din anii ’80, și a continuat în timp, dezvoltând noi posibiltăți de exprimare plastică. “Figurativul consistent”, așa cum îl numește Florentina Voichi, i-a preocupat constant pe cei cinci artiști expozanți: Doru Covrig, Aurel Vlad, Mircea Roman, Florentina Voichi, Ioan Iacob.

Natura este cea care îi inspiră, departe de a fi mimetici:

Doru Covrig dezvoltă o sinteză a formei neo-pop, cu umor și ironie;

Aurel Vlad își construiește personajele gigant din contorsionări neoexpresioniste;

Mircea Roman redă figuri mistice, egiptene;

Ioan Iacob pictează cu materie colorată viața din interiorul formelor;

Florentina Voichi ilustrează expresia unui citadin simbolic, care pornește de la Renaștere ca sursă de inspirație. Poate nu întâmplător, Florentina Voichi a grupat în jurul ei, artiști din aceeași generație, a căror preocupare constantă o reprezintă figurativul, și aici mă refer la Aurel Vlad, Mircea Roman, Ioan Iacob.

Doru Covrig expune alături de ceilalți artiști lucrări din anii ’80 și ’90. “Mâinile” și “Golemii” sunt realizate din materiale precare, în primii ani în care acesta ajunge la Paris. El recuperează bucăți de lemn pe care le transpune în lucrări, lipindu-le unele peste altele, asemenea unor cărămizi. Sub forma unor arhitecturi umane sau a sarcofagelor, D. Covrig concepe veritabile manifeste sociale sau politice. Tema “omului sarcofag” și a “mâinilor uriașe” a devenit preocupare continuă dezvoltând această temă ani la rând. Aurel Vlad dezvoltă o tehnică de îmbinare a fragmentelor din tablă, pe care le cositorește si le asamblează cu pop-nituri, iar Mircea Roman îmbină bucăți de lemn cu ajutorul cuielor din același material.

O atmosferă comună, de asumare și preocupare pentru figurativ o regăsim la cei doi pictori, Florentina Voichi si Ioan Iacob. Motivul mâinii supradimensionate, mâna ca simbol al relației dintre ochi și minte, mâna care desenează idei o regăsim la Florentina Voichi în diferite contexte citadine. Ioan Iacob alege forma pentru pentru a reda culoarea, adică „o secvență de viață la înaltă frecvență”, precum definește I. Iacob pictura. Elev al lui Gotthard Graubner, la Kunstacademie din Düsseldorf, I. Iacob a dezvoltat un parcurs autentic în care culoarea trăiește în formă și pulsează ca materie sensibilă, în propria ei viață. În interiorul formei, Ioan Iacob lasă materia picturală să își trăiască propria viață interioară, apropiindu-se astfel de un Titian, de un Rubens, de un Velázquez.

Poate că, mai presus de orice, pe cei cinci artiști îi unește o consistență interioară, o căutare continuă a formei inspirate din natură, poate că în aceasta constă această afinitate, în cercetarea figurativului, într-o “Afinitate electivă”, precum ar fi intitulat-o, poate, Goethe.

(Raluca Băloiu, curator)