Mirella Negrea

Am început acest jurnal într-o seara la Budapesta când călătoream cu doi buni prieteni. Eram sus în Bastion când soarele îşi închidea discret pleoapele şi cumva pe sub gene a mai privit o data spre turnul lui Mateiaş. Unul dintre ei s-a gândit într-o zi că lumea noastra a devenit neîcăpătoare şi a pornit pe cont propriu o călătorie printre galaxii. 

Atunci jurnalul meu de călătorie nu a mai fost doar o călătorie în tainele picturii sau o călătorie prin lume, ci a devenit o călătorie prin viată.

Călătoria mea spre tainele picturii, de la modestul peisaj atenian şi până la întalnirea mea cu Chagal, nu ar fi fost posibilă dacă „ alpinistul” nu ar fi primit sprijinul „şerpaşilor” fară de care nu se pot atinge înălţimile.

Jurnalul de călătorie a prins viaţă dupa o calatorie prin lume, călătorie târzie dar plină de emoţii, de duoşie şi adrenalină. Mi-a plăcut să mă las surprinsă de o culoare, de un semn, de o poveste, de un sentiment pe care mai apoi am simţit nevoia să-l împartăşesc. Acestea nu sunt decât crâmpeie, momente, treceri meteorice, ca noi toţi prin lumea în care ne pierdem ades în umbra unor culori.