Teatrul Apropo

COPILUL RECE, la Teatrul NOTTARA

Pagina asociata stirii (spectacol, galerie etc.): 
Teatrul Nottara
Pagina asociata stirii (spectacol, galerie etc.): 
Teatrul Apropo
Data: 
1 Apr 2013
Eveniment special: 
Nu

 

Teatrul Nottara găzduieşte luni, 1 aprilie, de la ora 19.30, la Sala George Constantin, 
premiera Teatrului Apropo cu spectacolul
 
COPILUL RECE de Marius von Mayenburg
 
Regia şi scenografia: Catinca Drăgănescu 
 
cu:
Cristina Drăghici, Conrad Mericoffer, Sorina Ştefănescu, Alin State, Irina Drăgănescu Oana Popescu, Bogdan Nechifor, Florin Hriţcu, Sebastian Ciocan
Sound design: Sebastian Ciocan
 
El și ea, deși se puteau cunoaște oriunde altundeva, s-au cunoscut în toaleta femeilor dintr-un club numit Poligam. El și ea s-au căsătorit și i-au invitat la nuntă chiar și pe părinții ei. Au avut un fiu și o viață prosperă... Și, totuși, undeva, lucrurile au luat-o razna. Nici plasticul roz, nici gloss-ul, nici chiar Campari Orange-ul, nu au mai avut efect. 
Era post-disco a dezumanizării începe aici.
 
sau
 
O comi-tragedie la care spectatorii aleg distribuția. Se caută: o familie formată din mama și tata, fiica cea mica și prietenul ei, fiica cea mare și logodnicul acesteia, împreună cu un niște prieteni, un cuplu căsătorit, ce ajung sa comită o crimă. Se oferă spectacolul dorit de spectatori. Se cere responsabilitate.
 
 
Mayenburg creează o imagine panoramică a unei societăţi aflate într-o degringoladă derizorie, care pendulează între fantezie, autoiluzionare şi imagine socială.               Piesa este o farsă sordidă a existenţei, celula de bază a societăţii este dezintegrată şi reintegrată într-o pânză de vicii, slăbiciuni şi traume. Punctul comun al acestor indivizi este ura. Ura în toate formele sale. Ura născută în mediul burghez autosuficient şi narcisist pe care Mayenburg l-a explorat şi în alte texte, mediu pentru care are o aplecare cinică sau poate chiar sardonică. Absurditatea şi gratuitatea răului dau naştere unui umor care se întinde de la absurd la maliţios. 
Omul contemporan este traumatizat de frica ratării, a ierarhiilor. Societatea îi stabileşte pas cu pas repere pe care trebuie să le bifeze, pentru ca ea să îl integreze.            Libertatea este o chestiune de gust în spaţiul strâmt al regulilor lui “politically correct”. Cu toţii jucăm un rol pe această scenă ce ne poate ridica în slăvi sau reduce la absurd, atunci când încercăm să cântăm partitura în raport cu conceptul de fericire individuală.    Copilul rece este un spectacol al generatiei noastre. Este un strigat ce nu poate fi altfel decât înfundat printre râsete, pentru că suntem nişte cinici. Şi ne place.
Catinca Drăgănescu, regizor