Stiri adaptare libera dupa William Shakespeare

Reteta: 2 romani, 1 canadian, 250 gr de emotie, 300 gr comedie, un varf de cutit de tristete, 2 nasuri rosii... adaugati dupa gust franceza, italiana, romana... amestecati totul cu delicatete, pudrati cu magie si... oferiti publicului. Temperatura... inimii.

Amintirea unui spectacol
Intr-o zi, mai curand intr-o dupa-amiaza, am descoperit spectacolul "Je m'en vais". Aparent, imi parea ca facand parte din categoria obisnuitelor spectacole cu clovni. Dar incetul cu incetul, o relatie speciala s-a instalat si un mic univers s-a construit. Univers pe care cu ingrediente clovnesti actorii l-au colorat in culorile nostalgiei si fragilitatii, ale mirarii si tristetii. In final, ceea ce se dezvaluie este o parabola a vietii traite cu iluzia pe care ne-o confera solutiile simple. Je m'en vais! - Mereu destinati esecului trecator. Si mereu pregatiti s-o luam de la capat.
Prezenta Oanei Pellea aduce spectacolului o poezie particulara. Aceasta mare actrita joaca in spectacol cu o poezie auto-ironica, care ne invita sa-l parafrazam pe Cehov pentru a o caracteriza mai bine, poezie a "rasului care traverseaza lacrimile". Fragilitatea si speranta fac din aceasta fiinta o incarnare poetica a sperantei permanent renascuta. In aceasta dupa-amiaza (m-a invadat la satisfactia de a regasi poezia secreta a unui spectacol calificat a priori minor, dar in acelasi timp atat de cuceritor... deci) am uitat marile texte, fantome care-l urmaresc pe spectatorul care sunt, pentru a ma bucura de aceasta picatura de roua. Roua a carui gust nu l-am uitat pana azi.

(George Banu)

Ma tot duc... este un experiment incantator de teatru original. Intr-un spatiu scenic simplu, lipsit de orice obiect, imbracat in negru, vom intalni un cuplu care incearca sa-si rezolve neintelegerile intimitatilor, abordand masca unor clovni ce sunt intr-un amuzant dar si dramatic emotionant conflict. Cu finete si poezie este astfel tratat un conflict al existentei unui cuplu in pragul destramarii. Comedia exploziva a unor pentru cateva secunde la nasul cel rosu al clovnului ce le mascheaza suferinta.
Greu de gasit sunt cuvintele de pretuire care sa poata defini superbele evolutii ale Oanei Pellea si Mihai Gruia Sandu.

(Ileana Lucaciu - Timpul liber 23-29 decembrie 2004)