Stiri Alexander Hausvater

Alexander Hausvater

Păpuşarul

Teatrul: 
Teatrul Evreiesc de Stat
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Muzica: 
Yves Chamberland
Premiera: 
26 Apr 2010

Scenografia (decoruri, costume şi păpuşi): Viorica Petrovici

În distribuţie: Constantin Florescu, Nicolae Călugăriţa, Rudy Rosenfeld, Natalie Ester, Cristina Cîrcei, Alexandra Fasolă, Marius Călugăriţa, Iolanda Covaci, Darius Daradici, Anka Levana, Viorel Manole, Marian Simion

Autorul piesei relatează povestea vieţii unui celebru păpuşar supravieţuitor al unui lagăr de concentrare, care refuză să creadă că războiul şi coşmarul s-au încheiat şi care recreează în ascunzătoarea lui cu ajutorul păpuşilor lumea în care a trăit şi care i-a rămas vie în memorie.

Alexander Hausvater aduce pe scenă această lume a umbrelor, inventând forme teatrale noi şi recurgând cu ingeniozitate la păpuşi şi diverse obiecte neînsufleţite.
Regizorul însuşi spune că „spectacolul celebrează creativitatea umană, devenită unica modalitate necesară în lupta pentru supravieţuire… Refugiat într-un apartament din Berlinul postbelic în compania marionetelor sale, Finkelbaum, fostul păpuşar din Lodz, intenţionează să dea un magistral spectacol de adio. Prin magie, membrii trupei sale, de mult decedaţi, reapar la repetiţiile cândva faimosului său teatru de păpuşi. Astfel revine la viaţă un întreg univers în care regăseşti toate acele sentimente şi calităţi umane pe care nici un lagăr de concentrare n-a reuşit vreodată să le extermine: dragostea, curajul, onoarea, şi mai ales bucuria creaţiei...“
„Am căutat – mai adaugă Alexander Hausvater – să combin muzica şi coregrafia, teatrul de marionete … Textul este interpretat în română, rusă, poloneză, engleză, idiş şi germană.“

 

Trubadurul

Teatrul: 
Opera Naţionala Bucureşti
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 

Comunicat de presă - 6.04.2009
 

„TRUBADURUL” CU INVITAŢI SPECIALI, PE SCENA OPEREI NAŢIONALE BUCUREŞTI

Celebra lucrare semnată de Giuseppe Verdi, „Il Trovatore” („Trubadurul”), va putea fi ascultată joi, 9 aprilie (ora 18.30), pe scena Operei Naţionale Bucureşti (ONB), în interpretarea a doi invitaţi speciali: mezzosoprana ANDRADA NAŞ (Azucena) şi tenorul MARIUS VLAD BUDOIU (Manrico).

Alături de aceştia îşi vor da concursul soliştii ONB Ştefan Ignat, Mariana Colpoş, Mihnea Lamatic, Sidonia Nica, Liviu Indricău, Constantin Negru, Adrian Ionescu. Vor evolua, de asemenea, orchestra şi corul ONB, pregătit de maestrul Stelian Olariu. Povestea intrigilor ţesute între viteazul trubadur Manrico, iubita sa, Leonora, contele de Luna şi Azucena, în viziunea modernă a regizorului Alexander Hausvater, va prinde viaţă sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare.
 

ANDRADA NAŞ a absolvit în 1998 Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, beneficiind şi de o bursă de studii la Graz (Austria), unde a studiat cu Renate Behle (1996–1998).
    Deţine un repertoriu de soprană, din care a interpretat: Musetta din „La Boheme” de Giacomo Puccini (1998 – Opera din Braşov), Elektra din „Idomeneo” de Wolfgang Amadeus Mozart (1998 – Festivalul „Mozart” de la Cluj-Napoca şi 1999 – Budapesta, operă în concert), Donna Elvira din „Don Giovanni” şi Contesa din „Le Nozze di Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart (1998–2000 – Opera din Braşov). Din repertoriul său mai fac parte şi rolurile Leonora din „Il Trovatore” şi Eboli din „Don Carlos” de Giuseppe Verdi, Santuzza din „Cavalleria rusticana” de Pietro Mascagni.
    În prezent, Andrada Naş abordează repertoriul de mezzosoprană, în cadrul căruia se vor regăsi personaje verdiene precum Azucena din „Il Trovatore”, Amneris din „Aida” şi Ulrica din „Un Ballo in Maschera”. 

Tenorul MARIUS VLAD BUDOIU s-a născut în Cluj-Napoca, desăvârşindu-şi studiile la Academia de Muzică din oraşul natal. După încheierea studiilor a lucrat o vreme ca solist la Opera Română din Cluj, după care a preferat să abordeze latura pedagogică a cântului, la Academia de Muzică din Cluj, şi să colaboreze, ca invitat, cu diverse teatre lirice.
A debutat ca solist la 21 de ani, în Simfonia a IX-a de Beethoven, la Filarmonica din Târgu Mureş, apoi la 22 de ani a abordat repertoriul de operă, interpretând rolul Lenski din „Evgheni Oneghin” de P.I. Ceaikovki, la Opera Maghiară din Cluj.
Primele roluri la Opera din Cluj au fost Rodolfo din „La Boheme” (Giacomo Puccini) şi Alfredo din „La Traviata” (Verdi). Apoi au urmat roluri mozartiene: Don Ottavio din „Don Giovanni” , Tamino din „Die Zauberflöte” şi Idomeneo din opera omonimă.
Marius Vlad Budoiu a fost invitat să cânte în Anglia, Franţa, Spania, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Austria, Ungaria, Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia şi Japonia.
Repertoriul în care tenorul Marius Vlad Budoiu s-a lansat în ultimii ani şi în care publicul român a avut mai puţin ocazia să-l asculte este repertoriul spinto-dramatic. Astfel, el interpretează cu succes rolul Otello din „Otello” (Giuseppe Verdi), Calaf  din „Turandot” (Giacomo Puccini) sau Samson din „Samson şi Dalila” (Camille Saint-Saëns).

 

Don Juan şi Faust

Teatrul: 
Teatrul de Stat Csiky Gergely - Timişoara
Regia: 
Premiera: 
13 Nov 2005

Scenografia: Florilena Popescu

Coregrafia: Hugo Wolff

Compozitor: Vlaicu GOLCEA

Voce: Éder Enikő

Violoncel: Alexandra Guţu

Don Juan si Faust e o premiera absoluta in Romania. Un text scris in secolul XIX adaptat pentru a analiza necesitatile unei societati de maine. In scenarizarea regizorului Alexander Hausvater aceasta intalnire uluitoare intre cele doua legende se intampla intr-un viitor obiectiv controlat de stiinta si planificare - o lume in care lipseste cu desavarsire iubirea, fragilitatea si accidentul. Spectacolul urmareste cu precizie imperativul mistificarii celor doi protagonisti - ei traiesc mitul pe care si l-au creat ca un fel de labirint fara iesire.

Don Juan si Faust sunt apogee ale virtutilor masculine - de inventivitate, imaginatie, putere si mistic al senzualitatii. Pusi in situatie de confruntare ei ajung la un punct de autoevaluare si lupta intensa pentru a-si gasi identitatea adevarata, ascunsa in spatele imaginii publice. Un spectacol total, "Don Juan si Faust", utilizeaza o combinatie de modalitati artistice pentru a acompania o odisee umana care incepe pe pamant si se termina in iad: text, miscare coregrafica, muzica, pictura, sculptura, proiectii video, incursiuni corale, tehnici de circ si imagini variate. Spectacolul urmareste in aceeasi masura lumea exterioara a puterii socio-politice si a necesitatilor interioare cum ar fi referintele sufletesti ale inconstientului.

Spatiul de joc reprezinta un laborator al viitorului unde oamenii de stiinta sunt toti femei. In aceasta societate exclusiva, in care trecutul e uitat odata cu multe alte calitati umane, cum ar fi slabiciunea, instinctul natural si primar, abandonul si pasiunea - se gasesc doua specimene de barbati ca doua fosile ale trecutului. Prin investigarea lor se povestesc parcursurile celor doi eroi ai masculinitatii: Don Juan si Faust. Spatiul laboratorului e unul al evolutiei, unde publicul se misca dintr-un punct in altul, nu ca spectatori pasivi, ci ca martori oculari ai experimentului.

Trupa Teatrului Maghiar din Timisoara devine astfel un element decisiv in abordarea acestui spectacol, deoarece prezentarea unei gandiri si a emotivitatii unei minoritati intr-un colectiv social care e compus dintr-o cultura, limba si mentalitate contrastanta este dilema esentiala in intelegerea naratiei lui Don Juan si Faust. Prototipurile culturale maghiare si romanesti sunt similare celor spaniole si germanice atinse in mod fundamental in productie.

Experimentul de baza cu actorii maghiari e de a investiga cu ajutorul modalitatilor teatrale nu numai elementele contrastante ale culturii maghiare, dar si cele universale, care au o valoare importanta pentru un public maghiar, dar si non maghiar. Intentia regizorului cu colectivul e sa creeze un ansamblu de individualitati scenice care vor straluci pe plan general, dar si particular. Actorii maghiari, care sunt obisnuiti cu stiluri de teatru diferite, vor lucra la o abordare teatrala totala in care stiluri diferite, modalitati de exprimare diferite, imagini contrastante vor fi utilizate in cadrul aceluiasi spectacol. Spectacolul va reuni pe aceeasi scena actori ai Teatrului National timisorean, ai teatrului maghiar Csiky Gergely, dar si din Ungaria.

Faptul ca aceasta trupa a ajuns la un punct revolutionar si e gata pentru un astfel de spectacol a cantarit foarte mult in decizia regizorului de a lucra cu ei. Devine cruciala intalnirea intre actori pregatiti pentru o experienta realmente importanta.

Cel care primeşte palme

Teatrul: 
Teatrul de Stat Oradea
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Costume: 
Vioara Bara
Premiera: 
2 May 2006

Trupa IOSIF VULCAN

Coregrafia: Adrian Ştefan

Leonid Andreev (1871-1919), dramaturg, prozator, scenarist, pictor si fotograf rus,este extrem de cunoscut mai ales in Germania, Italia, Marea Britanie si Statele Unite. In Romania el incepe sa fie receptat la adevarata sa valoare datorita unor spectacole de referinta montate la Teatrul National din Cluj, Teatrul National din Iasi sau Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe.

Leonid Andreev a fost un autor prolific, reusind sa scrie de-a lungul a 11 ani un numar mare de piese, 28 la numar dintre care amintim: Spre Stele, Cel care primeste palme, Savva, Viata omului, Imparatul Foame, Gândirea, Valsul câinilor, Recviem etc.

Piesa CEL CARE PRIMESTE PALME, este probabil cea mai cunoscuta si cea mai jucata piesa a lui Andreev. Este conceputa ca un mit al frumusetii clasice, al ideii de Fumusete in stare pura. Este o frumoasa poveste din lumea circului, despre naivitate, despre dragoste, despre copilarie, emotivitate, despre un spatiu magic in care totul este posibil.

Athenée Palace Hotel

Teatrul: 
Teatrul Naţional Timişoara
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Muzica: 
Dan Simion

Adaptare: Robert Şerban, Alexander Hausvater

Pentru o zi, un hotel din Romania devine Europa.
Pentru o zi, intr-un hotel din Romania, cineva apasa butonul rosu.
Pentru o zi, intr-un hotel din Romania, istoria are ziduri, nu pagini, pentru ca nu mai are nimeni timp sa le scrie.
Pentru o zi, un hotel din Romania este insasi Europa.

Athenee Palace Hotel.

Athenee Palace Hotel este locul in care totul este posibil, unde, intre candelabre de cristal si asternuturi de matase, universul cel mic inchide in sine universul cel mare, cu tot ce are el mai sublim si mai abject, mai adevarat si mai fals, mai trecator si mai definitiv.
Pentru o zi, o zi anume, 21 iunie 1940, Athenee Palace Hotel inchide in spatele usilor sale lucioase, lumea. O lume perturbata iremediabil in scala ei valorica de esecul unuia dintre cele mai importante repere ale sale si de dovada ca haosul poate deveni, la randul lui, un reper: ocuparea Parisului.