Acasă

Primary links

  • Stiri
  • Arta
  • Fotografie
  • Muzica
  • Muzee
  • Teatru
  • Etnografie
  • Jazz &...
  • Mapamond
  • Fashion
  • Parteneri
  • Links
  • Contact
Acasă Scenografi

Stiri Adriana Urmuzescu

Adriana Urmuzescu

Lohengrin

  • Adriana Urmuzescu
  • Richard Wagner
  • Ştefan Neagrău
Richard Wagner
Teatrul: 
Opera Naţionala Bucureşti
Regia: 
Ştefan Neagrău
Scenograf: 
Adriana Urmuzescu
Premiera: 
3 Sep 2011

LOHENGRIN – premieră extraordinară a Operei Naţionale Bucureşti, la cea de-a XX-a ediţie a Festivalului „George Enescu”

Iubitorii muzicii clasice din ţară şi din străinătate vor asista sâmbătă, 3 septembrie, la o sărbătoare a genului liric: Opera Naţională Bucureşti va prezenta, în cadrul celei celei de-a XX-a ediţii a Festivalului internaţional „George Enescu”, premiera operei „Lohengrin”, creaţie semnată de Richard Wagner.
Alegerea acestui titlu nu este una deloc întâmplătoare: teatrul liric bucureştean anticipează aniversarea a 90 de ani de la instituţionalizare, spectacolul inaugural desfăşurat la data de 8 decembrie 1921 fiind cu acelaşi titlu, interpretat atunci sub bagheta lui George Enescu însuşi. Ulterior, în stagiunea 1966 – 1967, Opera Naţională Bucureşti a prezentat publicului o nouă montare a operei „Lohengrin”, sub conducerea muzicală a dirijorului Mircea Popa, regia fiind semnată de Jean Rânzescu. Distribuţia reunea solişti vocali de excepţie, precum: Ludovic Spiess, Elena Dima, David Ohanesian sau Zenaida Pally.
Premiera mondială a operei „Lohengrin” a avut loc la Grossherzogliches Hof Theater din Weimar la 28 august 1850. Povestea lui Lohengrin, supranumit şi „Cavalerul cu lebădă”, este inspirată de mai multe legende care au circulat în mitologia mai multor popoare, numele eroului fiind legat de mitul Sfântului Graal şi al Cavalerilor Mesei Rotunde. Firul narativ se desfăşoară la Antwerp (actuala Belgie), în prima jumătate a secolului al X-lea, când Elsa este acuzată pe nedrept de uciderea fratelui său, iar în apărarea ei soseşte cavalerul Lohengrin, între cei doi ţesându-se o frumoasă poveste de dragoste.
Montarea operei „Lohengrin”, una dintre creaţiile ce solicită cel mai mult colectivul unui teatru liric şi impune un înalt standard de calitate artistică, reprezintă o sărbătoare în sine pentru orice operă din lume. Regia noii producţii a ONB îi aparţine lui Ştefan Neagrău, scenografia Adrianei Urmuzescu, iar la pupitrul dirijoral se va afla maestrul Cristian Mandeal. Corul este pregătit de Stelian Olariu. Ileana Niculescu a conceput mişcarea scenică a producţiei. Montarea este coordonată artistic de Cătălin Arbore, care semnează şi conceptul de lumini al spectacolului.
În cadrul celor două reprezentaţii desfăşurate în timpul Festivalului „George Enescu” – 3 şi 6 septembrie – personajele vor prinde viaţă graţie unei distribuţii extraordinare ce va cuprinde atât artişti şi colaboratori ai ONB, cât şi invitaţi din străinătate: Lohengrin: Johan Botha, Elsa von Brabant: Emily Magee, Friedrich von Telramund: Valentin Vasiliu, Ortrud: Petra Lang, Heinrich der Vogler: Horia Sandu / Marius Boloş, Der Heerrufer des Königs: Vasile Chişiu.

Richard Wagner
1813 – 1883

    Richard Wagner este una dintre cele mai controversate personalităţi din istoria culturii, un artist care a influenţat în aceeaşi măsură atât evoluţia muzicii cât şi a teatrului. Pe lângă activitatea sa de compozitor, Wagner este autorul unui număr important de volume şi articole, în care şi-a expus atât teorii privitoare la genul liric, cât şi idei generale despre artă, filosofie şi politică. Inovaţiile sale în materie de muzică şi teatru continuă să fie revoluţionare chiar şi astăzi.

    În tinereţe, Wagner şi-a dorit să devină dramaturg, interesul său pentru muzică fiind motivat de dorinţa de a introduce momente muzicale în piesele sale de teatru. Născut la Leipzig la data de 22 mai 1813, s-a mutat la Dresda la vârsta de un an, după moartea tatălui său şi după ce mama sa s-a recăsătorit. S-a înscris la Universitatea din Leipzig în 1813 pentru a studia muzica, iar prima sa operă „Die Feen” („Zânele”), care imita stilul compozitorului Carl Maria von Weber, a fost scrisă în 1833. Periodic a fost numit director muzical la diferite teatre de operă, marele său vis fiind să construiască o scenă care să corespundă cerinţelor sale estetice.
În 1836 s-a căsătorit cu Christine Planer apoi s-a mutat la Riga, unde a compus „Der Fliegende Holländer” („Olandezul zburător”) şi „Rienzi”. Apoi s-a mutat la Dresda unde a compus „Lohengrin”.
În urma implicării sale în viaţa politică, Richard Wagner şi-a petrecut majoritatea perioadei creatoare în exil. Izolat, cu o situaţie financiară precară, a început să schiţeze fragmente care vor face parte mai târziu din celebrul ciclu al nibelungilor, „Tetralogia nibelungilor”. În această perioadă şi-a conturat ferm concepţiile despre artă în general, într-o serie de eseuri.
În 1857, dragostea sa pentru poeta Mathilde Wesendonk a stat la baza inspiraţiei pentru libretul şi compoziţia operei „Tristan şi Isolda”, al cărei început disonant este considerat de muzicologi ca piatra de temelie a „muzicii moderne”.
În 1861, când a fost scos de sub urmărire politică, Wagner s-a stabilit la Biebrich unde a început lucrul la „Die Meistersinger von Nurnberg” („Maeştrii cântăreţi din Nurnberg”.
În 1864 a răspuns invitaţiei regelui Ludwig al II-lea de a se stabili în Bavaria. Un an mai târziu, compozitorul a fost însă obligat să plece din nou în exil după o serie de scandaluri, mai ales în legătură cu aventura sa cu Cosima von Bullow, fata lui Franz Lizst şi soţia dirijorului de la Opera din Munich. Richard Wagner şi Cosima s-au căsătorit în 1870.
Relaţiile cu regele Ludwig s-au restabilit şi împreună au început să facă planuri pentru construirea unui nou teatru de operă, unde tetralogia lui Wagner putea fi pusă în scenă. Aşa a luat naştere Teatrul de la Bayreuth, care a fost deschis în august 1876. Wagner a început să lucreze la „Parsifal”, ultima sa operă. În această perioadă, a scris şi o serie de eseuri reacţionare în legătură cu religia şi arta. „Parsifal” a fost definitivată în ianuarie 1882 şi al doilea Festival de la Bayreuth a fost ţinut special pentru prezentarea acestei creaţii. Wagner, extrem de bolnav, a intrat în în fosă în timpul actului al III-lea al ultimei reprezentaţii cu „Parsifal”, a luat bagheta din mâna dirijorului Hermann Levi şi a dirijat mai departe spectacolul. Cinci luni mai târziu a murit la Veneţia, apoi a fost înmormântat la Bayreuth.

Cristian Mandeal - dirijor

    În cei aproape 40 de ani de activitate dirijorală neîntreruptă, Cristian Mandeal şi-a exercitat profesia atât în România, cât şi în străinătate. A studiat la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” timp de 10 ani (1965 – 1975) pianul ca instrument principal, dirijatul (cu maestrul Constantin Bugeanu) şi compoziţia, completându-şi ulterior studiile la Berlin (cu Herbert von Karajan, în 1980) şi München (cu Sergiu Celibidache, în 1990).
Şi-a început cariera în calitate de corepetitor la opera din Bucureşti (1974 – 1977), devenind apoi dirijor al filarmonicilor din Târgu Mureş (1977 – 1980), Cluj (1980 – 1987) şi Bucureşti (1987 – 2009). A fost Director Artistic al Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu”, ediţiile din 2001 şi 2003.
Ca Dirijor Principal şi Director General al Filarmonicii „George Enescu” (1991 – 2009) a ridicat nivelul acesteia la cote deosebit de înalte, lăsând în urmă o instituţie-etalon pentru România. În acest răstimp a fost restaurată şi modernizată clădirea Ateneului Român (1991 – 2003). S-au realizat din venituri proprii dotări complexe în infrastructură şi în orchestră, în valoare de multe sute de mii de Euro. Repertoriul a fost constant îmbogăţit şi înnoit. Personalul artistic s-a bucurat de respect şi recunoaştere naţională şi internaţională, beneficiind timp de patru ani de o lege salarială specială. Au avut loc peste 30 de turnee atât în Europa, cât şi în Asia. S-a realizat o discografie relevantă pe CD şi DVD, printre care integralele Enescu şi Brahms. Au avut loc o mare serie de concerte-eveniment de răsunet naţional şi internaţional şi o constantă participare la toate ediţiile Festivalului „Enescu”, atât prin implicarea tuturor formaţiilor muzicale ale instituţiei, cât şi prin participări individuale ale artiştilor de prim rang. A fost reînfiinţată Orchestra de Cameră a Filarmonicii, formaţie de elită a orchestrei simfonice.
În străinătate, Cristian Mandeal a dirijat sute de concerte ca invitat a zeci de orchestre, pe 4 continente, în 35 de ţări şi 31 de capitale. A participat la multe festivaluri internaţionale de prestigiu în compania celor mai reputaţi solişti ai contemporaneităţii.
A fost Director Artistic al Northern Israelian Orchestra - Haifa (1999 - 2002) şi la Orchestra Naţionala Bască - San Sebastian (2001 – 2008), Dirijor Permanent la “Orchestra Haydn” di Bolzano e Trento (2000 – 2003); Dirijor Oaspete Principal al Orchestrei “Halle” Manchester (2003 – 2008) - primul deţinător al acestui titlu în întreaga existenţă de 150 de ani a acestei orchestre, al Filarmonicii din Belgrad (stagiunea 2006 – 2007) şi al Filarmonicii din Copenhaga (2006 – prezent).
Cristian Mandeal a dirijat peste 60 de prime audiţii absolute, în special ale compozitorilor români, dar şi străini, o parte dintre acestea fiindu-i dedicate. Este un promotor neobosit al lui George Enescu, programându-i muzica pe toate meridianele. Printre altele a dirijat opera “Oedipe” în primă audiţie britanică (la Festivalul de la Edinburgh - 2002) şi italiană (Teatro Lirico di Cagliari, 2005). Din 2008 este Preşedintele Societăţii “George Enescu” din Londra.
A realizat sute de minute de imprimări de radio şi a înregistrat pe LP, CD şi DVD pentru Electrecord, BMG Ariola, AIX Record (SUA), Claves, Bis şi Nimbus. A realizat trei CD-uri aniversare ale Filarmonicii “George Enescu” la aniversarea a 125, 135 şi 140 de ani de la fondarea instituţiei.
Este membru, dar şi preşedinte în juriile unor concursuri internaţionale de dirijat. A primit numeroase premii şi distincţii româneşti şi străine. Este cetăţean de onoare al oraşului Braşov.
Un punct de mare interes în ultima perioadă de activitate a lui Cristian Mandeal o reprezintă colaborarea cu Orchestra Română de Tineret pe care o cultivă, educă şi dirijează constant începând din 2008. În prezent Cristian Mandeal este liber profesionist.

arh. Cătălin I. Arbore – scenograf

Cu peste 30 de ani de experienţă în domeniul artelor spectacolului, arh. Cătălin I. Arbore deţine un impresionant palmares în calitate de scenograf. Născut într-o familie de artişti, a avut contact cu scena de la o vârstă fragedă, în copilările interpretând chiar mici roluri în spectacole. A studiat pianul de la vârsta de 6 ani şi a fost puternic influenţat de activitatea artistică a tatălui său, cunoscutul regizor de operă Anghel Ionescu Arbore.
Îndrăgostit de lumea operei, după ce a dorit să fie pe rând pianist, dansator, cântăreţ şi actor, s-a oprit asupra scenografiei, un domeniu în care îşi poate exprima pe deplin forţa imaginaţiei şi fantezia creatoare.
Cătălin I. Arbore a absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti în 1988, specializându-se în scenografie. A urmat de asemenea cursuri la Stratford upon Avon, oraşul natal al lui William Shakespeare şi la Columbia University din SUA. În prezent este doctorand al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti.
De-a lungul carierei a colaborat cu majoritatea teatrelor dramatice şi lirice din ţară, având de asemenea experienţă în modă, lighting design, scenografie pentru televiziune şi publicitate. A debutat ca scenograf pentru teatrul liric cu opera „Der fliegende Holländer” („Olandezul zburător”) de Richard Wagner, în 1977, iar din 1990 este angajat al Operei Naţionale Bucureşti (ONB).  Din 2005 este director general al ONB.
Pasionat de montările de amploare, a creat de-a lungul timpului decoruri şi costume pentru lucrări de operă precum „Lucia di Lammermoor” de Gaetano Donizetti, „La Traviata”, „Otello”, Nabucco”, „Rigoletto”, „Don Carlo”, „Aida”, „Simon Boccanegra”, „Macbeth” de Giuseppe Verdi, „Ariadna auf Naxos” de Richard Strauss, „Oedipe” de George Enescu, „Faust” de Charles Gounod, „Manon Lescaut” de Giacomo Puccini, „Così fan tutte” de Wolfgang Amadeus Mozart şi multe altele. La acest palmares se adaugă spectacole de balet, de teatru dramatic şi musical-uri. A colaborat cu regizori ca Hero Lupescu, Andrei Şerban, Alexandru Tocilescu, Mihai Mănuţiu, Ognian Draganov, Petrikă Ionesco, Ionel Pantea, Cătălina Buzoianu, Cristian Mihăilescu, Ştefan Iordănescu, Alice Barb, Dominic Dembinski, Cristina Cotescu, Migry Avram Nicolau, Anda Tabacaru Hogea, Marina Emandi Tiron, Rareş Trifan. A creat decoruri şi costume pentru spectacole de balet realizate de maeştri coregrafi ca Ioan Tugearu, Doina Andronache, Adina Cezar, Ileana Iliescu, Răzvan Mazilu.
    De-a lungul carierei a fost recompensat cu numeroase premii precum „Cel mai bun spectacol al anului”, oferit de revista „Actualitatea muzicală” pentru producţia „Don Carlo” de Giuseppe Verdi (în 1991) şi „Mefistofele” de Arrigo Boito (în 1999). Este membru al mai multor societăţi de prestigiu ca Uniunea Arhitecţilor din România, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Teatrală din România etc. De asemenea, a susţinut mai multe expoziţii personale şi de grup în România şi străinătate.

Ştefan Neagrău - regizor

Absolvent al Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (astăzi UNATC), Facultatea de Regie, în 1981, Ştefan Neagrău a studiat regia de operă la Conservatorul din Bucureşti, absolvind în 1995. În 1992 a întreprins o călătorie de studii în Europa, vizitând teatrele lirice din Viena, Paris, Londra, Bayreuth, Leeds, Glasgow, Cardiff. Iniţial a fost asistent de regie şi regizor secund la Studioul Cinematografic din Buftea, ulterior regizor artistic la Circul de Stat “Globus”. Din 1990 este regizor al Operei Naţionale Bucureşti, iar din 1995 este profesor asociat al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti.
De-a lungul carierei a pus în scenă mai multe spectacole, la diferite teatre lirice din ţară, dintre care amintim operele „Turandot” şi “Madama Butterfly” de Giacomo Puccini, “L’Elisir d’amore” (“Elixirul dragostei”) de Gaetano Donizetti – debutul ca regizor de operă, „Così fan tutte” de Wolfgang Amadeus Mozart, „Le Nozze di Figaro” („Nunta lui Figaro”) de acelaşi compozitor, „L’Italiana in Algeri” (“Italianca în Alger”) de Gioacchino Rossini, “Il Matrimonio segreto” (“Căsătoria secretă”) de Domenico Cimarosa şi operetele “Lysistrata” de Gherase Dendrino, „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez – debut ca regizor de operetă. A coordonat de asemenea mai multe reluări ale unor spectacole celebre din repertoriul Operei Naţionale Bucureşti. La Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti a pus în scenă lucrări ca “Evgheni Oneghin” de Piotr Ilici Ceaikovski, “L'Incoronazione di Popeea” (“Încoronarea Popeii”) de Claudio Monteverdi, “Orphée aux Enfers” (“Orfeu în infern”) de Jacques Offenbach, “Die Zauberflöte” (“Flautul fermecat”) şi “Der Schauspieldirektor” (“Directorul de scenă”) de Wolfgang Amadeus Mozart, “Die Fledermaus” (“Liliacul”) de Johann Strauss. A făcut de asemenea asistenţă pentru spectacolele regizorilor Jean Rânzescu, Hero Lupescu, Petrikă Ionesco, Cătălina Buzoianu, Andrei Şerban, Cornel Todea, Alexandru Tocilescu, Beatrice Rancea, Mihai Măniuţiu, Marina Emandi, Alex Rădulescu, Ion Caramitru.
A realizat de asemenea traducerea unor librete de operă din repertoriul universal.
A participat cu spectacole regizate la Festivalul Klassik Sommer în Germania (între anii 2002 – 2005) şi la turneele Operei Naţionale Bucureşti în Marea Britanie, Austria, Germania, Grecia, Ungaria, Japonia, Coreea de Sud şi Thailanda.

Adriana Urmuzescu – scenograf

Adriana Urmuzescu a absolvit Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, secţia scenografie. Din anul 1986 a fost angajată ca scenograf la Opera Naţională Bucureşti.
A creat costume şi decoruri atât pentru spectacole de operă, cât şi pentru spectacole de balet. Din repertoriul său de operă a realizat scenografia unor titluri precum “Don Pasquale” de Gaetano Donizetti, “Hänsel şi Gretel” de Engelbert Humperdinck, “Le Nozze di Figaro” (“Nunta lui Figaro”) de Wolfgang Amadeus Mozart, “L’Elisir d’amore” (“Elixirul dragostei”) de Gaetano Donizetti, “Die Entführung aus dem Serail” (“Răpirea din Serai”) de Wolfgang Amadeus Mozart, “Les pêcheurs de perles” (“Pescuitorii de perle”) de Georges Bizet. A realizat de asemenea decoruri şi costume pentru mai multe spectacole de balet ca “Spărgătorul de nuci” şi “Frumoasa din pădurea adormită” de Piotr Ilici Ceaikovski, “Baiadera” şi “Paquita” de Ludwig Minkus, “Simfonia fantastică” de Hector Berlioz, “Corsarul” de Adolphe Ch. Adam.
Adriana Urmuzescu a avut colaborări cu Opera Naţională Română Iaşi, cu Opera din Timişoara şi cu Teatrul Fantasio din Constanţa.
    A susţinut turnee în Elveţia, Austria, Germania, Spania, Grecia, Anglia, Luxemburg.

Stelian Olariu - maestru de cor

Stelian Olariu s-a născut în anul 1928 în comuna Parţa din judeţul Timiș. A urmat cursuri de vioară la Timișoara, la clasele profesorilor Iosef Braudeis, Ion Munteanu și Adelaida Iancovici, apoi a fost student al Conservatorului de Stat din Timișoara, unde i-a avut ca profesori pe Sabin Drăgoi, Nicolae Ursu, Vasile Ijac, Liviu Rusu, Mircea Hoinic, Cornel Givulescu, Ion Ţiculescu, Silvia Humiţa. Din 1950 a venit la București pentru a studia la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” pedagogie și dirijat coral cu nume mari ale învăţământului muzical: Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski, Nicolae Buicliu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Mircea Basarab, Dumitru D. Botez, Ion D. Vicol, Ion Șerfezi. După absolvire a fost repartizat la Palatul Copiilor (Palatul Pionierilor) unde a înfiinţat “Corul de Copii al Palatului” pe care l-a condus până în 1966. Cu acest cor a desfășurat o activitate concertistică amplă la București, dar și în alte orașe ale ţării: Iași, Cluj, Timișoara, Craiova, Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș, Bacău, Constanţa. Repertoriul foarte bogat (preclasic, clasic, romantic, contemporan) din creaţia naţională și internaţională, colaborările corului cu Filarmonica “George Enescu” pentru lucrări în primă audiţie în România, l-au făcut cunoscut pe maestrul Stelian Olariu ca unul dintre cei mai buni dirijori de cor din ţară. În această perioadă a compus și tipărit o culegere de cântece pentru copii, apărută în două ediţii, care să asigure pregătirea vocală de la vârste foarte fragede. În 1956 a înfiinţat Corul Studenţilor la Casa de Cultură a Studenţilor din București.
În anul 1962 a fost numit asistent - maestru de cor la Opera Naţională București, unde a colaborat cu dirijorul corului, Gheorghe Kulibin. Din anul 1963, după decesul marelui maestru, Stelian Olariu a preluat conducerea corului operei ca maestru de cor, funcţie pe care o deţine și în prezent. Timp de 45 de ani de activitate ca maestru de cor, a lucrat peste 120 de titluri de operă, operetă și vocal-simfonice și a participat la evenimente muzicale de excepţie în ţară și străinătate. A participat la peste 8000 de spectacole de operă (numai la Opera Naţională București) și a întreprins turnee în ţări precum Franţa, Germania, Anglia, Italia, Elveţia, Spania, Olanda, Belgia, Austria, Ungaria, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria, Rusia, Japonia, Thailanda. Corul ONB a făcut, sub îndrumarea sa, și înregistrări ale unor titluri importante precum: “Oedipe” de George Enescu (înregistrare care a luat premiul “Discul de Aur” în Japonia), “Tosca” de Giacomo Puccini, “La Traviata”, “Rigoletto”, “Il Trovatore” (“Trubadurul”) de Giuseppe Verdi, “La Bohéme” de Giacomo Puccini, “Cavalleria rusticana” de Pietro Mascagni, “I Pagliacci” (“Paiaţe”) de Ruggero Leoncavallo, “Motanul încălţat” de Cornel Trăilescu, “Decebal” de Gheorghe Dumitrescu și “Prometeu” de Doru Popovici.


„Lohengrin”

operă în trei acte de Richard Wagner

Personajele:

Regele Henric – bas
Lohengrin – tenor
Elsa de Brabant – soprană
Ducele Gottfried, fratele ei – rol mut
Friedrich von Telramund, conte de Brabant – bariton
Ortrud, soţia sa – mezzo – soprană
Heraldul – bas
Patru nobili din Brabant – tenor, bas
Patru paji – soprană, alto

Acţiunea se petrece la Antwerp, în prima jumătate a secolului al X-lea

Sinopsis

Actul I
Scena I

Împăratul Germaniei, Henric Păsărarul, i-a întrunit pe nobilii Brabantului, în frunte cu Frederic Telramund şi soţia sa Ortrud. Regele le vorbeşte supuşilor săi despre războaiele pe care trebuie să le poarte pentru apărarea creştinătăţii şi-şi exprimă durerea ce o resimte văzând discordia care stăpâneşte ţinutul Brabantului. Telramund o acuză pe Elsa de uciderea fratelui său mai mic, ducele Gottfried îşi revendică sieşi şi soţiei sale dreptul la tronul Brabantului. Toţi cei de faţă şi împăratul însuşi sunt profund miraţi la auzul acestei grave acuzaţii aduse Elsei, acuzaţie pe care Frederic o susţine cu tărie. Împăratul decide atunci ca acuzata să fie adusă dinaintea tribunalului său.

Scena II

Elsa răspunde ca prin vis acuzaţiilor care îi sunt aduse. Într-un fel de extaz şi vorbind parcă cu sine însăşi, ea povesteşte viziunea pe care a avut-o de curând, aceea a unui cavaler într-o armură strălucitoare, venit să-i ia apărarea. Regele invocă “judecata lui Dumnezeu” care după tradiţie consideră că dreptatea aparţine întotdeauna învingătorului unei luptă.
    Telramund, sosit ca acuzator, desfide pe toţi cei care vor avea curajul să apere cauza Elsei. Nimeni nu se prezintă. În sfârşit, după a treia chemare a crainicilor, în depărtare se zăreşte apropiindu-se un cavaler într-o barcă purtată de o lebădă.

Scena III

Cavalerul coboară la ţărm şi-şi ia rămas bun de la lebădă. Îl salută pe împărat şi se prezintă ca apărător al Elsei. El o roagă ca, după ce va ieşi învingător din această luptă, să devină soţia lui, insistând însă asupra faptului că nu va trebui niciodată să-l întrebe cine este şi de unde vine. Apoi Lohengrin îl provoacă pe Frederic şi-l învinge, fără a-i lua însă viaţa. Frederic şi Ortrud se retrag ruşinaţi, dar îndârjiţi, pe când Elsa, radiind de fericire, împreună cu întreaga mulţime îl aclamă pe învingător.

Actul II

Scena I

Frederic şi Ortrud complotează. Frederic, umilit de înfrângere, aruncă în obrazul soţiei sale cele mai grave acuze: ea l-a indus în eroare spunându-i că ar fi văzut-o pe Elsa înecându-şi fratele în lac, ea l-a instigat să se măsoare cu un ales al cerului, protector al celor nevinovaţi. Ortrud îşi explică însă planul: îi va strecura în sufletul Elsei îndoiala asupra ciudatului mister în care vrea să se înconjoare necunoscutul. Cavalerul cu lebădă nu este decât un intrus, altfel n-ar avea de ce să se teamă şi să-şi dea numele în vileag.

Scena II

Elsa visează la fericirea ei. Ortrud reuşeşte uşor să-i câştige mila, cerându-i îndurare şi, profitând de moment, insinuează că misteriosul iubit al Elsei ar putea într-o zi să o părăsească. Elsa respinge cu revoltă acest gând, dar cuvintele lui Ortrud i-au pătruns totuşi în suflet.

Scena III

Trompetele anunţă hotărârea împăratului: crainicul proclamă dizgraţia lui Telramund şi alungarea lui în afara imperiului, iar soţul Elsei este numit protector al Brabantului. Câţiva nobili comentează. Frederic se apropie pentru a le încuraja revolta.

Scena IV

Cortegiul nupţial al Elsei îşi face drum spre locul cununiei. În timpul ceremoniei, Ortrud îndrăzneşte să arunce înjurii necunoscutului, cavalerul Lohengrin. Sosirea împăratului pune capăt scandalului.

Scena V

Frederic încearcă să spulbere încrederea generală în cavaler, cerându-i să-şi spună măcar numele. Lohengrin refuză. Credinţa Elsei este din nou pusă la grea încercare. Frederic se apropie atunci pe furiş de Elsa spuându-i că va veni în aceeaşi seară la ea pentru a o ajuta să afle taina necunoscutului. Logodnicul Elsei îl goneşte pe Telramund, după care, sub privirea ameninţătoare a lui Ortrud, tânăra pereche merge la căsătorie.

Actul III

Scena I

Camera nupţială. Cortegiul însoţeşte pe noii căsătoriţi, apoi se retrage, lăsându-i singuri.

Scena II

Elsa, covârşită de emoţie, îşi îmbrăţişează soţul, dar neliniştea sa nu întârzie să se facă vădită. Urmărită de gândul funest sugerat de Ortrud şi Frederic, Elsa îi cere soţului ei să-şi dezvălui identitatea.
    Aproape imediat, Frederic şi nobilii cu care se înţelesese îl atacă pe Lohengrin. El reuşeşte să-l răpună pe Frederic, apoi ordonă nobililor să ducă trupul lui Telramund la tribunalul împăratului. Acolo, dinaintea întregii lumi, va da toate explicaţiile şi-şi va spune numele.

Scena III

Nobilii şi vasalii se adună. Soseşte şi împăratul. Este adus cadavrul lui Frederic, după care intră şi Elsa, copleşită de remuşcări. Soseşte Lohengrin. Plin de tristeţe, el mărturiseşte că trebuie să se întoarcă în ţinutul de unde a venit, povesteşte ticăloşia lui Frederic şi a lui Ortrud, apoi, cu multă durere, îi reproşează Elsei că şi-a călcat jurământul. Acum va afla secretul pe care amândoi îl vor plăti prin pierderea fericirii. El este unul dintre cavalerii Sfântului Graal, fiul lui Parsifal. Numele său este Lohengrin.
    Lebăda reapare şi cavalerul păşeşte în barcă, înălţând o scurtă rugăciune. Gottfried, fratele Elsei, care fusese de fapt transformat de către Ortrud în lebădă, îşi recapătă chipul omenesc. În locul lebedei coboară un porumbel pentru a-l purta pe Lohengrin înapoi în ţinutul cavalerilor Sfântului Graal.

 

Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici

  • Adina Tudor
  • Adriana Urmuzescu
  • Antonel Oprescu
  • Clarisa Cristea
  • Cleopatra Rogalski
  • Cornel Trăilescu
  • Cornel Trăilescu
  • Cristina Dijmaru
  • Cristina Mitu
  • Francisc Valkay
  • Francisc Valkay
  • Laura Argeşeanu
  • Mircea Ioniţă
  • Ovidiu Chitanu
  • Răzvan Marinescu
  • Robert Enache
  • Vicenţiu Popescu
Cornel Trăilescu
Teatrul: 
Opera Naţionala Bucureşti
Regia: 
Francisc Valkay
Cu: 
Răzvan Marinescu
Cu: 
Vicenţiu Popescu
Cu: 
Adina Tudor
Cu: 
Robert Enache
Cu: 
Cristina Dijmaru
Cu: 
Antonel Oprescu
Cu: 
Laura Argeşeanu
Cu: 
Ovidiu Chitanu
Cu: 
Clarisa Cristea
Cu: 
Mircea Ioniţă
Cu: 
Cristina Mitu
Cu: 
Cleopatra Rogalski
Scenograf: 
Adriana Urmuzescu
Miscare scenica: 
Francisc Valkay
Muzica: 
Cornel Trăilescu
Premiera: 
18 Dec 2008

Libretul: Anghel Ionescu Arbore, după basmul fraţilor Grimm

Dirijor: Cornel Trăilescu

 

Balet în două acte (cinci tablouri)

Adriana Urmuzescu

  • Adriana Urmuzescu
  • Artist plastic
  • Scenografi

Scenograf

Absolventa a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, sectia scenografie, este angajata la Opera Nationala din Bucuresti din anul 1986.
Realizeaza scenografia (decoruri si costume) la urmatoarele spectacole:
1987 – Curtea Veche – balet (decoruri)
1988 – Imblinzirea  scorpiei – balet (costume)
1989 – Eminescu – opera (costume)
1990 – Scaunele - balet
1990 – Mozartiana -balet
1991 – Posibile proiectii – balet
1991 – Elixirul dragostei (costume)
1992 – Rapirea din Serai (costume)
1993 – Hansel si Gretel
1993 – Nabucco – adaptare – Rochester -Anglia
1993 – Spargatorul de nuci (costume)
1994 – Casatoria secreta (turneu Austria si Germania)
1994 – Pasarea de foc
1994 – Sarbatoarea primaverii
1994 – Paquita
1995 – Carmen – adaptare – Rochester -Anglia
1995 – Baiadera (costume)
1996 – Lacul lebedelor
1996 – Lacul lebedelor - Opera Iasi
1997 – Romeo si Julieta – Opera Iasi
1998 – Frumoasa din padurea adormita
1999 – Notre-Dame de Paris
1999 – Don Quijote – Opera Iasi
2000 – Don Quijote
2002 – Pescuitorii de perle (costume)
2002 – Cenusareasa
2002 – Musical – Teatrul Fantasio Constanta
2003 – Visul unei nopti de vara
Turnee: Elvetia, Germania, Austria, Spania, Grecia.

 


Scenographer

A graduate of the Fine Arts Institute in Bucharest, the Scenography department.
Resident set and costumes designer of  the Opera House since 1986.
1986 – Curtea Veche – ballet
1988 – The Taming of the Shrew (costumes)
1989 – Eminescu – opera (costumes)
1990 – The Chairs –ballet
1990 – Mozartiana – ballet
1991 – Possible Projections – ballet
1991 – L’Elixir d’amore (costumes)
1992 – Die Entfuhrung  aus dem Serail (costumes)
1993 – Hansel und Gretel
1993 – The Nutcracker (costumes)
1993 – Nabucco – Rochester-UK
1994 – Il Matrimonio segreto – Germany
1994 – The Firebird
1994 – The Rite of the Spring
1994 – Paquita
1995 – La Bayadere (costumes)
1995 – Carmen – Rochester-UK
1996 – Swan Lake
1996 – Swan Lake – Opera House of Iasi
1997 – Romeo and Juliet – Opera House of Iasi
1998 – Sleeping Beauty
1999 – Notre-Dame de Paris
1999 – Don Quixote – Opera House of Iasi
2000 – Don Quixote
2002 – The Pearl Fishers (costumes)
2002 – Musical – The Fantasio Theatre in Constanza
2002 - Cinderella
2003 – A Midsummer Night’s Dream
 

Giselle

  • Adela Crăciun
  • Adina Tudor
  • Adolf Adam
  • Adolf Adam
  • Adriana Urmuzescu
  • Alin Gheorghiu
  • Antonel Oprescu
  • Bianca Fota
  • Cătălin Caracaş
  • Florica Stănescu
  • G. Coralli
  • G. Perro
  • M. Petipa
  • Mihaela Soare
  • Mihai Babuşka
  • Oana Popescu
  • Ovidiu Matei Iancu
  • Rodica Fiastru
  • Valentin Stoica
  • Virgil Ciocoiu
Adolf Adam
Teatrul: 
Opera Naţionala Bucureşti
Regia: 
Mihai Babuşka
Cu: 
Ovidiu Matei Iancu
Cu: 
Cătălin Caracaş
Cu: 
Oana Popescu
Cu: 
Adela Crăciun
Cu: 
Adina Tudor
Cu: 
Virgil Ciocoiu
Cu: 
Valentin Stoica
Cu: 
Bianca Fota
Cu: 
Florica Stănescu
Cu: 
Antonel Oprescu
Cu: 
Rodica Fiastru
Cu: 
Mihaela Soare
Cu: 
Alin Gheorghiu
Scenograf: 
Adriana Urmuzescu
Miscare scenica: 
G. Coralli
Miscare scenica: 
G. Perro
Miscare scenica: 
M. Petipa
Muzica: 
Adolf Adam
Premiera: 
2 May 2009

Libretto: T. Gotier şi G.-A. de Saint-Georges
Dirijor:
Ciprian Teodoraşcu

Balet în două acte

Premiera a avut loc la 28 iunie 1841 la Academia Regală de Muzică din Paris.

Premiera cu "Giselle" la ONB a avut loc în stagiunea 1962-1963, regia fiind semnată de Vasile Marcu.

Corsarul

  • -
  • Adela Crăciun
  • Adina Tudor
  • Adolf Adam
  • Adolf Adam
  • Adriana Urmuzescu
  • Alina Oprescu
  • Andra Ionete
  • Bianca Fota
  • Cătălin Caracaş
  • Corina Dumitrescu
  • Cristina Dijmaru
  • Cristina Opincaru
  • Diana Ferencz
  • Egor Zidor
  • Florica Stănescu
  • Gabriela Popovici
  • George Mocanu
  • Gigel Ungureanu
  • Laura Blică-Toader
  • Mădălina Slăteanu
  • Magdalena Rădulescu
  • Ovidiu Matei Iancu
  • Robert Enache
  • Traian Vlas
  • Valentin Stoica
  • Vasily Medvedev
  • Virgil Ciocoiu
  • Vlad Toader
Adolf Adam
Teatrul: 
Opera Naţionala Bucureşti
Regia: 
-
Cu: 
Corina Dumitrescu
Cu: 
Ovidiu Matei Iancu
Cu: 
Laura Blică-Toader
Cu: 
Vlad Toader
Cu: 
Cătălin Caracaş
Cu: 
Adela Crăciun
Cu: 
Gabriela Popovici
Cu: 
Andra Ionete
Cu: 
Mădălina Slăteanu
Cu: 
Diana Ferencz
Cu: 
Cristina Opincaru
Cu: 
Adina Tudor
Cu: 
Gigel Ungureanu
Cu: 
George Mocanu
Cu: 
Egor Zidor
Cu: 
Traian Vlas
Cu: 
Virgil Ciocoiu
Cu: 
Robert Enache
Cu: 
Valentin Stoica
Cu: 
Cristina Dijmaru
Cu: 
Bianca Fota
Cu: 
Florica Stănescu
Cu: 
Magdalena Rădulescu
Cu: 
Alina Oprescu
Scenograf: 
Adriana Urmuzescu
Miscare scenica: 
Vasily Medvedev
Muzica: 
Adolf Adam
Premiera: 
28 Apr 2007

Conducerea muzicală: Ciprian Teodoraşcu

Balet în 3 acte

După multe decenii, iubitorii baletului clasic vor avea prilejul să se întâlnească, sâmbătă 28 aprilie, ora 18.30, cu o altă celebră coregrafie imaginată în veacul trecut de Marius Petipa - Corsarul -, montată acum pentru prima oară pe scena bucureşteană, în adaptarea lui Vasily Medvedev, invitat de la Teatrul Mariinski (Kirov) din St. Petersburg.

În scenografia realizată de Adriana Urmuzescu, acompaniaţi de orchestra dirijată de Ciprian Teodoraşcu, pe scena ONB vor evolua primi-balerinii şi ansamblul de balet al teatrului, într-o producţie care astfel se va adăuga îndrăgitelor spectacole cu Lacul lebedelor, Giselle, Coppelia, inspirate de asemenea din creaţia clasică, ani la rând aplaudate în interpretări de referinţă.

Visul unei nopţi de vară

  • Adriana Urmuzescu
  • Andra Ionete
  • Cătălin Caracaş
  • după W. Shakespeare
  • Eugen Dobrescu
  • Gabriela Popovici
  • Lelia Florescu
  • Loredana Salaoru
  • Marc Bogaerts
  • Marc Bogaerts
  • Mihai Mezeu
  • Monica-Alexandra Petrică
  • Oana Bădănoiu
  • Ovidiu Matei Iancu
  • Răzvan Marinescu
  • Răzvan Mazilu
  • Roxana Ciucă
  • Silvia Rotaru
  • Virgil Popescu
Marc Bogaerts
după W. Shakespeare
Teatrul: 
Opera Naţionala Bucureşti
Regia: 
Marc Bogaerts
Cu: 
Ovidiu Matei Iancu
Cu: 
Loredana Salaoru
Cu: 
Eugen Dobrescu
Cu: 
Cătălin Caracaş
Cu: 
Gabriela Popovici
Cu: 
Silvia Rotaru
Cu: 
Andra Ionete
Cu: 
Răzvan Mazilu
Cu: 
Monica-Alexandra Petrică
Cu: 
Roxana Ciucă
Cu: 
Oana Bădănoiu
Cu: 
Răzvan Marinescu
Cu: 
Mihai Mezeu
Cu: 
Lelia Florescu
Scenograf: 
Adriana Urmuzescu
Muzica: 
Virgil Popescu

Armonii trecute

  • -
  • Adela Crăciun
  • Adriana Urmuzescu
  • Andra Ionete
  • Corina Dumitrescu
  • Gabriela Popovici
  • Laura Blică-Toader
  • Laurenţiu Guinea
  • Mihaela Gheorghişor
  • Monica Balarie
  • Oana Popescu
  • Ovidiu Matei Iancu
  • Silvia Rotaru
  • Sorina Dimache
  • Vlad Toader
-
Teatrul: 
Opera Naţionala Bucureşti
Regia: 
Laurenţiu Guinea
Cu: 
Corina Dumitrescu
Cu: 
Ovidiu Matei Iancu
Cu: 
Laura Blică-Toader
Cu: 
Vlad Toader
Cu: 
Oana Popescu
Cu: 
Adela Crăciun
Cu: 
Gabriela Popovici
Cu: 
Monica Balarie
Cu: 
Mihaela Gheorghişor
Cu: 
Silvia Rotaru
Cu: 
Andra Ionete
Cu: 
Sorina Dimache
Scenograf: 
Adriana Urmuzescu

Regia si coregrafia: Laurenţiu Guinea (Spania)

Muzica: Jean-Baptiste Lully, Marin Marais

Lacul lebedelor

  • Adriana Urmuzescu
  • Andrian Fadeev
  • Corina Dumitrescu
  • Oleg Danovski
  • Oleg Danovski
  • Ovidiu Matei Iancu
  • Piotr Ilici Ceaikovski
  • Piotr Ilici Ceaikovski
  • Tiberiu Almosnino
  • Vlad Toader
Piotr Ilici Ceaikovski
Teatrul: 
Opera Naţionala Bucureşti
Regia: 
Oleg Danovski
Cu: 
Corina Dumitrescu
Cu: 
Ovidiu Matei Iancu
Cu: 
Vlad Toader
Cu: 
Andrian Fadeev
Cu: 
Tiberiu Almosnino
Scenograf: 
Adriana Urmuzescu
Miscare scenica: 
Oleg Danovski
Muzica: 
Piotr Ilici Ceaikovski

Balet în patru acte şi prolog de Piotr Ilici Ceaikovski.

Libretul de V. Beghicev şi V. Geltzer

Invitat: Andrian Fadeev - solist al Teatrului Mariinski (Kirov) din Sankt Petersburg

Cenuşăreasa

  • Adriana Urmuzescu
  • Alexandra Petrică
  • Cătălin Caracaş
  • Corina Dumitrescu
  • Cristina Tatulescu
  • Eugen Dobrescu
  • Loredana Salaoru
  • Mihai Babuşka
  • Mihai Babuşka
  • Ovidiu Matei Iancu
  • Piotr Ilici Ceaikovski
  • Piotr Ilici Ceaikovski
  • Tiberiu Almosnino
Piotr Ilici Ceaikovski
Teatrul: 
Opera Naţionala Bucureşti
Regia: 
Mihai Babuşka
Cu: 
Corina Dumitrescu
Cu: 
Ovidiu Matei Iancu
Cu: 
Loredana Salaoru
Cu: 
Eugen Dobrescu
Cu: 
Alexandra Petrică
Cu: 
Cristina Tatulescu
Cu: 
Tiberiu Almosnino
Cu: 
Cătălin Caracaş
Scenograf: 
Adriana Urmuzescu
Miscare scenica: 
Muzica: 
Piotr Ilici Ceaikovski

Conducerea muzicală: Adrian Morar

Baiadera

  • Adriana Urmuzescu
  • Corina Dumitrescu
  • Laura Blică-Toader
  • Ludwig Minkus
  • Mihai Babuşka
  • Ovidiu Matei Iancu
Ludwig Minkus
Teatrul: 
Opera Naţionala Bucureşti
Regia: 
Mihai Babuşka
Cu: 
Corina Dumitrescu
Cu: 
Ovidiu Matei Iancu
Cu: 
Laura Blică-Toader
Scenograf: 
Adriana Urmuzescu
Premiera: 
15 May 2005

"BAIADERA" este una dintre cele mai reprezentative creatii din repertoriul international si totodata o piatra de incercare pentru orice colectiv de balet. Imbinand romantismul libretului cu exotismul locatiei (o Indie legendara), lucrarea isi pastreaza prospetimea datorita frumusetii desenului coregrafic si incarcaturii emotionale, ca si expresivitatii partiturii muzicale.

Dupa o absenta de cativa ani a titlului de pe afis, versiunea actuala aduce cateva schimbari majore fata de prima montare romaneasca, datand din 1995, a carei regie apartinea ucraineanului Valerii Kovtun de la Teatrul de Opera si Balet din Kiev.

Mihai Babuska semneaza regia si adaptarea actualei versiuni (in 2 acte si 4 tablouri), preluand coregrafia clasica a lui Marius Petipa si libretul lui Serghei Kudekov.

 
 
© 2003 - 2023 Toate drepturile rezervate Caligraf
    • Stiri
    • Arta
    • Fotografie
    • Muzica
    • Muzee
    • Teatru
    • Etnografie
    • Jazz &...
    • Mapamond
    • Fashion
    • Parteneri
    • Links
    • Contact