Stagiunea de jazz Radio Romania Cultural, la Teatrul ACT

 

Când  „Făurar” îşi va contabiliza cea de-a XIII-a zi a lunii, pe răbojul Stagiunii de Jazz Radio România Cultural – Orchestrele şi Corurile Radio  se va încrusta primul concert  al anului 2013. Evenimentul va avea loc la aceeaşi oră 19,00, în deja familiarul  şi originalul spaţiu al Teatrului Act din Bucureşti, unde trio-ul permanent al stagiunii (George Natsis – pian, Adrian Mircea Flautistu – contrabas şi Vlad Popescu – baterie) va recurge tematic  la o nouă expunere sonoră dedicată lui Michel Petrucciani. 

Ca în fiecare lună februarie, protagoniştii îşi axează propriile intenţii stilistice pe trimiteri la memorie. De fapt expunerea lor sonoră nu este doar un simplu „act-jazz” de reamintire a muzicii semnate de Michel Petrucciani, ci este, mai degrabă, un gest complementar celorlalte concerte dedicate compozitorului şi pianistului francez, poziţionat intenţionat în zona memorialisticii sonor - active.  
 

Din nou „Years after Petrucciani” (la 15 ani de la ultimul concert al artistului susţinut pe 12 decembrie 1998, la Ateneul Roman) dar cu propuneri tematice menite să contureze romantismul  muzical al celebrului jazzman. Este o abordare obiectivă  şi bine venită din partea trioului stagiunii pentru că unicitatea stilului Petrucciani s-a clădit în timp, fie pe fundamentul literaturii clasice pentru pian, fie pe continuitatea timpuriei revelaţii „jazzy” definite în acordurile lui „Sir Duke”.

Conceptual, scurta dar intensa viaţă artistică a lui Petrucciani (a trecut în eternitate pe 6 ianuarie 1999 din cauza maladiei „osteogenesis imperfecta”) s-a balansat echilibrat  şi intenţionat între „clasic” şi „jazz”. De la acest aspect  protagoniştii îşi pornesc  propriul demers instrumental  cu scopul de a evidenţia o parte a esenţei  muzicii lui Petrucciani.

„Years of Petrucciani” este şi va fi o constantă a Stagiunilor de Jazz Radio România Cultural susţinute la Teatrul Act. Pe Calea Victoriei nr. 126, pe 13 februarie 2013, de la aceeaşi oră 19,00, muzica lui Michel  va fi o pledoarie limpede de tip „remember”, necesară istoriei jazzului de pretutindeni...