Centrul Artelor Vizuale

Demersul vizual propus in expozitie se axeaza pe alaturarea discursului critic (chiar protestatar) in raport cu ce a devenit (sau) poate deveni omul actual sau/si natura, acelui discurs al repozitivarii, intru regasirea simtului ascensional al imanentei, a reapropierii de spiritual.

Discursul vizual puncteaza conceptul de Fiinta, nefacand referire doar la cea umana. Se face referire la o alteritate partial distructiva. Lucrarile prezentate, realizate in foarte mare parte in ultimii trei ani, sunt picturi in ulei sau acrilic (pe diverse suporturi), tehnici mixte pe variate suprafete, dar si obiecte pictate -similare cumva cu ce am mai prezentat tot la aceasta galerie in 2016.

O insemnata parte dintre lucrari, prin simbolistica dura si trimiteri postmoderne (ce amintesc si de Transavangarda dar print-un neoexpresionism sau onirism propriu ), sugereaza o lume contemporana ce mai ales din cauza lacomiei si pacatelor oamenilor, se degradeaza etic si biodiversitar pana aproape de Des-fiintare (anihilarea partii bune din om si alterarea biosferei) oglindind o tendinta mai degraba actuala. Celelalte lucrari ca intr-un pandant, trimit si propun prin imagistica si simbolurile alaturate (unele vegetale sau angelice), la o Revenire -printr-un nou catharsis - spre firesc, moral si echilibru in Umanitate si Natura (celelalte regnuri, tipuri de fiintare) astfel fiind cuprins termenul de Re-in-Fiintare (sus-mentionat); readucerea fiintei si a artei in campul naturalului, al spiritualului. In care esenta si calitativul sa primeze in raport cu dereglarile de tot tipul si tendinta idolatrizarii produselor(obiectelor).

Lucrarile de tip obiectual (structuri verticale din carton presat) reflecta cumva ambele lumi la care facem aici referire, ca si in pictura dealtfel. Secvential pe una dintre simeze vor avea loc si proiectii video a unor filmulete realizate de mine in ultimul timp. Sensul celor oglindite in acest proiect expozitional, este si cultural si politic si bio-etic.

Omul se pune tot mai des in pericol prin el insusi, dar mai grav e ca pune in pericol si celelalte paliere existentiale. Poluarea moral-politica merge in concubinaj cu cea (post)industriala. Se reflecta un om care incearca sa se elibereze de el insusi, spre binele lui. Nadajduiesc macar in parte ca acest demers/proiect vizual va reusi sa schimbe ceva in Noi, atat estetic si etic, propunand nu doar un dialog cu publicul ci si o maturisire catre acesta, a ceea ce (paradoxal) in mare parte el realizeaza; insa care este indispensabil, in sensul mentinerii noastre intr-o stare de luciditate, necesara inceperii schimbarii a aproape tot ce ne face rau - prin noi insine - in trairea actuala cat si uneori printr-o parte din arta/cultura contemporana. A schimbarii plecand de la fiecare dintre noi.

De la dezarticulare la rearticulare, de la des/fiintare spre Re in Fiintare. Fiat Lux! Daniel Craciun, artist vizual Vernisaj 3 septembrie 2019, de la ora 18.30 .

Primul lucru pe care îl menţionez este că dicţionarul nu atestă existenţa cuvântului “identitarium”, termenul fiind construit prin derivarea cuvântului din fondul principal cu sufixul “um”, pentru rezonanţă, dar şi pentru a sublinia faptul că avem de-a face cu un proiect care are tangenţe cu ceva binecunoscut, care este totuşi altceva.

Tema principală a lui Eugen Iovan este identitatea. Refuzând subiectele, artistul pendulează în creaţia sa între (auto)portret, ochi şi mână, acestea din urmă instituite în categorii de sine stătătoare, nu în detalii (de portret). Relaţiile dintre figurativ şi abstract sunt ambivalente, elementele fără nici un echivoc realiste disipându-se în posibile compoziţii nonfigurative, sau dacă privitorul doreşte, tuşele abstracte configurându-se în forme recognoscibile. Paleta cromatică, în principiu restrânsă, pendulează şi ea de la lucrare la lucrare între monocrom şi fauve (n.a. pentru înlăturarea echivocului, care ţine de Fauvism, curent artistic; cuvântul este consemnat în DEX).

Din punct de vedere morfologic, marja lui Eugen Iovan, care este extrem de largă, se înscrie între hiperrealism şi gestualism. Fiecărei vârste şi perioade de creaţie îi corespunde un algoritm, sau mai bine zis, un modus operandi care face ca aceste extreme să se întâlnească, în diverse proporţii, în pânzele sale. Este vorba despre nimic altceva decât despre punctarea sub formă de metatext a ideii de amprentă. Dacă în lucrările propriu-zise, amprentele digitale sau ale irisului sunt reprezentate cumva concret, chiar dacă nu realist, combinatorica, bazată pe derivări, se constituie în amprentă stilistică.
Am adus anterior în discuţie perioadele de creaţie, cel puţin trei din punctul de vedere al semnatarului acestor rânduri, care s-a întâlnit cu artistul în calitate de curator de câteva ori pe parcursul ultimului deceniu. Aşa cum menţionam, tema portretului a fost arareori eludată, iar atunci când artistul a atacat altă familie tematică, nu a făcut-o în mod programatic, ci mai degrabă experimental, ca interludiu între sesiunile de lucru ale proiectelor sale portretistice. De fiecare dată, Eugen Iovan a optat însă pentru compoziţii organice şi a acţionat în principiu pe suprafeţe medii şi mari. Revenind la perioadele de creaţie, acestea se caracterizează prin trecerea succesivă dinspre abordarea realistă spre cea abstractă.
În proiectul expoziţional din 2019, artistul pune accentul în cea mai mare măsură, pe relaţia dintre trăirile din timpul lucrului şi imaginile create. Dincolo de amprentă, artistul a introdus în discursul său ideea semnăturii prin semn grafic, un alt element identitar inconfundabil. Aşadar, amprentă, ca element fizic de identificare, ochi, ca oglindă a sufletului, şi semnătură, ca expresie socială a existenţei (sale).

Interesant şi totodată benefic este faptul că vorbind despre sine (în limbaj nonverbal), artistul nu se referă stric la persoana sa, ci mai degrabă îşi foloseşte/oferă identitatea drept mediu pentru susţinerea ideii că fiecare dintre noi suntem unici şi irepetabili, respectiv că părţile au toate caracteristicile întregului şi sunt similare din punct de vedere calitativ. Restul este pictură.

Mihai Plămădeală, critic de artă, curator

.

ORAȘUL A_CUM

Artisti: Cristina Taraș, Cătălina Mehedinți, Dragoș Lupu, EvangeliaTaka, Mirela Iordache și Petronela Berlea

Curator: Radu Tulai

Vă așteptăm în data de 11 februarie ora 19.00 la vernisajul expoziției de pictură “ORASUL A_CUM”, la Centrul Artelor Vizuale,

din Str. Biserica Enei nr.16 (langă Facultatea de Arhitectură).

"Definirea orașului, de obicei, se face prin comparația cu lumea rurală, urmând concluzia că simpla supradimensionare a urbanului în raport cu satul este caracteristica ce le desparte.

Nu suntem departe de plauzibil. Fiind forme ale comunităților omenești, nu există o diferență de esență. Putem găsi monotonie, decadență, conflict, sărăcie, precum și expresivitate, măsură, înțelegere sau bogăție, în ambele cazuri. Diferența ar fi în amplificarea și exagerarea, specific urbană, a acestor aspecte, chiar și prin simpla proximitate accentuată. Simularea acestei proximități se întâmplă acum.

Conturarea relației dintre corpul uman și oraș poate fi reprezentată și regândită chiar și prin dinamismul navigării printre fragmentele urbane cu ajutorul tehnologiei, ce denotă dorința unui echilibru între adrenalină și spiritualitate, între fragil și dur, între putere și limită, între dorință și control".

Cristina Taraș, Cătălina Mehedinți, Dragoș Lupu, Evangelia Taka, Mirela Iordache și Petronela Berlea vă arată orașul de acum în fragmente, ce se găsesc în același spațiu pentru a fi admirate, gândite și discutate. Vă propunem ideea conform căreia orașul este o sumă de astfel de fragmente ce vor fi completate cu alte puncte de vedere, într-o aglomerare urbană benignă.

Comunicat de presă

Asociaţia ZervasArt.RO, Afiliată Federaţiei Române a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor UNESCO în parteneriat cu Filiala Pictură Bucureşti a UAP din România vă invită să vizitaţi SALONUL MIC BUCUREŞTI 2015, ediţia a IX-a (SMB9 mixed media), „THE BOX”, care va avea loc la Centrul Artelor Vizuale, Galeria Căminul Artei (parter – etaj), Str. Biserica Enei 16, Bucureşti, in ziua de marţi 21 Aprilie, ora 19.00
La deschidere au susținut un Recital: Gabriel Bălașa și invitaţii săi.
Expoziția va fi deschisă în perioada 21 Aprilie – 2 Mai 2015 între orele 11-19 (S-D închis).
Critic de artă: Constantin Hostiuc
Curator: Ionuţ Theodor Barbu
Participanti:
ANGELICA ALEXA, ADRIANA BĂDESCU, MARIUS BARB, IONUŢ THEODOR BARBU, OLIMPIA HINAMATSURI BARBU, CARMEN BAZILESCU, ARINA CRISTINA BICAN, OANA BÎRCĂ, OTILIA BORŞ, ADRIAN BRANEA, AUREL BULACU, MARCEL BUNEA, MARIUS BURHAN, MIHAI CARANICA, RĂZVAN CARATĂNASE, HERMINA CASATA, DANA CATONA, ILIE CHIOIBAŞ, MARIA CIOATĂ, MIRCEA CIUTU, TEODORA COLTOFEAN, LIANA CORB, ELISABETA CRISTEA, MARIUS CRISTEA, HORIA CRISTINA, ELENA DĂSCĂLESCU, CRISTIAN DIACONESCU, MARINELLA DUMITRESCU, DRĂGULELEI ELENA DUMITRU, LIVIU EPURAŞ, DANIELA FRUMUŞEANU şi JOANNE LUONGO, MARIA FURŢEA, VESA MARIANA GAVRILĂ, ALEXANDRU GHEORGHE, CRISTIAN GHEORGHIŢĂ, MARIN GHERASIM, PETRE EMANUEL GHERGU, CARMEN GÎTLAN, CONSTANTIN GRIGORUŢĂ, BERCU FELICIA GROSU, DOINA HORĂTĂU, PETRONELA IACOB, IULIAN IFTODIU, CONSTANTIN OVIDIU IONESCU, ROXANA IOANA IONESCU, BOGDAN IORGA, IRINA IOSIP, CLAUDIA LAZĂR, CRISTINA LAZĂR, PETRU LUCACI, RODICA MAGDAN, RALUCA MANCIU, ALINA MANOLE, DANA ILEANA MARINESCU, VENUS MARIAN MATEESCU, COSMIN MATEI, EMIL MICA, RĂZVAN PAUL MIHĂESCU, ELENA MIHAIL, GEORGE PAUL MIHAIL, FLORIN MOCANU, MIHAI MOLDOVANU, LUCIAN MUNTEAN, MIRCEA MUREŞAN, CLAUDIA VIORICA MUŞAT, CRISTIAN NEAGOE, COSTIN NEAMŢU, LISANDRU NEAMŢU, CRISTINA NEDELEA, CIPRIAN PALEOLOGU, HORAŢIU DAN PANAIT, ANA MARIA PANAITESCU, SILVIU PARAŞCAN, ANDREI PĂRĂUŞANU, COSMIN PAULESCU, OANA PAVELESCU, LUMINIŢA PERŞA, MARIEA PETCU, VASILE POP NEGREŞTEANU, AURORA POPA, ANCA POPESCU, CORA POSTELNICU, CĂTĂLIN PRECUP, VASILE RAŢĂ, GHERASIM ALINA RIZEA, ANDREI ROMOCEAN, LIVIU RUSSU, ALEXANDRA ANDREEA RUSU, EUSEBIO SPÎNU, FLORIN STOENESCU, FLORIN STOICIU, IOANA LAVINIA STREINU, EMANUELA SZABO, FLORICA TĂNASE, VASILE TOLAN, ALEXANDRA TUDOSIA, OANA UNCIULEANU, ALEXANDRA UNGUREANU, MIHAI UNGUREANU, CORNELIA UNTILOV, DANIELA VASILIU, ROLAND VASILIU, NAIANA VATAVU, POPESCU NORICA VEŞCĂ, NICOLAE ZÎMBROIANU

Membrii Comisiei de jurizare:
Emilia Persu, Cezar Atodiresei, Marius Barb,
Constantin Hostiuc şi Lisandru Neamţu

PREMIUL SMB9 mixed-media acordat de UAP din România:
BOGDAN IORGA

PREMIUL SMB9 mixed-media acordat de UAP din România:
DORINA HORĂTĂU

Nominalizaţi pentru PREMIUL SMB9 mixed-media acordat de UAP din România:
OVIDIU CONSTANTIN IONESCU,
MIRCEA MUREŞAN

PREMIUL SMB9 mixed-media acordat de Filiala Pictură Bucureşti:
MIHAI UNGUREANU

PREMIUL SMB9 mixed-media acordat de Filiala Pictură Bucureşti:
MIRCEA CIUTU

Nominalizaţi pentru PREMIUL SMB9 mixed-media acordat de Filiala Pictură Bucureşti:
CLAUDIA MUŞAT,
IULIAN AUGUSTIN IFTODIU

Constantin Hostiuc
Din laturile cubului, Salonul Mic, 21 Aprilie 2015, Căminul Artei

Cea de-a noua ediţie a Salonului Mic aş aşeza-o sub semnul căutării şi redescoperirii normalităţii lumii artistice locale, a reintrării ei pe direcţia bună, rodnică a lucrurilor, cu neputinţă de gândit în lipsa acelei nobile atitudini care în istoria civilizaţiei s-a numit philantropia, iubirea de oameni, restrânsă mai recent la noţiunea - încă plină - de generozitate. Şi înţeleg prin aceasta invitaţia adresată tuturor celor doritori de a fi prezenţi aici, selecţia critică necesară decelării celor mai bune contribuţii creatoare (să-mi fie iertată „pledoaria” pro-domo, dar numai în baza unei alegeri critice bine motivate poate exista progres şi ierarhie, pentru că valoarea în artă nu este democraţie aplicată, elita nu are nimic de-a face cu numărul, ci numai cu selecţia) şi mai ales deschiderea uriaşă a temei propuse, temă deodată reflexivă şi estetică, de largă cuprindere, aşa cum voi arăta în continuare.

Pot fi numite trei tipuri de referinţe posibile la tema centrală a manifestării, „Cubul”, toate descriind natura duală a acestui obiect-pretext, ce se adreseaza deodată pământescului, concretului, dar şi suprafirescului, ordinii spirituale (de observat că semnul crucii, care „rezultă” din desfăşurarea cubului este în sine un semn al alăturării celor două lumi, terestră şi celestă).
Pentru început, câteva vorbe despre ce anume înseamnă cubul în marile curente de gandire. Desigur, nu vom recapitula istoric întreaga devenire a acestei forme simbolice, dar considerăm obligatoriu de rememorat, ca instanţe culturale de mare forţă memoria platonică, acolo unde cubul, pentru că descrie cele trei dimensiuni văzute şi cunoscute ale lumii, este semnul pământului, respectiv Cubul spaţiului din înţelepciunea iudaică, cu multiplele sale interpretări ale destinului şi psihologiei umane personale guvernate de astre, zodii, numere – din punctul central al universului cunoscut, omul este dominat de trei instanţe diriguitoare care îi modelează acestuia existenţa, iar cele 3 axe matematice devin 3 linii de evoluţie. Să mai notăm şi că pentru lumea orientală, pătratul şi „dezvoltarea” lui, cubul, de regulă imperfect, este deasemenea un simbol al universului, al necuprinsului, al închiderii care ne / care ni se deschide.
De un mare interes pentru cotidianul de zi cu zi şi pentru metamorfozele lui se dovedeşte a fi cubul zidit, arhitecturat în diferite variante, dintre care acelea istoric mitice cu mare rezonanţă sunt templul elin sau cubicula romană, spaţii care păstrează sensul de spaţiu privat, intim, de loc al secretelor descoperite sau bine disimulate. Mai spre zilele noastre, referinţa arhitecturală ne duce, în linii mari, fie la casele interbelice moderniste, geometrii raţionale ridicate spre a adăposti destine moderne sub semnul funcţionalismului sau la nu mai puţin faimoasele spaţii muzeale „clasice” intrate în conştiinţa publicului şi a amatorilor cunoscători drept „cuburi albe”, adăposturi laice ale capodoperelor mai vechi sau mai noi. Aici am adăuga, desigur, ca referinţă culturală şi cultuală însemnată, altarul Kaaba de la Mecca, piatra sfântă a lumii mahomedane, semn puternic al prezenţei şi rezistenţei unei culturi care a dat nu puţine opere de artă patrimoniului universal.

Dar ceeace ne interesează cu adevărat, cu greutate faţă de aceste spaţii care fac umbră pământului este mai ales contactul omului cu ele, umplerea spaţiului de atitudine umană – poţi fi centru al unei lumi care se auto-determină şi a cărei raţiune eşti, după cum poţi fi şi prizonierul acesteia, om închis. Pe de altă parte, poţi fi exterior acestui claustru (fie străin, fie ins izgonit, fie cel care poate privi, cu detaşare, întâmplările din cubul stăpânit prin vedere şi înţelegere). Construcţia-cub revelează, astfel, dubla natură a arhitecturii (de spaţiu exterior şi spaţiu interior) şi atrage atenţia asupra acestei discipline ca fenomenalitate, pentru care zidul este în cele din urmă transparenţă, element care separă şi uneşte, mediu, construct mental înainte de a prinde carne, uneori independent de materie. Căci arhitectura, la bază, este idee.
În cele din urmă, ne vom face datoria de a semnala unele repere estetice cunoscute, căci nu îndoim că artiştii participanţi la expoziţie vor fi răsfoit din nou albume de artă în căutarea unui dialog cu istoria artelor, unde au putut revedea cubul deformat şi pătratul magic din Melancolia lui Durer (1514), s-au putut gândi la camerele obscure ale maeştrilor flamanzi şi renascentişti italieni, l-au revăzut cu ochii minţii pe David al lui Michelangelo prizonier în cubul pietrei, au revizitat câteva idei şi capodopere ale cubismului, cu deosebire Cutiile duchampiene din 1914 şi 1936, şi vor fi reţinut, fără doar şi poate, strania operă a lui Dali din 1954, Crucificarea în Hipercub, prilej de numeroase studii şi speculaţii în înalta lume a ideilor aplicate artei. Nici spaţiul românesc n-a rămas dator temei, sculptura lui Paul Neagu a cochetat îndelung, în încercarea de
a-şi stabili temeiurile, cu geometriile raţionale şi estetice ale cubului, aşa cum s-a putut vedea recent în una din expoziţiile dedicate artistului de la Galeria Unarte.
Dincolo de toate acestea, viaţa atinsă de estetic, uneori şi de metafizic, ne reţine atenţia cu banalele jocuri de zaruri (ale căror conotaţii de luptă sau de întâlnire cu destinul sunt binecunoscute), cu disciplina secretă a cubului rubic ori ne poate şoca prin ipostaze care ţin de domeniul extraordinarului în genul artefactului-cub descoperit la Salzburg, dotat cu un câmp gravitaţional propriu, pentru o vreme aflat în Muzeul din Linz, mai apoi dispărut. Toate acestea ne revelează un aspect cumva mitic şi mistic al cubului, ca prezenţă şi semn de hotar între lumile văzutului şi spiritului, ale concretului şi gânditului, semn care adăposteşte în el viaţă, mişcare, tensiune, forţă ziditoare şi poetică. Sunt motive întemeiate, cred, pentru a încheia această „aventură” a redescoperirii geometriei care se auto-închide cu „Lecţia despre cub” dăruită nouă de unul dintre cele mai mari spirite ale acestui loc, încununatul cu premiul Herder poet Nichita Stanescu:
„Se ia o bucată de piatră / se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer, / se răzuieşte cu raze / până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul cu gura ta, cu gura altora /
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan / şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toti, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta / de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!”

Comunicat de presă

Între 1 şi 25 septembrie 2014 va avea loc cea de-a V-a ediţie a evenimentului cultural Arte în Bucureşti.
        Proiectul expoziţiilor simultane organizate în capitală sub aceeaşi egidă la începutul toamnei, născut din raţiuni organizatorice direct legate de artă, artişti şi public, s-a dovedit a avea  un mare potenţial, atât din punctul de vedere al participării, cât şi al receptării.
        Numitor comun este calitatea, în condiţiile diversităţii şi păstrării aceleaşi linii, legate de metropolă, respectiv de viaţa artistică a acesteia. Un proiect viu, cu raţiuni constitutive fireşti, dezvoltare normală şi o tematică pe măsură, puternic relaţionată cu componenta socială a muncii artistice întreprinse de creatorii de imagine şi curatorii participanţi.
        În 2014 titlul expozitiei este “Explorări urbane”, iar tema principală de reflecţie este ieşirea artistului în întâmpinarea publicului, prin acţiune, nu însă şi prin agresivitate.                  Performance-ul va convieţui cu arta decorativă, experimentul cu grafica ori Soundscape-ul cu sculptura. Altfel spus, tradiţia şi modernitatea devin parte a prezentului în cadrul  aceleiaşi manifestări, Arte în Bucureşti.
        Vernisajul va avea loc în data de 4 septembrie 2014, orele 19.00, la Centrul Artelor Vizuale, Str.Biserica Enei nr. 16, Bucureşti.

       The fifth edition of the cultural event Arts in Bucharest will be held between 1st and 25th of September 2014. The project of simultaneous exhibitions, held in Bucharest under the same aegis this early autumn, born from organizational reasons directly related to art, artists and audience, has proven to have great potential, both in terms of participation and reception. The common denominator is quality and diversity, while maintaining the same line related to metropolis, namely its artistic life. A lively project, based on natural constitutive reasons, with a normal development and a good theme, strongly related to the social component of the work undertaken by participating artistic creators and curators.
        In 2014, the title is “Urban Explorations” and the main theme of reflection is the artist coming out to meet the public, through action, but not by aggression. The performance will coexist with decorative art, experiment with graphics or Soundscape with sculpture.

        In other words, tradition and modernity are part of the present in the same event, Arts in Bucharest.
        The vernishing will be held on 4th of September, 19.00., at CAV, Biserica Enei Street no 16, Bucharest.

        Entre le 1er et 25 Septembre 2014 aura lieu la cinquième édition de l’événement culturel Arts en Bucarest. Le projet d’expositions simultanées tenues dans la capitale sous la même égide au debut de cette automne, né des raisons d'organisation directement liés à l'art, les artistes et le public, s'est avéré avoir un grand potentiel, tant en termes de participation et de réception. Le dénominateur commun est la qualité et la diversité, tout en maintenir un même ordre d'idées liées à la métropole, spécifiquement à sa vie artistique.
        Un projet vivant, avec de raisons constitutives naturelles, une développement normal et un bon thème, aussi fortement liée à la composante sociale du travail entrepris par les créateurs artistiques et les commissaires d’exposition participants.
        En 2014, le titre est “Explorations urbaines” et le thème principal de réflexion est l'artiste venu à la rencontre du public, par l'action, mais pas par l'agression. La performance coexiste avec l'art décoratif, l’experiment avec le graphisme ou le paysage sonore avec la sculpture. En d'autres termes, la tradition et la modernité font partie du present dans le cadre du même événement, Arts en Bucarest.
        Le vernissage aura lieu le 4 Septembre 2014, à 19h00, au Centre des Arts Visuels,
Str. Biserica Enei nr. 16, Bucarest.

Asociaţia ZervasArt.RO
Afiliată Federaţiei Române a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor UNESCO
în parteneriat cu
Filiala Pictură Bucureşti a UAP din România
au plăcerea de a vă invita să participaţi la

SALONUL MIC BUCUREŞTI (SMB8 mixed media)

"+ x conotativ denotativ", ediţia a VIII- a, 29 Aprilie – 10 Mai 2014

Critic de artă: Luminiţa Batali
Curator: Ionuţ - Theodor Barbu
Vernisaj: marti 29 aprilie, ora 19.00, Centrul Artelor Vizuale, Galeria Căminul Artei (parter – etaj),
Str. Biserica Enei 16, Bucureşti
 

Uniunea Artiştilor Plastici din România vă invită la expoziţia "Corespondenţe Formale", ce va fi deschisă în perioada 27 martie - 9 aprilie 2014 la Centrul Artelor Vizuale, str. Biserica Enei nr. 16, sector 1, Bucureşti. Vernisajul va avea loc în data de 28 martie orele 19.00.

La Centrul Artelor Vizuale, expun Gabriela Rusu și Marius Burhan, artiști care coincid în preocupările lor legate de ordonarea suprafeței picturale.

Marius Burhan, a cărui prestație este și una creativă a propriei cercetări de atelier dar și una pedagogică ( expozantă fiind eleva acestuia), decupează tema acestei expoziții din preocupările sale pentru o relație spațială deschisă spre trimensionalitate, în acest scop materia picturală avansând din plan pictural înspre spațiu.

Aceeași problematică a unei materii consistente și expresive regăsindu-se și la tânăra artistă, Gabriela Rusu.

Cercetările lor converg la nivelul tipului de formalizare, ca structurare a suprafeței plane suport al dinamismului compozițional, în care subiectul se exprimă prin culoare.

Alexandra Titu