Gabriel Kelemen

Expoziția a cărui vernisaj a avut loc in data de 16 ianuarie 2020 la galeria Pygmalion din Timișoara, se intitulează IN FACES. Artistul plastic Marian Truțulescu, abordează în ultima sa expoziție de la galeria Pygmalion un subiect de mare actualitate, și anume suprasaturarea și duplicitatea ca replică a chipurilor umane din lumea virtuală, care se propagă extrem de contagios în lumea reală. Sufocarea, intoxicarea ce provine din mediul rețelelor media, devine pandemie, iar în lucrările sale caracterul duplicitar, multifațetat al chipului căutat obsesiv, are menirea să întrerupă această exploatere și să încremenească pentru o secundă, atât cât e privită lucrarea de cel care stă în fața ei, acea scurgere inumană a personalității individului.
Repetitiv, chipul lui Truțulescu propune un om superior în sensul lui moral, un chip ideal într-o ipostază monumentală, care îndeamnă la reflexie proprie și dialog între individ și societate, între două lumi, cea reală și cea închipuită, fățarnică și obsedată.
De ce închipuiri, de ce chipuri? Chipul transmite emoția sufletească, el este modalitatea de expresie prin care încercăm să ne exprimăm controlul sau, din contra, răbufnirea trăirilor interioare. În el stau laolalța neputința, dezgustul, refugiul, evadarea de zi cu zi. Chipul devine, la fel ca și arta, un trasmițător de emoție care provine dintr-o stare.

Despre expoziţia IN-FACES, a fost invitat să vorbească criticul de artă, lector univ. dr. Gabriel Kelemen.
”Truțulescu este legat de un foarte complex dublet: ce înseamnă chipul, ce înseamnă închipuirea, imaginarul, plăsmuirea? Să fie oare chipul divin legat de fizionomia sau facesul uman? Să fie această interfață de dialog masca noastră de zi cu zi, machiată, fardată, operată, schimonosită și, din când în când, sinceră (poate doar când dormim și atunci chinuiți de gânduri ale plăsmuiri, ale imaginarului adică ale închipuirii lor)?

Aproape obsesiv, chipul devine element central. Gândiți că în era digitală se fac întru-un an, în creștere exponențială, câteva sute de miliarde de miliarde de fotografii care toate ajung pe rețele media, de socializare. Există o intoxicare, o sufocare cu chip uman, este incredibil și aproape inuman cât chip există peste tot.
Maestrul Truțulescu sondează profund în zona aceasta de tip dilematic, se gândește oare acest tip de umbră schematic, ca un dripping, ce legătură ar avea cu seria aceasta de arcade în care nasul devine o coloană dintr-o catedrală preferată de el, fie romanică, fie gotică. Deci iată templul care practic este Arca lui Noe în cheie modernă, spațiul eclesial, biserica, planul bazilical. El pictează de jos în sus, sunt chipuri monumentale, care te trimit la chipul sanct, te trimit la chipul ideal care nu se confundă cu noi, a unui om superior în sensul moral al chipului. Din această cauză predominant se vede un soi de evanescență, o ceață de obicei albastră și lăptoasă, siderală, celestă.

Ideea de circularitate, de nimb este o altă caracteristică a picturilor sale. Personajele sunt tipologice, ele au un tip de fizionomie, au ceva dintr-un soi de om care este detașat de o lume obscură, murdară, îmbâcsită de prea multă orizontală; este un om construit dintr-o pastă aproape ireală, ca dintr-un material al visului pe care nu îl poți prinde în mână. Artistul are o filozofie personală și mă surprinde cu aceasta. Are un soi de gândire care caută, iscodește, produce această cogniție, iar aceasta se translatează operei de artă. Marian Truțulescu este un om care își asumă acest deziderat al cunoașterii prin act creator. Dacă dezbraci chipul de cele o mie de măști, așa cum spunea Gerard Klein în ”Planeta cu șapte măști”, oare la ce ajungi, la o dez-închipuire sau poate ajungi la esența chipului, a chipului imprimat în facesul uman care este chip divin? Este marea întrebare pe care o arată, o aruncă el în discuție. Truțulescu are o mare calitate de a fi pictural, el este în mod nativ făcut să fie pictor. Foarte rar găsiți oameni care controlează foarte bine clar-obscurul, reușește să scoată în evidență volumul și în același timp nu alunecă în diletantism. El provoacă un soi de anamneză, ce e cu atâtea chipuri și ce se întâmplă cu fața umană într-o lume plină de fățărnicie, ce mai rămâne din chipul sincer, inocent al omului? Truțulescu este un univers, el gândește în cheie hermeneutică. Are un set de simboluri și le poate decripta în propria lui creație. Este totodată un act de autocunoaștere care este foarte rar de cele mai multe ori.”
Marian Truțulescu este membru al UAP, profesor dr. de arte vizuale, aflat la cea de-a șaisprezecea expoziție personală de grafică și pictură. A participat la numeroase expoziţii de grup, în Franţa, USA( New York), Italia, Portugalia, Canada, Israel, China, Polonia...

Expoziția IN FACES va fi deschisă pentru public până în data de 4 februarie.

.

Marian Truțulescu este membru al UAP, profesor de arte vizuale, aflat la cea de-a șaisprezecea expoziție personală de grafică și pictură. Artistul vine pe simezele galeriei Pygmelion cu un proiect nou, în care portretul dedublat, o expresie a omului modern, contemporan, poartă cu sine tot zbuciumul lumii în care trăiește, lucru care se face prin compozițiile ce se deschid și se închid în jurul personajului/personajelor care apar în lucrări.

Această abordare este o consecință a lumii în care omul-artist trăiește, o reluare a propriilor dezbateri cu sine. Fizionomiile sunt cu expresii câteodată dure, alteori senine și pasive, devenind prin contrast trăiri intense, angoase, clișee ale tumultului exterior și interior. Problematica multiplicării chipurilor și implicit cea a transpunerilor identității individuale sau de masă, din mediul apropiat, este o problemă cu care se confruntă întreaga societate. Toți își caută identitatea, unii par intangibili, unii sunt fățarnici, unii se prefac și devin propriile ținte, unii sunt doar greșit înțeleși de ceilalți, însă toți suntem până la urmă oameni. Sunt experiențe trăite, sunt experiențe împărtășite de alți și poate, la rândul lor, ceilalți se izbesc de aceleași personalități multiple ale eului lor sau a persoanelor care îi înconjoară. Adevărul despre societatea în care trăim este unul trist, chiar deprimant, dualitatea individuală sau socială este în plină desfășurare.

Canalele de social-media, de dialog interuman dezvăluie multiple astfel de cazuri, sunt lumi închipuite de unii, sunt lumi paralele realității, falsul devine adevăr flagrant, iar ca entitate de sine stătătoare ți-e greu să mai discerni între ce este și ce nu e de fapt...
De ce închipuiri, de ce chipuri? Chipul transmite emoția sufletească, el este modalitatea de expresie prin care încercăm să ne exprimăm controlul sau, din contra, răbufnirea trăirilor interioare. În el stau laolalța neputința, dezgustul, refugiul, evadarea de zi cu zi. Chipul devine, la fel ca și arta, un trasmițător de emoție care provine dintr-o stare. Ce mult contează pentru aceste zile sinceritatea citită pe un chip de copil, ce mult înclină balanța. Acest Déjà vu a condiției umane, a dedublării devine un teritoriu explorabil și plin de interes.

Proiectul ”IN FACES” a atras atenția presei de specialitate din străinătate: ”Conceptul de identitate este unul dificil, dar conceptul de identitate este la fel de indispensabil pe cât este de neclar. În efortul lui Truțulescu de găsire a identității și expresiei nu există o afirmație clară: fețele se amestecă și se estompează, se împletesc, se duplică, se triplică, se înmulțesc și se împart și dispar complet. Personajele se metamorfozează atât în compoziție, cât și în descompunere, reflectând poate chiar și o stare cuantă nesigură de a fi în multe stări de existență simultan. Numai atunci când identitățile devin incerte, atunci când devine imposibil sau foarte dificil să se definească pe sine ca aparținând unui întreg mai mare, devine posibil să se revendice o identitate.

În cele din urmă, el încearcă să recunoască haosul vieții contemporane, exprimând, de asemenea, mirare cu privire la frumusețea și capacitatea ei de a inspira. Aceste opere nu evocă groază sau traumă, precum un alt pictor figurativ cu forme deconstruite, Francis Bacon, munca lui Truțulescu se evidențiază în relația dintre om și divin, în mizeria vieții și în puterea continuă, în ciuda și poate din cauza acestei încurcături. Oricât de dificilă este această încercare de a crea un sentiment de sine în afara și într-o lume mai mare, Trutulescu pare angajat și plin de speranță în ea.”
D/railed Magazine - Brian James Spies-SUA;
Deianira Tolema-Italia

Expoziția ”IN - FACES” din data de joi, 16 ianuarie 2020, de la Galeria Pygmalion - Casa Artelor Timișoara va fi prezentată de către lector univ.dr. Gabriel Kelemen vicepreşedinte UAP Timișoara, critic de artă.

.