Galeria Pygmalion

Marian Truțulescu este membru al UAP, profesor de arte vizuale, aflat la cea de-a șaisprezecea expoziție personală de grafică și pictură. Artistul vine pe simezele galeriei Pygmelion cu un proiect nou, în care portretul dedublat, o expresie a omului modern, contemporan, poartă cu sine tot zbuciumul lumii în care trăiește, lucru care se face prin compozițiile ce se deschid și se închid în jurul personajului/personajelor care apar în lucrări.

Această abordare este o consecință a lumii în care omul-artist trăiește, o reluare a propriilor dezbateri cu sine. Fizionomiile sunt cu expresii câteodată dure, alteori senine și pasive, devenind prin contrast trăiri intense, angoase, clișee ale tumultului exterior și interior. Problematica multiplicării chipurilor și implicit cea a transpunerilor identității individuale sau de masă, din mediul apropiat, este o problemă cu care se confruntă întreaga societate. Toți își caută identitatea, unii par intangibili, unii sunt fățarnici, unii se prefac și devin propriile ținte, unii sunt doar greșit înțeleși de ceilalți, însă toți suntem până la urmă oameni. Sunt experiențe trăite, sunt experiențe împărtășite de alți și poate, la rândul lor, ceilalți se izbesc de aceleași personalități multiple ale eului lor sau a persoanelor care îi înconjoară. Adevărul despre societatea în care trăim este unul trist, chiar deprimant, dualitatea individuală sau socială este în plină desfășurare.

Canalele de social-media, de dialog interuman dezvăluie multiple astfel de cazuri, sunt lumi închipuite de unii, sunt lumi paralele realității, falsul devine adevăr flagrant, iar ca entitate de sine stătătoare ți-e greu să mai discerni între ce este și ce nu e de fapt...
De ce închipuiri, de ce chipuri? Chipul transmite emoția sufletească, el este modalitatea de expresie prin care încercăm să ne exprimăm controlul sau, din contra, răbufnirea trăirilor interioare. În el stau laolalța neputința, dezgustul, refugiul, evadarea de zi cu zi. Chipul devine, la fel ca și arta, un trasmițător de emoție care provine dintr-o stare. Ce mult contează pentru aceste zile sinceritatea citită pe un chip de copil, ce mult înclină balanța. Acest Déjà vu a condiției umane, a dedublării devine un teritoriu explorabil și plin de interes.

Proiectul ”IN FACES” a atras atenția presei de specialitate din străinătate: ”Conceptul de identitate este unul dificil, dar conceptul de identitate este la fel de indispensabil pe cât este de neclar. În efortul lui Truțulescu de găsire a identității și expresiei nu există o afirmație clară: fețele se amestecă și se estompează, se împletesc, se duplică, se triplică, se înmulțesc și se împart și dispar complet. Personajele se metamorfozează atât în compoziție, cât și în descompunere, reflectând poate chiar și o stare cuantă nesigură de a fi în multe stări de existență simultan. Numai atunci când identitățile devin incerte, atunci când devine imposibil sau foarte dificil să se definească pe sine ca aparținând unui întreg mai mare, devine posibil să se revendice o identitate.

În cele din urmă, el încearcă să recunoască haosul vieții contemporane, exprimând, de asemenea, mirare cu privire la frumusețea și capacitatea ei de a inspira. Aceste opere nu evocă groază sau traumă, precum un alt pictor figurativ cu forme deconstruite, Francis Bacon, munca lui Truțulescu se evidențiază în relația dintre om și divin, în mizeria vieții și în puterea continuă, în ciuda și poate din cauza acestei încurcături. Oricât de dificilă este această încercare de a crea un sentiment de sine în afara și într-o lume mai mare, Trutulescu pare angajat și plin de speranță în ea.”
D/railed Magazine - Brian James Spies-SUA;
Deianira Tolema-Italia

Expoziția ”IN - FACES” din data de joi, 16 ianuarie 2020, de la Galeria Pygmalion - Casa Artelor Timișoara va fi prezentată de către lector univ.dr. Gabriel Kelemen vicepreşedinte UAP Timișoara, critic de artă.

.

21.02 - 12.03.2019 În perioada 21 februarie – 12 martie, la Galeria Pygmalion (Casa Artelor) din Timișoara, poate fi vizionată expoziția de pictură - under│water - aparținând artistei Raluca Băjenaru. Expoziția este curatoriată de Emilian Mărgărit. ‹‹Picturile care fac obiectul acestei expoziții nu comunică stări, nici referințe concrete. Intuitiv, am putea plasa miza lor artistică în procesul de translatare a unui ambient în registrul pictural. Această intuiție poate fi amplificată explicativ dacă luăm în calcul proiectele anterioare ale artistei ce atestă atât nevoia firească de a experimenta diverse tehnici sau practici artistice, cât și un cadru problematic personal. Raluca Băjenaru a realizat instalații, cu o componentă de performance, care vizau capacitatea de „încărcare” strict vizuală a scrierii (Asemia, 2015; Scriere dezasamblată, 2016), ori suspendau logica de investire semantică a cuvintelor prin amenajarea unor contexte atipice de vizibilitate (Increat. Instalație pentru cuvintele dinainte de cuvinte, 2017; Breath Screen, 2017).

 De asemenea, a creat o serie de instalații în care pune în discuție funcția memoriei (istoriei), plasând zona de constituire a arhivei la nivelul suprafeței corporale (Arheologie senzuală, 2016). Ce au toate acestea în comun? Supoziția că există un primat al „imaginii” în procesul de cunoaștere, o lume a percepțiilor a cărei experiență directă este modificată continuu de logica limbajului. Cât timp cuvintele nu arată, ci spun sau însoțesc explicând o imagine, pare necesar să ne întrebăm asupra autorității lor în raportul pe care îl avem cu noi înșine (corp, biografie etc.), cu ceilalți (interpretări sociologice, psihologice etc.) sau cu lumea (interpretări religioase sau științifice). Pentru Raluca Băjenaru, obiectul artistic are menirea de a face vizibilă această preeminență contestând funcția dominantă a cuvântului scris (explicație, teorie).

Prin pictură, ea continuă tematizările nondiscursive asupra „imaginii”. A picta înseamnă a „reflecta” asupra regimului de vizibilitate al unui mediu, under | water prezentându-se ca un clasor inexact al decantărilor experimentale și senzoriale, realizate pe suprafața pânzei. Imersiunea în mediul acvatic nu este redată prin opoziție cu un alt ambient, ci sesizată în modul ei propriu de apariție sau reflectare „diluată”. Lucrările sugerează acest mediu, proiectând contururi neclare, culori difuze prinse în mișcări aleatorii sau organice, articulații indistincte și impresii pe care imaginația le duce într-o formă incipientă de configurație obiectuală. Reprezentarea picturală a acestei „densități” subacvatice permite imaginii o eliberare temporară de logica limbajului, cât și un spațiu de joc în jurul arbitrariului percepțiilor, redat prin texturi, suprapuneri de culoare, puncte de intensitate și coagulare››. (Emilian Mărgărit)

***

Emilian Mărgărit este curator independent, colaborator la revista ‘Arta’, membru fondator și director al Asociației ‘Centrul Cultural pentru Imagine și Sunet’ (din 2017), București. A curatoriat expoziția „Two with Two” (Adi Matei, Cristian Răduță, Teodor Graur, Marian Zidaru) în 2016 la Galeria ElectroPutere. Are un doctorat în filosofie, a publicat articole în cărți și reviste de specialitate și a participat la rezidențe de studiu în Konstanz (Germania) și Paris (Franța). . 

.

Un exercițiu plastic multimedia. Aceasta este următoarea propunere lansată de galeria Pygmalion din cadrul Casei Artelor. “Mai încearcă” este titlul sub care patru artiști, studenți la Facultatea de Artă și Design din Timișoara (Alexandru Boca, Andra Adina Maria Ciocoiu, Iulian-Augustin Iftodiu și Andrei Părăuşanu) își expun lucrările, într-un demers curatoriat de Anouk Lederlé.

“Un titlu provocator, ales intenţionat pentru această expoziţie. Discutăm despre o căutare a identităţii între o lume reală şi una virtuală, între realitatea socială şi consumerism. Despre dorinţa de a transcende această realitate, de a o înfrunta, de a se situa într-un demers de rezistenţă. Rezilienţa ca stil de viaţă. Ca o forţă liniştită care ne ajută să traversăm această perioadă agitată şi să privim către viitor.

Obiectivul acestei expoziţii este încurajarea tinerilor artişti, punerea în valoare a tinerei creaţii româneşti. Dorim să oferim tinerilor artişti posibilitatea de a-şi expune lucrările. Pe scurt, de a-şi încerca norocul, de a încerca pentru a reuşi.” – spune Anouk Lederlé, curatoarea expoziției.

Vernisajul are loc joi, 24 martie, la ora 18.00. Expoziția rămâne deschisă până în 4 aprilie.

Despre artiști

Alexandru Boca (n.1990)
Student, anul III, secţia Fotografie şi video – procesarea imaginii pe calculator, Facultatea de Arte şi Design, Universitatea de Vest, Timişoara. În 2012 a absolvit specializarea Publicitate, a Facultății de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării în cadrul aceleiași universități.
Interese : cinematografie, artă video, film experimental, performance, multimedia, scurt-metraj, fotografie (analogică / digitală), meditație, lectură, filosofie.

Andra Adina Maria Ciocoiu (n. 1989)
Doctorand al Facultăţii de Arte şi Design a Universităţii de Vest din Timişoara. Începând cu anul 2008, a participat la diverse expoziţii de grup, bienale, festivaluri, saloane. In 2011, a câştigat Premiul special pentru sculptură, în cadrul Bienalei Internaţionale de pictură, grafică şi sculptură de la Arad.
Interese: land art, spaţiul public, sculptura cinetică manuală.

Iulian-Augustin Iftodiu (n.1989)
Masterand în cadrul Facultăţii de Arte şi Design a Universităţii de Vest Timişoara. Din 2014, a participat la diverse expoziții de grup (Timișoara, Lupeni) şi a avut o expoziție personală la Lupeni - Galeria Iosif Tellmann. În 2015, este nominalizat la Premiul pentru tineret, UAPT, Salonul anual de arte vizuale (Timișoara) şi pentru PREMIUL SMB9 mixed-media - „THE BOX” acordat de Filiala de Pictură, Bucureşti.
Interese : pictură - „Am ales argoul datorită caracteristicilor lui care țin de expresivitate, plasticitate, cât și expresiilor care sunt oarecum familiare publicului, pe care le și folosesc. Expresivitatea este accentuată de metafore survenite în conversație, cu efect ironic.”

Andrei Părăușanu (n. 1991)
Masterand în cadrul Facultăţii de Arte şi Design a Universităţii
de Vest Timişoara. Din 2011, a participat la diverse expoziţii de grup,
bienale, festivaluri, saloane (Timișoara, Arad, Brașov, Bucureşti). În 2014, participă la Bienala din Pancevo pentru « Banat Pavilion ». În 2015, a publicat « A phenomenology of recomposing colours », RevArt n°22/2015.
Interese : cercetare - filosofie – matematica, sculptura, multimedia.

Anouk Lederlé este curatoarea acestei expoziţii, «Mai încearcă!»
Rezidentă în Timişoara din 2013, Anouk Lederlé este titulara unui Master de Management şi Politici culturale obţinut la Universitatea de Arte din Belgrad.
Şi-a îmbogăţit experienţa în Balcani ca voluntară în cadrul festivalurilor de cinema ASTRA (Festival de Filme documentare) de la Sibiu şi TIFF (Festivalul internaţional de film Transilvania) de la Cluj-Napoca. A animat diferite ateliere precum proiectul « Primul meu film de buzunar » pentru Institutul francez din Skopje (Macedonia). Foarte implicată în prima ediţie a Bienalei „Art Encounters” de la Tmişoara, este în prezent manager cultural pentru diferite alte proiecte.

Redactor al revistei « Hajde », scrisul şi fotografia sunt pentru ea două mijloace de comunicare care îi oferă posibilitatea de a transmite mai departe pasiunea sa pentru Balcani.