Galeria Anticariat Curtea Veche

Joi 2 octombrie, ora 18, Galeria Anticariat Curtea Veche va invita la vernisajul expozitiei Diana Cepleanu.

În casa copilăriei mele erau câteva picturi pe pereţi. Dar picturile erau deasupra capului meu aşa că se uitau la mine mai mult decât mă uitam eu la ele. Când părinţii au instalat un televizor Rubin 102 pe o masă înaltă, am ridicat privirea. Era o imagine în lumină şi întuneric. Asemănătoare focului pe care îl vezi în pătratul de la uşa sobei , dar nu roşiatic ci albăstrui.

Vederea

Merg pe firul vederii. Vreau să văd. Ca să văd trebuie cât mai mult să nu văd. Vederea mea nu vrea  să se acopere lumina din grundul pânzei, culoarea uleiului meu trebuie să fie transparentă (şi grundul luminos). Transparenţa e caldă. Închis peste deschis se încalzeşte pe limba pictorilor. De fapt se înroşeşte, ca urechile luminate din spate.
Desen
Când desenez pătez cu pensula. Şi mâna vrea să aibă  o poziţie dansantă şi să nu mă uit la ce face. Zic: să desenez ştergând ce n-am desenat încă. Să pictez ştergand desenul de dedesubt pe care n- am apucat să- l fac, să pictez ştergand desenul din minte. Arunc uneltele. Rad. Vin cu pensula şi măzgălesc, îmi place să rad îmi place să măzgălesc.
    
Un preambul

Materialele cu care vin într-un loc se întâlnesc cu materialele locului. Pământul de pe jos seamănă cel mai mult cu pigmenţii. Culoarea pământului e mai gingaşă decât concentratul din tub şi se leagă bine cu medium. Putregai, cărbune, cioburi de cărămida, coaje de nucă, mure, clorofilă, petale de cicoare, de păpădie, de lucernă, de hibiscus, frunze de rostopască, bobiţe de soc... cu orice pătează pot să pătez.

Sunt într-un parc. Paleta e dinainte. Culorile sunt preparate aşa: din violet de cobalt şi siena arsă amestec un roşu, din verde cald şi violet prepar un verde, abea verde. Din violet, verde şi siena prepar un închis cât mai neutru (în transparenţă e colorat), el este negrul celor trei culori.
Iau pământ din parc şi îl frec cu un medium gel. Cu el "desenez". Orice început e valoric. Văd întâi închis-deschisul. Întunericul şi lumina desenează lucruri fără nume, efemere, mereu altele, ce nu pot fi numite ci doar poreclite, ele stau peste lucrurile cu nume.  Floarea e portret, dar frunza se face lut. In frunziş lumina modelează. Văd pete care seamănă cu portretul cuiva, închisuri mari găzduiesc picături de lumină, deschisuri largi  picuri închişi, contururi întunecate unde pâlpâie o lumină în adânc. Comic: compoziţia e valorică ( umbrele şi luminile mă emoţionează, nu obiectele) apoi pe măsură ce lucrez diferenţele valorice se micşorează sau se inversează. Mă gândesc că lumina nu trebuie neapărat să fie mai deschisă decât umbra. Uit definiţia şi traduc literal clar-obscur cu limpede-şters.

Culoarea

Ea vine mult mai târziu, chiar dacă am preparat culorile. Începe atunci când mă gândesc la un galben mai închis puţin decat un indigo sau la o diferenţă de ton atât de mică încât nu poate fi văzută. Cel mai emoţionant loc din pictură e acolo unde două culori de aceeaşi luminozitate se ating. Acolo apare o promisiune. Orice lucrez e în drum spre culoare. Plecând de la deschis şi închis.  Iau puţin alb de zinc diluat şi cu pensula aproape uscată pun subţire peste un strat închis de culoare uscată (fie el negru sau chiar şi roşu închis). Apare un albastru. La fel se naşte şi albastrul cerului. Opalescenţa. Deschis peste închis egal albastru.

Diana Cepleanu
 

"Opera lui Mihai Horea apare ca o acumulare de tablouri, aşa cum pentru Marx avuţia capitalismului apare ca o acumulare de mărfuri. Tablourile lui Mihai Horea nu sînt marfă, aşa cum sînt multe tablouri la ora actuală. Ele nu sînt destinate unui consum social, ci doar unei cercetări şi unui consum strict privat, al artistului. Tablourile sale nu curtează privitorul, nu au figuraţie, nu au retorică, nu au simbolistică, nu au politică. Nu sînt angajate nici public şi nici spiritual, nu sînt nici realiste nici decorativ-geometrice, nu optează pe faţă pentru nici un sistem de referinţă curent. Tablourile sale sînt profund inactuale. Marfă pe stoc, tablourile lui Mihai Horea sînt pentru sine, într-un chip rar întîlnit în arta contemporană. Sînt atît de pentru sine încît interesul artistului pentru întrebuinţarea lor, pentru caracterul lor de marfă, de bun de consum îndelungat (calităţi precum atractivitatea, utilitatea, durabilitatea etc. - importante la orice produs, de la pantof la aspirator ori statuie) este quasi-nul. Mihai Horea a expus puţin, s-a impus rar, iar în lucrările sale a încărcat atîta intensitate plastică încît multe sînt veritabile teatre de război pe care proliferează armate de fisuri şi exfolieri pe care nu s-a străduit să le remedieze sau să le mascheze. Pictura lui Mihai Horea are parcă numai vicii de producţie: autistă, autoreferenţială, ea duce respectul faţă de pictare pînă dincolo de rigorile profesionale de înfăţişare (către privitor) şi de conservare a tabloului (pentru specialist). Arta sa este în dublu off-side. Opera sa este artă pentru artă, dar cu neglijarea artei ca meserie de a face artă.
Atunci de ce atrage atenţia arta lui Mihai Horea?" […]

"Calatorie la capatul culorii", pictura, Mihai Horea (1926-2014)
Galeria Anticariat Curtea Veche, Bulevardul Unirii 10, va asteapta la vernisaj, marti 20 mai, ora 18.

Galeria Anticariat Curtea Veche intampina Craciunul si insoteste cu caldura si soare, iarna ce vine.
Propunem Insemnarile din Grecia ale grupului Prolog si va invitam joi 19 decembrie ora 17,la vernisaj.
Expun: Constantin Flondor, Cristian Paraschiv, Grupul Prolog, Horea Paştina, Ion Grigorescu, Mihai Sarbulescu, Paul Gherasim

Puteti programa vizitarea expozitiei la tel: 0744351649

Galeria Anticariat Curtea Veche va invita joi 5 septembrie ora 17.30, la vernisajul expozitiei

PAUL GHERASIM - Urme de pictura...

Evenimentul are loc in prezenta autorului, la "noul" sediu al galeriei, din Bulevardul UNIRII nr.10 (punct reper, Libraria Luceafarul)