Muzeul Naţional al Literaturii Române

Marți, 18 iunie, ora 18:00, vă invităm la Casa Memorială „Anton Pann” din București (Str. Anton Pann 20) pentru a lansa împreună cărțile de „aduceri aminte” realizate pe parcursul unui an de vârstnicii care au beneficiat de atelierul Cartea mea de aduceri aminte, organizat de Muzeul Național al Literaturii Române și Asociația Niciodată singur, împreună cu cele două coordonatoare ale atelierului, Valentina Iancu și Aurora Kiraly.

Cartea mea de aduceri aminte, atelier pentru vârstnici care poartă numele volumului de memorii semnat de Claudia Millian, este un proiect inițiat de Valentina Iancu la Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Asociația Niciodată singur, și continuat de Aurora Kiraly, în cadrul căruia pe parcursul unui an participantele la atelier au identificat situații și întâmplări de viață, pe care, mai apoi, le-au povestit prin intermediul textelor și a imaginilor. Expoziția prezentată la Casa Memorială „Anton Pann” aduce în atenția publicului seria de cărți obiect realizate de distinsele doamne în cadrul întâlnirilor la care au participat.

„Când aceste amintiri au prins viață, m-am implicat în câteva ateliere în care ofeream și o parte vizuală acestor povești. Am invitat doamnele participante în proiect să își aducă aminte de emoții, culori, mirosuri care le-au rămas în minte și de momentul în care acestea s-au manifestat. Aceste detalii din amintirile lor au fost mai apoi transformate în imagini.

Am folosit fotografii din arhivele lor personale, unde acestea au existat. Ne-am jucat și în zona tactilă, luând la final amprenta palmei fiecărei autoare. În final am găsit o formulă vizuală în care să adun amintirile lor într-un fel de caiete de notițe și într-o mapă care reunește toate elementele menționate mai sus. Important a fost faptul că la fiecare întâlnire am creat câte un moment de lucru creativ, de rememorare în jurul unor întâmplări sau fotografii vechi, de împărtășire și chiar de joacă, cum a fost în cazul amprentelor în ceramică.” (Aurora Kiraly, coordonatoare a atelierului pentru vârstnici Cartea mea de aduceri aminte)

Miercuri, 29 mai 2019, ora 19.00, la sediul MNLR din Strada Nicolae Crețulescu 8, vă invităm la o dezbatere pornind de la volumul Idealul locuirii bucureștene: Fiecare familie cu casa și grădina sa. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine București (1908-1948) de Andrei Răzvan Voinea, Asociația Studio Zona, 2018.

La întâlnirea moderată de scriitorul Vasile Ernu vor participa Andrei Răzvan Voinea, Liviu Chelcea, Bogdan Suditu.

Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societățile Comunale pentru Locuințe Ieftine – București (1908 – 1948) este prima din seria dedicată istoriei urbane și are la bază lucrarea de doctorat a autorului, susținută în 2017 la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”. Studiul investighează activitatea Societății de Locuințe Ieftine și idealul care a guvernat o generație de medici, politicieni, ingineri și arhitecți: cel al locuirii într-o casă înconjurată de grădină, la un preț accesibil. Acest ideal s-a dovedit a fi imposibil de pus în practică. Între 2015 și 2018, Asociația Studio Zona a condus o inițiativă civică de conștientizare a istoriei fiecăreia dintre cele 25 de parcelări de locuințe-tip proiectate de Societate prin redactarea și distribuirea de pliante fiecărei familii care locuiește în cele peste 4000 de locuințe edificate între 1908 și 1948. Locuitorii parcelărilor sunt invitați la eveniment.

Răzvan Voinea (n. 1985, Câmpina) este istoric, absolvent al Facultății de Istorie (2008), al masteratului de Studii Culturale Britanice (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, 2010), ambele în cadrul Universității București și al masteratului de istorie central-europeană din cadrul Universității Central-Europene (Budapesta, 2012). Doctor în istoria arhitecturii (UAUIM, 2017). Bursier al Academiei Române (2014-2015) și Fulbright Visiting Scholar la University of Pittsburgh (2016-2017).

.

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită miercuri, 17 aprilie 2019, ora 18.00, la sediul din Strada Nicolae Crețulescu 8, la conferința cu titlul „Sinceritatea regizorului față în față cu dictaturile”, susținută de David Esrig.

DAVID ESRIG
1935 S-a născut la Haifa (Israel).
1938 Sosirea în România, ţara natală a părinţilor.
1953 Bacalaureatul la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. Premiul Naţional al teatrului amator pentru punerea în scenă a piesei Jucătorii de cărţi (N. Gogol), pusă în scenă cu colegi de liceu. Actriţa Dina Cocea, preşedinta juriului îl îndrumă către Facultatea de Regie (I.A.T.C.)
1953 – 1958 Studii la Institutul de Teatru şi Film I.A.T.C. Bucureşti unde obţine Diploma de regizor. Profesori: Ianis Veachis, Moni Ghelerter, George Dem Loghin, Tudor Vianu, Andrei Oţetea, Marcel Breslaşu ş.a.
1957 Pune în scenă Vicleniile lui Scapin (J.B. Moliere), spectacol de diplomă. Obţine Premiul Naţional al festivalului Tinerilor Artişti. Turneu în toată ţara. Inaugurează cu acest spectacol Teatrul din Piatra Neamţ.
1954 – 1955 Paralel cu studiul, lucrează ca redactor (film şi teatru) la revista Contemporanul.
1957 – 1961 Realizează pentru televiziunea română peste 400 de emisiuni: teatru, muzică, sport etc. precum şi o serie de Medalioane cu Ion Manolescu, Lucia Sturza Bulandra, Ion Manu, Eugenia Popovici, Costache Antoniu, Jules Cazaban, Radu Beligan, Ileana Predescu ş.a.
1958 – 1963 Angajat ca asistent (la Ion Şahighian), apoi lector, conferenţiar, finalmente profesor la I.A.T.C. Numără printre elevii săi pe actriţa Irina Petrescu, regizorii Julian Vişa, Dan Micu, Alexandru Tocilescu, Andrei Belgrader ş.a.
1959 – 1961 Conduce studioul de artă a actorului la Teatrul Evreiesc din Bucureşti.
1961 – 1968 regizor la Teatrul de Comedie. Pune în scenă Mi se pare romantic (R. Cosaşu), Procesul domnului Caragiale (M. Ştefănescu), Umbra (E. Schwartz), Trolius şi Cresida (Shakespeare), Capul de răţoi (G. Ciprian).
Puneri în scenă la teatrele din Constanţa şi Bacău.
1963 Turneu cu Umbra la Moscova şi Leningrad.
1965 Umbra şi Trolius şi Cresida la Teatrul Naţiunilor (Paris) unde obţine Marele Premiu al Teatrului Naţiunilor şi ex-aequo cu Zefirelli Premiul criticii franceze pentru cel mai bun spectacol străin. Turnee cu Umbra şi Trolius şi Cresida (Praga, Pilsen, la festivalul în Berlinul de Est, Weimar, Chemnitz, Dresden, Bonn). Invitat de British Council pentru cunoaşterea teatrului englez.
1966 Invitat cu Trolius şi Cresida şi Capul de răţoi la Bienala de artă din Veneţia.
1967 Trolius şi Cresida la Festivalul BITEF. Marele Premiu împreună cu Grotowski şi Krejca.
1968 Pune în scenă Nepotul lui Rameau de Diderot la Teatrul L.S. Bulandra şi Umbra de Schwartz la Teatrul Municipal din Bonn (RFG). Trolius şi Cresida la Festivalul de Teatru de la Viena.
1969 Pune în scenă O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale la Teatrul Municipal din Haifa (Israel). Nepotul lui Rameau la Festivalul BITEF (Belgrad). Îl întâlneşte la Berlin pe S. Beckett cu care discută concepţia spectacolului Aşteptându-l pe Godot pe care îl repetă de peste 7 luni la Teatrul „L.S. Bulandra”. Beckett se invită la premieră. Spectacolul este însă interzis două săptămâni înainte de a fi prezentat public. Nepotul lui Rameau la Festivalul Rassegna din Florenţa. Referat despre Scenografie la Congresul de Teatru organizat în paralelcu Festivalul. Pune în scenă (La Teatrul Municipal Köln) Şi lumina străluceşte în întuneric, piesă neterminată de L. Tolstoi. Adaptarea scenică, împreună cu Heinrich Böll.
1970 Scrie scenariul de film Dece? Un an de pregătiri de filmare (În distribuţie: G. Dinică, M. Moraru, T. Caragiu, V. Tastaman, scenografia: Miruna şi Radu Boruzescu etc). Filmul este interzis de cenzură cu câteva zile înainte de începerea filmărilor.
1971 Numit director artistic la Teatrul Naţional, începe repetiţiile pentru a pune în scenă Furtuna (W. Shakespeare).
1972 Pune în scenă Trolius şi Cresida de W. Shakespeare la Teatrul Naţional al Bavariei (Residenztheater) pentru programul cultural al Jocurilor Olimpice 1972 în München.
1973 Invitat de State Department pentru conferinţe şi cunoaşterea teatrului american în USA. Contact cu Living Theatre şi Bread and Puppets. Pune în scenă Cei trei gemeni veneţieni de A. Collato la Teatrul Naţional din Bucureşti în stilul Commediei dell’arte. Spectacolul obţine la festivalul BITEF (Belgrad) Premiul pentru înnoirea unor importante tradiţii teatrale. Punerea în scenă a piesei Furtuna (W. Shakespeare) este interzisă după doi ani de repetiţii în cadrul Teatrului Naţional, în ciuda unei aprobări a conducerii Ministerului Culturii. Demisionează din teatrul Naţional Bucureşti. Este confruntat cu o interdicţie profesională fără ieşire, părăseşte România şi se va stabili în Germania.

1974 Împreună cu scriitoarea franceză Geneviève Serreau scrie piesa Tabarin pornind de la farsele celebrului actor şi autor de bâlci din Parisul secolului XVII pentru Teatrul Naţional Popular din Palatul Chaillot (Paris) la invitaţia lui Jacques Lang. Repetiţiile sunt întrerupte după demiterea lui Jacques Lang de la direcţia teatrului. Pune în scenă Maestrul Panthelin (celebră farsă medievală franceză) la Teatrul Municipal din Bremen. Este invitat cu spectacolul la Festivalul de Teatru din Hamburg.
1975 Pune în scenă Opera de trei parale de B. Brecht la Teatrul Municipal din Bremen.
1976 Angajament ca regizor la Teatrul Naţional al Bavariei (Residenztheater) München. Puneri în scenă ale pieselor Năzdrăvanul Occidentului (J.M. Synge) şi în traducere, decor şi costume proprii Vicleniile lui Scapin (Moliere). Spectacolul e difuzat pe programul unu al Televiziunii Germane. Începe timp de doi ani seria de cursuri Despre noţiunea de teatralitate la Universitatea din München.
1977 Punere în scenă, decor şi costume pentru opera Madame Butterfly (Puccini) la Opera din München (Gärtnerplatztheater).
1978 Absolvă cu succes la Universitatea din München (Facultatea de Theaterwissenschaft) examenele academice pentru titlurile universitare de doctor în litere şi profesor universitar habilitat.
1979 – 1980 Preia direcţia secţiei de proză a Teatrului Municipal din Berna. Pune în scenă Vicleniile lui Scapin (J.B. Molière), declarat cel mai bun spectacol elveţian al anului, Cum vă place (W. Shakespeare), Azilul de noapte (M. Gorki) şi Doctor Faustus (C. Marlowe) montat în catedrala franceză din Berna. Elaborează cu o grupă de studenţi ai universităţii berneze o nouă traducere germană a piesei lui Marlowe şi o editează cu un comentariu literar, istoric şi teologic. Pune în scenă Trolius şi Cresida de W. Shakespeare la Teatrul Naţional Habima din Israel.

1981 Editura Plasme – Paris publică piesa Tabarin (scrisă de Esrig împreuna cu Geneviève Serreau).
1981 – 1984 Director al secţiei de proză la Teatrul Municipal din Essen. Din 1982 preia direcţia generală a aceluiaşi teatru. Pune în scenă Schweik în al doilea război mondial (B. Brecht), Abatorul (S. Mrozek), Mandragola (N. Machiaveli), Vizita bătrânei doamne (Dürenmatt) în prezenţa autorului, Patru fetiţe mici (P. Picasso), Azilul de noapte (M. Gorki), Hamlet (W. Shakespeare), Soldaţii (J. Lenz), Revizorul (N. Gogol), Războiul (C. Goldoni), Scrisoare despre orbi pentru uzul celor ce văd (D. Diderot). Invitat cu aceste spectacole la festivalurile din Bochum, Wuppertal, Paderborn, Hamburg.
1984 Demisionează de la Teatrul Municipal din Essen pentru a crea compania Athanor la München.
1985 Scrie şi publică cartea Commedia dell’arte la Editura Greno. Cartea figurează ca lectură obligatorie în planurile de învăţământ ale multor şcoli şi academii germane de teatru.

1986 Pune în scenă spectacolul Bâlciul vieţii. Peste 60 de reprezentaţii în Bavaria.
1986 – 1991 Creează şi conduce în München Cursul de perfecţionare al actorilor profesionişti din Germania.
1988 Pune în scenă piesa Şcoala curtizanilor, piesă proprie pornind de la primul libreto cunoscut de Commedia dell’arte în istoria teatrului datorat marelui compozitor Orlando di Lasso (secolul XIV).
1989 – 1991 Turneu cu Şcoala curtizanilor în Germania, Elveţia, Italia, Austria (135 de reprezentaţii).
1990 Realizează pentru programul 1 al televiziunii germane filmul documentar Patimile României – un an după revoluţie. Emisiunea de 90 de minute, transmisă la ora de vârf în seara de 22.12, a trezit un ecou puternic în presa centrală şi a mobilizat donaţii de mai multe milioane de mărci germane pentru casele de orfani din ţară.
1991 Este numit Profesor de onoare al Universităţii de Teatru „I.L. Caragiale” Bucureşti.
1991 – 1994 Scrie (împreuna cu fiica sa Elma Esrig) şi pune în scenă în limba maghiară (cu Marin Moraru) Der Golem – un spectacol multimedia. Turneu prin toată Germania. Pregăteşte crearea şcolii superioare de artă dramatică Athanor Akademie în Burghausen.
1993 Aprobarea statală pentru edificarea Academiei private de Teatru şi Film Athanor. E numit directorul Academiei de către Ministerul Culturii şi Învăţământului al Bavariei.
1994 După tratative îndelungate cu oraşele Augsburg, Fürstenfeldbruck, Landshut, Unterhaching etc., semnează contractul cu oraşul Burghausen pentru edificarea Academiei Athanor pe o suprafaţă de 2500 m2 în clădirea istorică (din secolul XIV) a fostului grânar al celei mai mari cetăţi din Europa.
1995 Inaugurarea Academiei de Artă Dramatică Athanor în Burghausen în clădirea provizorie a vamei medievale.
1996 Instalarea Academiei în lăcaşul ei definitiv după un an şi jumătate de renovări şi reamenajări, subvenţionate de guvernul Bavariei şi de oraşul Burghausen cu peste 4 milioane de mărci germane.
1996 – 2006 Înscenarea a peste 30 de colaje dramatice şcolare cu fragmente din literatura dramatică universală de la Sofocle până la Shakespeare, Molière, Congrave, Schiller, Büchner, Graabe, Lenz, Strindberg, Cehov, Gorki, Pirandello, Ernst Toller, Kafka, Beckett, Genet, Ionesco ş.a.m.d. precum şi puneri în scenă cu absolvenţi: Romeo şi Julieta, Trolius şi Cresida (W. Shakespeare), Troienele (J.P. Sartre / Euripides) prezentată în cadrul Festivalul de Teatru European (Passau), Opera cerşetorilor (J. Gay), Maladia tinereţii (F. Bruckner) etc. Turnee în mai multe teatre germane precum şi la Limoges (Franţa) şi Glasgow (Marea Britanie).
1998 Preşedinte de onoare al celui de-al III-lea Festival European al şcolilor de teatru în România – Târgovişte.
1998 Inaugurarea unuia dintre cele mai complet dotate ateliere pentru montaj digital de film şi video din Bavaria ca un laborator de studiu pentru regia de film în cadrul Academiei.
1999 Recunoaşterea statală a Academiei Athanor cu statutul şi drepturile unei şcoli superioare de artă a statului german. Prima generaţie de absolvenţi ai Academiei Athanor după 4 ani de studiu sunt prezentaţi public într-o co-producţie cu Teatrul Naţional din Salzburg. Regia şi decorul David Esrig, costume Ştefania Cenean. Tinerii actori şi regizori vor cunoaşte curând succese în teatrele din Frankfurt, Viena, Leipzig, Stuttgart, Salzburg, Berlin etc.

2000 (6 – 12 noiembrie) Este invitat cu un referat şi o repetiţie publică exemplară la Congresul Internaţional de Teatru din Paris: Meyerhold. La mise en scene dans le siècle.
2000 – 2003 Amenajarea, cu ajutorul financiar al guvernului bavarez şi al oraşului Burghausen, a unui teatru experimental Athanor Theater într-un fost atelier auto cu o sală principală pentru 120 de spectatori şi o sală studio pentru 84 de spectatori.
2003 Premiul Naţional de Cultură (Ministerul Culturii şi Cultelor).
2003 Premiul Senatului UNITER pentru întreaga activitate artistică.
2004 ordinul naţional pentru contribuţia adusă promovării democraţiei şi culturii româneşti în lume.
2005 Doctor Honoris Causa al Universităţii naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti.
2006 În colaborare cu UNITER (Doamna Maria Morar) elaborează proiectul „În căutarea teatrului existenţial”, pentru manifestările din cadrul programului „Sibiu – Capitală Culturală Europeană”.
2006 Pune în scenă piesa „Aşteptându-l pe Godot” de S. Beckett pentru Anul Internaţional Beckett 2006 (UNESCO). Repetiţii interactive, proiecţii de film, lecturi scenice consacrate universului beckettian.
2006 Turneu la Sibiu în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru. Spectacol prezentat în zidurile bisericii întărite din Cisnădioara.
2006 La invitaţia doamnei Ludmila Patlanjoglu (UNATC) şi a domnului George Ivaşcu (Teatrul Metropolis), susţine un turneu la Bucureşti cu „Aşteptându-l pe Godot” de S. Beckett în cadrul proiectului „David Esrig şi avantgarda în teatru”.
2006 Susţine la Bucureşti şi la Sibiu doua Ateliere de Artă a Actorului „De la cuvânt la acţiune” cu peste 200 de participanţi, ca o introducere şi o selecţie pentru proiectul de atelier de o lună „În căutarea teatrului existenţial”, la Sala Thalia.
2006 E numit cetăţean de onoare al oraşului Bucureşti.

.

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la un eveniment special dedicat memoriei celui care a fost Romulus Vulpescu, poet, scriitor, editor, publicist, politician și traducător român, joi, 4 aprilie 2019, ora 17.00, în Mansarda MNLR din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe). Invitați să participe la evocare sunt actorii Ștefan Velniciuc și Eugen Cristea, cantautorul Ovidiu Mihăilescu și redactorul-șef al revistei „Manifest românește”, Ștefan Paraschiv. Moderator: Loreta Popa.

Romulus Vulpescu s-a născut la Oradea, în Cetate, la 5 aprilie 1933. Avea să urce în luntrea lui Charon la 18 septembrie 2012. „Să fii liber înseamnă să spui ceea ce știi și să ai curajul acesta în orice împrejurare”, spunea într-unul dintre rarele interviuri pe care le acorda. Romulus Vulpescu făcea parte din categoria oamenilor liberi, care au ales să scrie cu î din i nu cu î din a. „Ce face un scriitor? Ei bine, un scriitor citeşte. Un scriitor adevărat... Dar ce este acela un scriitor adevărat? Există cîteodată cititori adevăraţi, dar scriitorul citeşte. Asta este o meserie, dacă ea poate fi numită eventual meserie, şi este. Citeşte. Din cînd în cînd scrie şi el ceva, dacă îi vine, dacă nu-i vine, adio. Așa cum există diaree verbală, există şi diaree în scris. Sînt unii care au incontinență la scris. Scriu numai prostii, iar de citit, mai citesc sau nu. Dar adevărata profesie este lectura. Cititul este meseria de credinţă, dacă vreţi. Cititori adevărați au ajuns din ce în ce mai puţini”, mărturisea în același interviu acordat de Romulus Vulpescu chiar de ziua lui în Jurnalul Național din aprilie 2012. A tradus din Villon, din Dante şi din poeţii „Pleiadei”. A făcut din rigoare un canon. Poezia sa a pătruns incontestabil în zona aristocrată a spiritului. Crezul său poetic era „Trăieşti cât durează şi cărţile tale!”

Despre Romulus Vulpescu, Nichita Stănescu scria în Gazeta literară, nr. 51 din 1967: „Romulus Vulpescu este unul dintre foarte rarii scriitori care sunt în același timp și propriul lor personaj. Romulus Vulpescu este invenția lui Romulus Vulpescu, așa cum Don Quijote este invenția lui Cervantes...(...) Fantezia cultivată a scriitorului preferă grotescul gigantic și absurdul cazuistic, umorul negru traversat nu o dată de melancolie”.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Vă așteptăm cu drag!

.

Stagiunea „Eufonii la MNLR” pregătește o nouă surpriză fanilor muzicii de jazz, dar și iubitorilor de literatură contemporană, vineri, 5 aprilie, de la ora 19:00, la Muzeul Național al Literaturii Române.
După succesul Volumului 4 al Stagiunii, când membrii formației Andrei Petrache Trio au interpretat o selecție de standarde jazz din perioada interbelică, iar scriitorul Florin Iaru a susținut un adevărat spectacol de lectură, Vol. 5 propune o nouă experiență culturală redată de sensibilitatea muzicii de jazz ascultate în consonanță cu o poveste seducătoare și polisenzorială spusă de Rosalyn.

Invitați vor fi membrii formației Ciprian Pop Trio, conduse de unul dintre cei mai apreciați chitariști jazz ai momentului, și autoarea Raluca Nagy care va citi din romanul său, „Un cal într-o mare de lebede” (colecția „n’autor”, Editura Nemira, 2018), apariție editorială distinsă cu numeroase aprecieri din partea cititorilor și a criticii de specialitate.
Artiștii vor interpreta un program aparte din repertoriul standardelor de jazz, reinterpretate în viziune nouă, dar și lucrări proprii prezentate în premieră. Vor concerta Ciprian Pop – chitară, Adrian Flautistu – bas și Paolo Profeti – saxofon, nume cu rezonanță pe scenele jazz-ului autohton.

Intrarea va fi liberă, în limita locurilor disponibile, rezervarea fiind esențială. RSVP la adresa rezervari.ucimr@gmail.com
Stagiunea „Eufonii la MNLR” este un proiect al UCIMR inițiat cu scopul de a promova creativitatea autorilor români de jazz și literatură, desfășurându-se în perioada februarie - aprilie în spațiul emblematic al Muzeului Național al Literaturii Române (sediul din Strada Crețulescu nr. 8).
Concertul face parte din proiectul ambițios „100 de ani în 100 de concerte” organizat de UCIMR pentru a celebra Centenarul alături public și cei mai buni artiști ai momentului, un proiect cultural finanțat de Primăria Sectorului 1 București prin Centrul Cultural al Sectorului 1.

„Întocmai precum jazzul, și cartea Ralucăi Nagy, «Un cal într-o mare de lebede», e dificil de cuprins doar dintr-o perspectivă, de încadrat într-o singură «categorie», de însemnat cu o unică „etichetă“. Romanul ei are un ritm al său, recognoscibil, inedit, armonios, polisenzorial, cum bine spunea Vintilă Mihăilescu în recomandarea sa. Te cucerește Rosalyn, protagonista volumului, indiferent dacă îți povestește despre cum se simte cutremurul sau cum te poți regăsi într-o țară complet altfel (...). Nu vă refuzați o întâlnire cu un astfel de text, ar fi cu adevărat o mare pierdere.” Eli Bădică, editor coordonator al colecției n'autor a Editurii Nemira
Un cal într-o mare de lebede este debutul autoarei Raluca Nagy în volum individual, o carte distinsă cu premiul „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei – Debut în Proză și nominalizată la categoria Debut a Premiilor „Observator Cultural” 2019. Volumul este și pe lista scurtă a Festival du Premier Roman de Chambéry. Raluca Nagy este născută în Cluj – Napoca și stabilită în Marea Britanie, fiind prezentă în România pentru o scurtă perioadă.

Despre „Un cal într-o mare de lebede”
Rosalyn are 24 de ani și este studentă la Londra. Cu un corp invadat de o boală ciudată, cu o poveste amoroasă complicată și o familie disfuncțională, la capătul puterilor, ea decide să plece cu o bursă de un an la Tokio, pentru a studia limba japoneză. Întâlnirea șocantă cu o cultură impresionantă va funcționa ca o oglindă necruțătoare, care o va ajuta să se desprindă de trecut și să se vindece.
„În ego-ficțiunea Ralucăi Nagy despre Japonia nu se întâmplă practic nimic: nu există intrigă, în sensul occidental, după cum ne avertizează autoarea încă de la început. Dar se petrece o întâlnire radicală a europeanului cu un Celălalt extrem, care îl face să simtă organic – la modul propriu – distanța culturală și provocarea umană. Un cal într-o mare de lebede este pur și simplu narațiunea polisenzorială și în același timp auto-reflexivă, etnografică și personală, perplexă și totodată firească până la limita intimității, a acestei experiențe.“ – Vintilă Mihăilescu
Raluca Nagy este doctor în ştiinţe sociale al Universităţii Libere din Bruxelles şi al SNSPA Bucureşti. A debutat în publicistică în anul 2005, la Revista 22, şi a continuat până în prezent, print şi electronic, la: Cuvântul, Dilema Veche, Decât o Revistă, Arhiforum, totb şi Scena 9. A contribuit cu o povestire la volumul colectiv Scrisori din Cipangu. Povestiri japoneze de autori români (Editura Trei, 2015). A mai publicat proză scurtă în revista Iocan (2016) și în Revista de Povestiri (2017-8), al cărei atelier de scriere creativă l-a urmat.

Despre Ciprian Pop
Ciprian Pop (n. 8 iulie 1987) este unul dintre cei mai căutați și apreciați chitariști de jazz din peisajul românesc. A absolvit cursurile Școlii de muzică Bistrița și ale Liceului de Muzică „Tudor Jarda” unde a studiat chitară clasică și pian. Și-a continuat studiile la Universitatea Națională de Muzică din București – Facultatea de Compoziție Muzicală, Secția Jazz, sub îndrumarea profesorului Mircea Tiberian. Pe parcursul celor 4 ani de studiu la UNMB și-a perfecționat studiul urmând cursurile Academiei ICon Arts unde a studiat cu profesorul Sorin Romanescu, sub atenta observare a reputatului artist Ciprian Pop devenind un instrumentist versatil și creativ, ca urmare a tehnicilor studiate.
În perioada 2010 – 2012 a urmat Studiile Universitare de Masterat – Muzică și Cultură Pop – Secția Jazz. Ciprian Pop a fost desemnat câștigătorul primei ediții a Festivalului „Ziua Chitarelor” din București, în anul 2009, urmând a fi câștigătorul premiului de „Cel mai bun instrumentist” la Festivalul Internațional Studențesc de Jazz din Târgu-Mureș unde a primit, totodată, și Trofeul în cadrul grupului Jazz Challenge. Începând cu anul 2012 a concertat în timpul emisiunilor TV precum „Vocea României” (ProTV), „Dansează printre stele” (Antena 1), „Duelul pianelor” (TVR 2).

A susținut numeroase concerte, începând cu scenele de jazz și de teatru până la scenele mari precum Ateneul Român, Sala Palatului, având colaborări alături de alți artiști renumiți precum Sorin Romanescu, Luiza Zan, Vlad Popescu, George Natsis, Cristian Soleanu, Mircea Tiberian, Nicolas Simion, Jazzappella, Beatles`n`Jazz, Zum, Breeze și mulți alții, dezvoltând, totodată, proiecte și în sfera muzicii pop-rock, remarcându-se concertele avute alături de artiști precum Andra, Dalma, Marcel Pavel, Gheorghe Zamfir, Delia Winter Wonderland la TNB, Aurelian Temișan, concertul Frozen alături de Orchestra Simfonică București ș.a. Ciprian Pop este un artist apreciat și în aria muzicii clasice contemporane, implicându-se în proiecte experimentale alături de Mihaela Vosganian și Irinel Anghel. Din anul 2017 Ciprian Pop se alătură Academiei Icon Arts în calitate de profesor al secției de Jazz.
.
Următorul eveniment al Stagiunii „Eufonii la MNLR”, și cel care va încheia acest sezon, va avea loc vineri, 19 aprilie, de la ora 19:00, prin concertul celor de la Accord Vibes (Alexandru Anastasiu – vibrafon, Fernando Mihalache – acordeon și Cezar Knihinski – contrabas), lectura aparținând scriitorului Claudiu Komartin.
Organizator: Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România – UCIMR, prin programul „Oportunități la tine acasă” dedicat tinerilor muzicieni din România, program prin intermediul căruia artiștii pot găsi reale oportunități de afirmare aici, acasă, pe scenele din România. Eveniment finanțat de Primăria Sectorului 1 București prin Centrul Cultural Sectorul 1, în cadrul programului „Centenar pentru toți - sesiunea 2017 - 2020”.

Parteneri culturali: Exces Music, Muzeul Național al Literaturii Române și Primăria Municipiului București. Partener de mobilitate: Pony Car Sharing
Parteneri media: Enjoytv Romania, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Agenția de Carte, Bucureșteni.ro, România Pozitivă

Despre Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România
UCIMR  este o organizație non-guvernamentală de utilitate publică, dedicată muzicienilor și dansatorilor profesioniști, reunind, în prezent, circa 10.000 de membri la nivel național. În cei 21 de ani de activitate, UCIMR s-a impus în viața culturală prin coerența și continuitatea proiectelor sale, al căror impact a contribuit la îmbunătățirea condiției artiștilor români și la atragerea unui public nou cu fiecare proiect. Din anul 2009, UCIMR susține și promovează tinerii interpreți români, printr-un program dedicat, intitulat „Oportunități la Tine Acasă”. Programul acordă oportunități de afirmare tinerilor muzicieni prin cele peste 100 de concerte susținute în orașe din toată țara, anual. Concertele fac parte din stagiuni independente, festivaluri, cursuri de perfecționare cu maeștri internaționali și concursuri în țară și în străinătate, sprijinite de instituții publice și companii din mediul privat. De-a lungul timpului, UCIMR a câștigat în competiție deschisă zeci de finanțări și sponsorizări pentru continuitatea proiectelor, fiind mereu aproape de sectorul creativ.Evenimentele programului atrag anual minimum 10.000 de spectatori în sălile de concerte și cumulează peste 600.000 de vizualizări în mediul online.

Muzeul Național al Literaturii Române și Editura Tracus Arte vă invită miercuri, 3 aprilie 2019, ora 18.00, în Sala Perpessicius din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, la evenimentul de lansare a cărții Catiei Maxim „Sipetul cu îngeri”. Invitați sunt Eliza Roha, Alexandru Gica, Adrian Pârvu, Diana Cosma, Aura Piha și Vanghele Gogu.

„Sipetul cu îngeri” dezvăluie identitatea reală a personajelor trilogiei „Îngerii din Moscopole”, un roman fascinant, de o rară şi dureroasă frumuseţe. „Stilul literar, deopotrivă expresiv, poetic, rafinat, cu tente romantice, îmbracă evenimente din istoria armânilor, petrecute la începutul secolului al XIX‑lea, precum o broderie diafană, ţesută pe o urzeală din cel mai subţire şi mlădios oţel. Desluşesc nu numai bucuria de a scrie, dar şi înalta omenie, solidaritatea sinceră şi totală, până la confundare, cu nedreapta soartă a armânilor, ramură înfrăţită cu cea a românilor, cărora le poartă o admiraţie fără margini şi un respect profund. Autoarea îmbină cu artă acribia şi truda migalei îngereşti a cercetătorului istoric - ştiind să dibuiască acel elixir al trăiniciei neamului şi sufletului armân - cu o exprimare de o unică poeticitate, dăruindu‑ne astfel o monumentală operă artistică şi istorică din neasemuite cuvinte şi imagini de o rară splendoare”, scria Eliza Roha despre trilogia Catiei Maxim.

Carmen Ecaterina Constantinescu (pseudonim Catia Maxim) a absolvit Facultatea de limba şi literatura română (Universitatea Bucureşti) în 1981. A fost profesor de română-franceză, corector și redactor la Editura Ion Creangă și a debutat ca scriitor în 2007, cu romanul „Încă un pas”, Editura Echinox, Cluj. A continuat, în 2008, cu volumul de povestiri „Clipe salvate”, Editura Nicol, Bucureşti, 2009, romanul „Ghici pe cine iubesc eu?”, Editura SemnE Artemis, Bucureşti, 2010, romanul „Între timpuri”, Editura TracusArte; 2011, romanul „Îngerii din Moscopole”, Editura TracusArte; 2013, „Îngerii din Moscopole. Exilul” (Editura Tracus Arte), 2014, „Slowmotion” (Editura Tracus Arte), 2015, „Îngerii din Moscopole. Istorii îngemănate” (Editura Tracus Arte).

Catia Maxim s-a documentat riguros în vederea scrierii ciclului „Îngerii din Moscopole”, astfel născându-se o prietenie cu comunitatea de armâni, mereu interesați de promovarea și (re)descoperirea tradițiilor și culturii lor. „Istoria Moscopolei a pornit de la o întâmplare reală, relatată la începutul primului volum. Pe măsură ce citeam, devenea și mai palpitant. Apogeul însă l-a constituit vizita la Moscopole, în Albania, din vara lui 2010. Fiecare carte are destinul ei, ca un copil, crescut și educat până când vine timpul să-și ia zborul. Personajele mele nu mă părăsesc și nu mă trădează: doar își consumă esențele în deplină libertate, fără ca eu să am vreun regret”, mărturisea într-un interviu Catia Maxim.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Vă așteptăm cu drag!

.

Muzeul Național al Literaturii Române vă așteaptă la evenimentul de lansare a culegerii de cântece pentru copii „Anotimpuri și culori” (Editura Arc, Chișinău, 2018) de Grigore Vieru și Eugen Mamot, care va avea loc pe 21 martie 2019, ora 15.00, la sediul MNLR din Strada Nicolae Crețulescu 8.

Întâlnirea, moderată de compozitorul culegerii, Eugen Mamot, va avea loc în prezența profesorului Jean Lupu, fondatorul și dirijorul corului „Symbol”, și a filologului Nicolae Mătcaș.

Va fi proiectat un film despre poetul Grigore Vieru, iar grupul de copii „Tralala Kids”, de la Școala de muzică „Tralala School” din București, conducător Maria Stepovenco, va susține un mic recital.

Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935 în satul Pererâta, judeţul Hotin.

El este autorul volumelor de versuri „Alarma”, „Muzicuţe”, „Mama”, „Numele tău”, „Aproape”, „Un verde ne vede”, „Taina care mă apără”, „Rădăcina de foc” ș.a. Grigore Vieru este şi autorul „Abecedarului”. Opera sa a fost tradusă în engleză, rusă, germană, italiană, bulgară şi în alte limbi.

În 1988 i-a fost acordată cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare „H. Ch. Andersen”. În 1990 a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române. S-a stins din viaţă la 18 ianuarie 2009 în urma unui accident rutier. Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României”. În prezent, mai multe şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău şi o stradă din Iaşi, îi poartă numele.

.

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită joi, 21 martie 2019, la două evenimente dedicate Zilei Internaționale a Poeziei care vor avea loc la sediul din Calea Griviței nr. 64-66, în Sala Iosif Naghiu, la ora 14.00 și, respectiv, ora 18.00.

La cel dintâi veți putea asculta poezii din creația poeților Victoria Milescu, Elena Liliana Popescu, Liviu Capșa, Dumitru Ion Dincă, Marian Drăghici, Vasile Poenaru, Ioan Es. Pop, Nicolae Prelipceanu și Radu Sergiu Ruba, acompaniați muzical de Ionuț Bogdan Ștefănescu. La cel de-al doilea, de la ora 18.00, invitați sunt Denisa Comănescu, Ioana Crăciunescu, Nora Iuga, Horia Gârbea, Ion Mureșan și Eugen Suciu, inserțiile muzicale aparținând cantautorului Nicu Alifantis.

Începând din anul 1999, data de 21 martie este declarată de UNESCO Ziua Internaţională a Poeziei. Această zi specială este o recunoaştere a faptului că oamenii de cultură şi de litere, poeţii şi scriitorii din întreaga lume au adus o contribuţie remarcabilă la îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii universale. Sărbătorirea Zilei Mondiale a Poeziei este menită să încurajeze întoarcerea la creaţia orală, la susţinerea recitalurilor de poezie.

De Ziua Internațională a Poeziei, la 21 martie 2017, după aproape trei ani de așteptare, Muzeul Național al Literaturii Române își redeschidea oficial porțile cu două noi sedii, unul situat în Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe) și celălalt în Calea Griviței nr. 64-66. Deloc întâmplător, deoarece „Poezia este muzica sufletului şi, mai presus de toate, a sufletelor mari şi sensibile”, cum spunea cândva Voltaire. Nu e cale mai potrivită de a sărbători un poet, decât a-i citi şi reciti, şi răsciti poemele, căci „Poezia menţine echilibrul între raţiune şi corp” cum afirma poetul Ion Mureșan în „Cartea de iarnă”.

Intrarea este liberă, în ordinea sosirii, în limita locurilor disponibile.

Vă așteptăm cu drag!

.

Stagiunea de jazz și literatură „Eufonii la MNLR” va continua vineri, 15 martie 2019, de la ora 19:00, printr-un nou concert-eveniment, invitați fiind solista Koszika alături de chitaristul Szasz Csaba, doi artiști extrem de apreciați pe scenele transilvănene pentru tonicitatea prestațiilor live.

Evenimentul va marca, totodată, împlinirea a 165 de ani de la nașterea scriitorului Alexandru Macedonski, autor care a influențat fundamental evoluția literaturii române moderne. Va citi din opera lui Alexandru Macedonski una dintre stră-strănepoatele sale, Irina Macedonski. Cu acest prilej, publicul este invitat să viziteze Muzeul Național al Literaturii Române pentru a descoperi numeroase obiecte și documente inedite care au aparținut autorului cuvintelor: „Poezia nu va fi decât muzică şi imagine, aceste două sorginţi ale ideii.”

Stagiunea „Eufonii la MNLR” este un proiect al UCIMR inițiat cu scopul de a promova creativitatea autorilor români de jazz și literatură, desfășurându-se în perioada februarie - aprilie în spațiul emblematic al Muzeului Național al Literaturii Române (Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, aproape de Biserica Albă).

Intrarea va fi liberă, în limita locurilor disponibile, rezervarea fiind esențială. RSVP la adresa rezervari.ucimr@gmail.com

Despre Koszika

Koszika este o apariție ce s-a remarcat în ultimii ani pe scenele transilvănene alături de band-ul său din care face parte și chitaristul Szasz Csaba. Muzica lor eclectică cuprinde numeroase influențe prin ritmuri funky și disco, armonii jazz cu elemente de drum and bass și motive folclorice.

Piesele lor proprii și reinterpretările a câtorva melodii celebre redau gusturile variate ale membrilor trupei. Împreună au câștigat numeroase premii, iar solista este triplă laureată la concursuri consacrate de jazz. „Trupa se savurează cel mai bine LIVE!” – spun cei care au participat în nenumărate rânduri la concertele Koszika.

.

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită miercuri, 6 martie 2019, începând cu ora 19.00, la vernisajul expoziției ECLIPSA – Florin Ciubotaru, deschisă la sediul MNLR din Calea Griviței 64-66.

FLORIN CIUBOTARU - Născut la 9 august 1939, la Focşani, Florin Ciubotaru a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti în 1963, avându-i ca profesori pe Corneliu Baba şi Ştefan Constantinescu. Profesor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, Catedra de pictură.

„Fără un sistem de referință nu obții decât efectul local. Cu aparent aceleași elemente poți crea o realitate paralelă, o iluzie convingătoare, eliberată de tenacitatea timpului. Obsesia principală este a transferului dintr-o realitate în alta. Prefer imaginea eliberată de modelul său, în plus, adaug consistența imaterială a himerelor în care realul să apară și să nu fie. Pictez pentru a mă ivi”, poate spune Florin Ciubotaru parafrazându-l pe Paul Klee.

Creator mobil, prolific, tinzând pe spirale de sens asumate, trăite, la a dezbate menirea întru reprezentare a picturii, „Ciubo” nu a visat vreodată „Opera de artă totală”, ci unda - cuantă a fragmentului revelator. Iată o depoziție din 1981: „Refuz gestul disperat și efortul de tip eroic, îndeletnicire care se depărtează de cordial și uman. Orice imixtiune în codul imaginii plastice de tip orgolios este eliminată, cunoașterea artistică fiind lipsită de vanitatea cunoașterii absolute“. (Aurelia MOCANU)

Expoziția va putea fi vizitată gratuit până vineri, 22 martie 2019, în intervalul orar 10.00 - 17.00. Expoziția poate fi vizitată până la ora 20.00 în zilele în care la sediul MNLR din Calea Griviței 64-66 au loc evenimente organizate de Muzeul Național al Literaturii Române sau Teatrul Dramaturgilor Români.

.