Oana Nasui

15 ianuarie 2020, ora 18.30
Offline: Casa Filipescu-Cesianu, Muzeul Municipiului Bucuresti, Calea Victoriei nr. 151, mansarda
Online live si ulterior: https://www.youtube.com/user/modernismpunctro
Eveniment Facebook: https://www.facebook.com/events/1273978782785952/

Proiectul „Dreptul si accesul la cultura: repere din istoria culturii, de la Constitutia Romaniei din 1923 pana in zilele noastre”, produs de PostModernism Museum, este compus din conferinta-dezbatere, offline in Casa Filipescu Cesianu, Muzeul Municipiului Bucuresti si online live, materiale video de tip documentare si micro-expozitie in situ.

In acord cu Legea nr. 238/2010 privind celebrarea „Zilei Culturii Nationale”, PostModernism Museum propune proiectul „Dreptul si accesul la cultura: repere din istoria culturii (de la Constitutia Romaniei din 1923 pana in zilele noastre)” prin care aduce laolalta mai multor perspective specializate, din partea unor profesionisti din domeniile artelor vizuale, istoriei, istoriei artei, politicilor culturale, privind istoria culturii din Romania. Abordarile de continut sunt multiple (cu specialisti lectori in legislatie culturala, politici culturale, analize istorice specifice, prezentari inedite de studii de caz etc.) iar formatul tehnic al proiectului este incluziv, pentru mai multe tipuri de publicuri: in functie de interes, specializare, profesie etc., dar si de localizare (offline la Bucuresti, online oriunde in lume) sau de preferinta in livrarea informatiei (micro-expozitie, dezbatere, conferinta, proiectie video, materiale video documentare).

Conferinta-dezbatere are ca punct de pornire problematici si unghiuri de cercetare diverse si complementare ale expertilor invitati. Domeniile de analiza ale specialistilor din panelul de lectori sunt istorie, istoria artei, antropologie, sociologie, etnologie, politici culturale si marketing cultural. Acestia vor prezenta studii dedicate subiectului proiectului, cu particularitatile perioadei istorice analizate.
Componenta de dezbatere care insoteste conferinta faciliteaza interactiunea publicului prezent in sala si publicului online cu expertii invitati si incurajeaza intrebarile si comentariile pe temele specifice ale lectorilor dar si pe teme generale din sfera istoriei culturii.

Micro-expozitia in situ este complementara conferintei si prezinta lucrari de arta, artefacte, obiecte de tip memorabilia, publicatii de arhiva, s.a. in spatiul de desfasurare a conferintei. Micro-expozitia cuprinde o selectie de lucrari de arta si imagini de epoca care ilustreaza modul in care artistii si media au surprins teme precum cultura poporului, campaniile de alfabetizare, „revolutia culturala”, aniversari culturale nationale, sarbatori si festivaluri traditionale.
Corpul de lucrari ales are un continut special, prezentand publicurilor elemente inedite in acest format interdisciplinar vizual – anume lucrari originale de pictura grafica care prezinta: campaniile de alfabetizare – artisti precum Ary Murnu, Jules Perahim, Sofia Uzum, Ilie Schon, Nicolae Spirescu; cultura stiintifica si rolul ei in construirea „omului nou” – artisti precum Marcel Chirnoaga, Traian Vasai, Michaela Nica Craciun, Vasile Pop-Negresteanu s.a.
Expozitia este insotita de o selectie de imagini, reprezentand lucrari de arta, sectiuni din carti si publicatii, documente de arhiva etc., pregatite pentru studiile lectorilor si rulate pe plasma din spatiu, in corelatie cu fiecare prezentare in parte.

Urmatorii experti sunt invitati ca lectori: Adrian Cioflanca cu studiul „Politici ale fotografiei istorice in timpul dictaturilor din Romania”, Andreea Grecu-Ciupala cu studiul „Articolul 33: in conditiile legii”, Oana Nasui cu studiul „Drepturile creatorilor in comunism: studii de caz”, Razvan Paraianu cu studiul „De la «duhul natiunii» la «cultura poporului» via «literatura populara»” si Cristian Vasile, cu studiul „Acces la cultura si educatie sub comunism”.

Studiul „Politici ale fotografiei istorice in timpul dictaturilor din Romania”, al lui Adrian Cioflanca, vizeaza inventarierea deciziilor si practicilor de utilizare a fotografiilor considerate problematice in perioada 1938-1989, urmand a arata in ce masura politicile din zona fotografiilor istorice explica deficitul actual de reprezentare vizuala a istoriei recente si distorsiunile de perceptie din constiinta publica. Istoria regimurilor dictatoriale din Romania arata ca fotografia istorica a fost privita ca obiect delict, potential periculos pentru siguranta statului. Avem numeroase dovezi arhivistice ale preocuparii autoritatilor de a scoate din circulatie fotografii care reprezentau atrocitati, tulburari sociale, episoade controversate, personaje trecute la index etc. In rarele ocazii in care au fost publicate, fotografiilor problematice li s-a distorsionat semnificatia prin textele explicative. Uneori, fotografiile istorice au fost supuse unor falsificari brutale, prin tehnici de laborator, care le-au schimbat aspectul.
In arhivele postdecembriste din Romania se gasesc numeroase fotografii ale atrocitatilor comise de autoritatile romane in secolului XX, in special din timpul Holocaustului. Multe dintre ele au fost incluse in manuale, in expozitii, in site-uri de specialitate, in filme documentare, in articole de presa scrisa si audiovizuala, intrand partial in dezbaterea si constiinta publica. Utilizarea extensiva a fotografiei istorice astazi vine, pe de o parte, din fascinatia actuala, resimtita peste tot in lume, fata de imagine si, pe de alta, din istoria reprimata a fotografiilor care ilustreaza episoade delicate ale istoriei nationale.

Adrian Cioflanca este directorul Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din Romania. Membru al Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. A fost membru in Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului din Romania (2003-2004) si expert in Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (2006), contribuind la Rapoartele Finale ale celor doua comisii. Din 2005 este membru in delegatia Romaniei la International Holocaust Remembrance Alliance. Beneficiar al mai multor burse si granturi de cercetare, intre care Tziporah Wiesel Fellow al United States Holocaust Memorial Museum (2009). A coordonat, in 2010, proiectul Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel” care a dus la descoperirea unei gropi comune in Popricani (jud. Iasi), cu 36 de evrei ucisi in timpul Holocaustului. A publicat mai multe studii in domenii precum istoria Holocaustului, istoria comunismului, violenta politica, istorie culturala, teoria istoriei. A editat sapte volume, in colaborare; cel mai recent dintre ele: Istoria recenta altfel. Perspective culturale, Editura Universitatii „Al. I. Cuza”, IaSi, 2013.

Andreea Grecu-Ciupala prezinta studiul „Articolul 33: in conditiile legii”, prin care raspunde unor intrebari precum: „Ce inseamna pentru noi in conditiile legii? Ce ne propunem pentru publicul nostru: ce dorim si ce avem nevoie pentru a-i asigura acestuia accesul la cultura? De ce mai discutam despre acces la cultura intr-o tara membra a Uniunii Europene? Si cat de mult recunoastem ca suntem prizonieri ai unor idei preconcepute pentru cultura pentru mase si cultura pentru elite?”

Intre 1999-2004 si respectiv din iulie 2009 si pana in prezent, Andreea Grecu-Ciupala lucreaza in sectorul non-guvernamental pentru asociatii culturale si uniuni profesionale din domeniul teatrului, dansului contemporan, educatiei creative, politicilor culturale si arhitecturii (Teatrul Act, EcumEst, UNITER, Proiect DCM, Persona, Ordinul Arhitectilor din Romania). Expert cultural – membru evaluator in comisia de Mobilitate culturala pentru programul Sibiu – Capitala Culturala Europeana 2007, presedinte al comisiei de experti evaluatori pentru linia de finantare „Fondul Cultural National 2005” – comisii create pe langa Ministerul Culturii si Cultelor in 2005. Primul director al Administratiei Fondului Cultural National, finantator national pentru proiecte culturale si editoriale (septembrie 2005 – iulie 2009). Membru fondator al Asociatiei Operatorilor Culturali din Romania, expert AOCR, 2012-2017. Din 2014 este trainer si consultant Formare Culturala.

Oana Nasui cu studiul „Drepturile creatorilor in comunism: studii de caz”
Nu doar publicurile au drepturi (culturale) ci si creatorii. Prezentarea va pleca de la Decretul nr.321 din 18 iunie 1956 privind dreptul de autor (cu modificarile sale Decretul nr. 358 din 3 august 1957 si Decretul nr. 1172 din 30 decembrie 1968), care a ramas in vigoare pana in 23 iunie 1996 inclusiv (cu unele prevederi chiar pana in 2004 inclusiv). Se va contextualiza prin inventarierea si celorlalte legi anterioare perioadei avute in vedere: Legea presei din 13 aprilie 1862, Legea nr. 126 din 28 iunie 1923 asupra proprietatii literare si artistice. Pentru perioada comunista, se vor avea in vedere si Legea privind contractul de editura si dreptul de autor asupra operelor literare din iulie 1946 (partial abrogata prin Decretul nr. 16 din 14 ianuarie 1949) si Decretul nr. 19/1951 privind dreptul de autor asupra operelor literale susceptibile de a fi tiparite (care a suferit o modificari prin Decretul nr. 428/1952).
Prezentarea va aborda si cateva studii de caz privind litigii de drepturi de autor din perioada comunista, ajunse in contemporan, in spete precum Anca Petrescu, arhitectul Casei Poporului, Constantin Brancusi - cazul romanesc sau Uniunea Scriitorilor din Romania.

Cu experienta profesionala in domeniile expertizei culturale: consultanta, management, evaluare, formare profesionala, Oana Nasui activeaza ca fondator si dezvoltator de proiecte si programe culturale si creative: managing partner la Nasui collection & gallery, director dezvoltare la PostModernism Museum, fondator si trainer pe domenii precum management cultural, comunicare si dezvoltarea audientelor la platforma Formare Culturala, project manager la cea mai mare platforma de promovare a culturii vizuale contemporane romanesti Modernism.ro, evaluator de proiecte culturale si editoriale si consultant in planificare culturala – programe, strategii, politici. In perioada 2018-2019 a fost coordonator al unei propuneri de politica publica privind Statutul Artistului in Romania, in cadrul proiectului Cultura Alternativa, a coordonat prima Strategie culturala si creativa a Bucurestiului 2015-2025 si a fost responsabil de comunicare pentru programul Sibiu Capitala Culturala Europeana 2007.

Razvan Paraianu cu studiul „De la «duhul natiunii» la «cultura poporului» via «literatura populara»”
„Traim azi in Romania o epoca in care nu s-a incheiat inca febra poporanista de acum mai bine de un secol. Printr-un nefericit accident al istoriei, teoriile poporaniste au fost readuse la viata de regimul comunist si de atunci au ramas dominante pentru spiritul public din Romania nefiind contestate serios nici dupa prabusirea regimului comunist. Prezentarea mea se va indrepta spre inceputurile ideologiei poporaniste (völkisch ideologie pe numele ei adevarat) pentru a istoriciza aceasta notiune de cultura populara si a-i descrie sursele intelectuale. Voi pleca in prezentarea mea de la un text care este relevant in opinia mea si anume „Literatura populara” de Léo Bachlin (1894). Ma voi intoarce apoi in timp spre inceputul secolului al XIX-lea, la anii de studii din Germania ai lui M. Kogalniceanu, la aparitia Daciei Literare (1836) si apoi la primul volum de poezii poporale si balade culese de Vasile Alecsandri (1852-3). Voi urma apoi curentele semanatoriste de la inceputul secolului si autohtonizarea definitiva a unei miscari care parea pana nu demult cosmopolita. Scopul acestui demers este de regasi genealogia intelectuala a acestui curent poporanist (folosesc aici intelegerea pe care o dadea I. Slavici termenului fara legatura cu miscarea ieseana cu acelasi nume) si de a regasi intelegerea culturii poporului asa cum era ea inteleasa la inceputul secolului al XX-lea.”

Absolvent al Facultatii de Electronica si Telecomunicatii (1990), Razvan Paraianu a urmat apoi cursurile Universitatii Bucuresti, absolvind Facultatea de Istorie (1997). Studiile de masterat (1998) si doctorat (2004) in Istorie la Central European University. Teza de doctorat: Octavian Goga: The Sacerdote of Nation. The National Idea from Emancipation to Integrism and Racism. Cercetarea sa se indreapta spre istoria culturala a sfarsitului de secol al XIX in Europa Centrala, spre ideologiile si miscarile radicale de la inceputul secolului al XX-lea si spre regimul comunist. In prezent lucreaza la o lucrare despre „cultura socialista”. A fost cercetator la Pasts, Inc. Center for Historical Studies (CEU), iar din 2008 preda Istoria, Relatii Internationale si Stiinte Politice la Universitatea “Petru Maior” din Targu Mures.

Cristian Vasile, cu studiul „Acces la cultura si educatie sub comunism”, va trata problematica accesului la cultura, la educatie, in special dupa 1945, concentrandu-se mai ales asupra campaniei de combatere a analfabetismului desfaSurata de conducerea Partidului Comunist ca parte a „revolutiei culturale“. Vor fi abordate dimensiunile ideologice ale campaniei de alfabetizare, precum Si sacrificiile cu care s-a realizat „lichidarea“ analfabetismului. Prin utilizarea documentelor de arhiva, in special din fondurile fostului Comitet Central al PCR, a literaturii secundare Si a altor surse istorice, Cristian Vasile va incerca sa reconstituie aspectele relevante ale modului in care s-a ajuns la un grad inalt de alfabetizare in Romania postbelica.

Cristian Vasile este cercetator stiintific la Institutul de Istorie „N. Iorga“, secretar general de redactie al publicatiei academice Studii si Materiale de Istorie Contemporana si coeditor al revistei online Lapunkt.ro. Una dintre cele mai recente carti publicate: „Viata intelectuala si artistica in primul deceniu al regimului Ceausescu, 1965-1974” (Humanitas, 2014). In prezent coordoneaza un proiect intitulat „Modernitati fragmentare: elite intelectuale si transformari istorice in Romania contemporana“. Are in pregatire un volum despre literatura si ideologie in anii 1970 Si 1980.

Cosmin Nasui va curatoria selectia lucrarilor pentru expozitie, din colectii publice si private, pentru un corp de lucrari de aproximativ 40 de piese, si va selecta din arhive si colectii imagini reprezentative pentru fiecare dintre interventiile lectorilor.

Cosmin Nasui este curator, critic de arta, manager cultural, evaluator arta contemporana. Este fondator al celei mai largi platforme online romanesti pentru sustinerea si promovarea artei contemporane romanesti www.modernism.ro. Este managing partner la Nasui collection & gallery (www.cosminnasui.com), care expune, reprezinta si promoveaza in tara si strainatate artisti contemporani romani. Este curator la platforma muzeala privata PostModernism.ro. Este autor de carti de sinteza si portofoliu, cea mai recenta fiind „Cultura de masa in Epoca de Aur: Cintarea Romaniei si Cenaclul Flacara”.

Detalii si imagini:
https://www.postmodernism.ro/dreptul-si-accesul-la-cultura-repere-din-is...

////

Proiectul „Dreptul si accesul la cultura: repere din istoria culturii (de la Constitutia Romaniei din 1923 pana in zilele noastre)” este produs de PostModernism Museum, beneficiind de parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucuresti si de co-finantare de la Ministerul Culturii, in urma unui apel public de proiecte.
Prieteni: Modernism.ro, Illy Romania

Asociatia PostModernism Museum (APMM) produce proiecte de cultura contemporana, dezvolta programe de cercetare culturala si deruleaza proiecte de informare si formare profesionala in domeniul cultural extins, prin platforma Formare Culturala. De asemenea promoveaza cultura contemporana romaneasca prin intermediul celei mai mari platforme online dedicate, Modernism.ro.
Printre proiectele curatoriale, educationale, de expunere a arhivelor si de cercetare in istorie culturala, istoria artei, antropologie, sociologie si istorie recenta se numara: „Viata privata si practici sociale in Epoca de Aur”, „De la propaganda la baby-boom”, „Inainte si dupa revolutia culturala in Romania 1971”, „Arhitectura socialista in Bucuresti”, „Zile si sarbatori nationale in cultura vizuala din Romania”, „Cartierele Primaverii si Dorobanti: tipologii urbane, locuitori vechi si noi”, „Centenarul femeilor in arta romaneasca”, „Cultura de masa in Epoca de Aur”. APMM a initiat DARE, un program de 5 ani de Documentare, Arhivare, Expunere si Revalorificare a artei produsa in Romania in intervalul 1945-1990.
De asemenea, publica studii si carti, pana in prezent avand 13 carti publicate la editura proprie si alte 6 la edituri partenere.
APMM a pregatit si publicat prima Strategie culturala si creativa a Bucurestiului pe 10 ani 2015-2025 (un proiect initiat de Arcub-Centrul de proiecte culturale al Bucurestiului in 2014). Specialisti din cadrul asociatiei au coordonat propunerea de politica publica „Consolidarea unui statut societal al artistului, creatorului, autorului in Romania” (un proiect derulat in perioada 2018-2019).
www.postmodernism.ro
https://www.facebook.com/PostModernismMuseum

.

Despre politici culturale din perioada Ceaușescu, prin lansare de carte și tur ghidat în expoziția Cultura de masă în „Epoca de Aur” - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra
23 august 2019

„Cultura de masă în <> - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” este un proiect de cercetare ce prezintă și analizează politicile culturale din perioada lui Nicolae Ceaușescu, declinat în expoziție și publicație.
Lansarea cărții omonime are loc pe 23 august 2019 la ora 11.00, în expoziția găzduită de Muzeul Nicolae Minovici București și este precedată de un tur ghidat. 23 august este și ultima zi de vizitare a expoziției.

Producător: PostModernism Museum
Spațiu desfășurare: Muzeul Nicolae Minovici (parte din Muzeul Municipiului Bucureşti), Str. Dr Minovici Nicolae nr. 1. Transport: autobuze 131, 182, 282, 301, 330, 331, 335
Eveniment Facebook: https://www.facebook.com/events/441101729820245/
Curator și cercetător: Cosmin Nasui
Cercetători consultanți: Cristian Vasile, istoric; Călin Hentea, artist plastic amator și istoric al propagandei; Daniela Apostol, regizor și producător; Cristina Anisescu, doctor în psihologie; Florin Dumitrescu, antropolog
Manager proiect și cercetare aplicată pe politici culturale de masă: Oana Nasui
Consultanți artistici: Andrei Ujică, Vasile Pop-Negreșteanu, Doru Ionescu
În perioada comunistă, cultura de masă din România, cu destinațiile ei specifice, a avut parte de un program politic, fiind utilizată în scopuri ideologice. Fenomenul culturii de masă din România a fost o seducție a „democrației culturii socialiste”, a ideologiei și programului comunist, atât din perioada Dej cât și din cea a lui Ceaușescu, cu diferențele specifice. Hotărîrea nr. 2/1976 (a Plenarei) cu privire la realizarea Programului de măsuri pentru aplicarea hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului și ale Congresului educației politice și al culturii socialiste în domeniul muncii ideologice, politice și cultural-educative statua că: „este necesar ca organele și organizațiile de partid să ia toate măsurile pentru îmbunătățirea organizării și asigurarea conducerii conducerii unitare a activității politice, ideologice și cultural-educative, pentru îmbogățirea conținutului acestei activități, pentru atragerea în sferă educativă a unui larg activ obștesc, a tuturor oamenilor muncii. Organele și organizațiile de partid trebuie să desfășoare o susținută muncă politică în rândul oamenilor muncii de la orașe și sate pentru cunoașterea aprofundată a politicii partidului, a hotărârilor sale, a legilor țării, a indicațiilor cuprinse în cuvântările secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu. (...) O atenție deosebită trebuie acordată ridicării la un nivel superior a activității în domeniul culturii și artei, imprimându-se un avânt tot mai puternic creației literar-artistice, artei populare, întregii vieți spirituale a țării, stimulându-se participarea maselor largi populare la dezvoltarea culturii noastre noi, socialiste.”

Turul ghidat în expoziția „Cultura de masă în <> - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” este prezentat într-o viziune dinamică, punând în context istoric lucrări de artă, publicații ale vremii, cataloage de artă, memorabilia, proiecții video, cercetări sociologice.
Cartea omonimă, publicată la editura PostModernism Museum, conține studiile a 7 experți, o cronologie specifică temei și perioadei și o bogată secțiune de anexe informative și de ilustrații, în 368 de pagini. Mai jos, se pot regăsi fragmente din fiecare studiu.
Cristian Vasile, studiu Festivalul Naţional Cântarea României şi Cenaclul „Flacăra“. Câteva consideraţii despre cultura de masă în România secolului XX: „Tot în această perioadă (începutul anilor 1970) se situează şi iniţierea „Daciadei“, precum şi tentativa – încununată de succes – datorită personalităţii lui Adrian Păunescu, de confiscare/deturnare a culturii alternative, prin intermediul Cenaclului „Flacăra“, al tineretului revoluţionar. (...) Probabil există (sau ar putea exista) un dosar de obiectiv Cenaclul Flacăra, întocmit de Securitate. Poliţia politică a urmărit fenomenul şi a continuat să culeagă informaţii despre Adrian Păunescu şi anturajul său şi după 1973; straniu este însă că la CNSAS există dosare întocmite pe numele său (dosarul de fond Informativ – I 686, cinci volume) care cuprind informaţii în general din perioadele 1969-1973 şi 1987-1989. Lipseşte tocmai intervalul ce acoperă perioada de existenţă a Cenaclului „Flacăra“. Deşi este un fenomen înrudit cu FNCR [Festivalul național Cîntarea României], Cenaclul lui Adrian Păunescu are un caracter mult mai complex care a şi generat opinii variate, contradictorii chiar din zona istoricilor.”

Călin Hentea, studiu Avatarurile artiștilor amatori, 1976-1989: „Atât de tare s-a pedalat în naționalista „Epocă de Aur” pe arta naivă, pe creația populară de orice fel, pe cântecele și dansurile populare, încât s-a ajuns la o vulgarizare, o demonetizare, la suprasaturare, ceea ce a atras implicit macularea, dizolvarea valorilor autentice și virusarea preferințelor publicului în materie de folclor. Efectele acestei îndopări cu muzică populară de factură comercială, accesibilă tuturor românilor din majoritarul univers rural sau citadin periferic, cu un nivel de educație și cultură reduse s-au perpetuat și se resimt din plin și în prezent.”

Daniela Apostol, studiu Trasarea coordonatelor majore în filmul documentar în perioada 1944-1989: „Întreprinderea socialistă nu era doar un loc în care să mergi la muncă. Aici, muncitorii aveau și un spațiu cultural; astfel, partidul deținea un control aproape total al individului, al omului nou. Activitatea culturală din fabrici și uzine - de care se ocupa responsabilul cultural din organizația de partid - presupunea, printre altele, vizionări și dezbateri de filme, dar și producția acestora, pe 16 sau 8 mm, prin cinecluburi (înființate pe scheletul cercurilor de fotografie, parte dintre acestea devenind foto-cinecluburi). Totul pornind de la ideea lui Lenin, „filmul este instrumentul cel mai potrivit pentru educarea maselor”. (...) Filmele cineclubiștilor erau inițial proiectate în aceste cabinete de protecția muncii, sau în sala de festivități, dar și la diverse festivaluri locale unde predominau cineamatorii de la casele de cultură. (...) Filmele de protecția muncii (...) erau realizate și la studioul Al. Sahia alături de filmele educative, filmele științifice sau filmele la comandă. Filmele de protecția muncii nu aveau nevoie de avizul Consiliului Culturii, lăsând mână liberă regizorilor. ”

Cosmin Nasui, studiu Maeștri și poporul în lada de gunoi a istoriei: „În „Epoca de Aur” (1965-1989) cultura a fost înțeleasă ca fenomen de masă asociat educației socialiste. Cultura socialistă a însemnat atât mecanismele de propagare, crearea infrastructurii sistemului de difuzare și recepționare a culturii, cât și conținutul corelat cu programele politicilor oficiale. Programele culturale au fost realizate la inițiativa, cu participarea și cu concursul artiștilor. Pe toate canalele, artiștii, membrii sau ne-membrii P.C.R. au răspuns comenzilor socialiste. Artiștii, criticii și istoricii de artă au făcut parte din categoriile sociale privilegiate ale regimului comunist (abia odată cu mișcarea artistică de amatori care ia amploare prin Festivalului național „Cîntarea României”, unii dintre artiștii profesioniști se simt amenințați cu o decădere din aceste privilegii). Artiștii profesioniști dar și amatori au făcut prin arta lor politică și au contribuit la susținerea comunismul ceaușist.”

Florin Dumitrescu, studiu „Unde-s pistoalele?…” Escapism și negociere în folk-rockul haiducesc dinainte de 1989: „Cum a putut fi negociată această libertate de creație și de exprimare? - e o întrebare la care încearcă să răspundă studiul de față. (...) Textele, libretele și tematica muzicii folk-rock erau principalele ținte ale cenzurii exercitate de forurile cultural-ideologice. Este cvasi-unanim știut faptul că textele trebuia să se conformeze unei anumite linii doctrinare, să nu promoveze idei periculoase pentru regim, să nu incite la revoltă etc. (...) Da, în rock, se ajunsese la o stare de prevalență a expresiei muzicale asupra libretului; ceea ce, în fond constituia o victorie (de etapă) a aparatului cultural-ideologic.”

Cristina Anisescu, studiu Underground spirit. Supravegherea tinerilor pasionaţi de muzica „imperialistă”: „ (...) Atenţia noastră se îndreaptă către cel care a fost receptorul mesajului artistic, admiratorul mai mult sau mai puţin vocal, fanul, ascultătorul sau spectatorul fidel, grupul sau mulţimea nediferenţiată care devenea în mod automat transmiţător de idei şi emoţii, multiplicator al unui curent de gândire interzis sau incomod pentru conştiinţele totalitare ale anilor ’70-’80, definită ca dimensiune socială greu de controlat pentru autorităţile comuniste. (...) Tânărul nu făcea altceva decât să supravieţuiască într-o realitate clivată, cu eforturi specifice de apărare faţă de rigiditatea şi frustrările multiple ale sistemului social în care trăia, încercând modalităţi de adaptare şi conformare la mediul inflamat de trompetele propagandei comuniste. Pe de-o parte, îl accepta sau îl aplauda, atunci când se afla pe stadioane, fluturând steagul PCR, cu voioşie expusă la comanda unui fluier, pe de altă parte, tot el era cel care nega sau critica această realitate, în spaţiile informale sau personale, după ce răsucea cheia de la cameră pentru a o închide, privind în transă imaginea unui poster cu fotografia unui album al băieţilor de la The Beatles, The Birds, AC/DC, Led Zeppelin, Pink Floyd, The Rolling Stones sau cea a lui Bob Dylan ș.a., ascultând cu urechea lipită muzica difuzată la Radio „Europa Liberă”.”

Oana Nasui, studiu Construirea de politici publice culturale în perioada Ceaușescu: „Oportunitatea socială asupra căreia niciun lider al României (nume generic) nu s-a aplecat cu atâta interes până la Ceaușescu a fost cultura, ca „serie de caracteristici distincte a unei societăți în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali” (UNESCO) sau ansamblu de „credințe obișnuite, forme sociale, trăsături materiale ale unui grup ori caracteristici ale existenței de zi cu zi împărtășite de oameni într-un loc sau timp dat” (Merriam-Webster online). Funcționarii comuniști ceaușiști au transformat „excelența gustului dobândit prin pregătire intelectuală și estetică”, „cunoașterea și gustul în artele plastice, în științele umaniste și în aspectele largi ale științei, separat de competențele profesionale și tehnice” și „actul de dezvoltare a facultăților intelectuale și morale, în special prin educație” (Merriam-Webster online) în „totalitatea cunoștințelor de care dispune la un moment dat societatea și care sînt determinate de gradul dezvoltării forțelor de producție, a științei și tehnicii, învățămîntului, literaturii, artei, mijloacelor de informare în masă” (Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintarea României spre comunism, 1975).”

(*Hotărîrea nr. 2/1976 (a Plenarei) cu privire la realizarea Programului de măsuri pentru aplicarea hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului și ale Congresului educației politice și al culturii socialiste în domeniul muncii ideologice, politice și cultural educative)
///
Context al cercetării Cultura de masă în „Epoca de Aur” - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra
În perioada comunistă, cultura de masă din România, cu destinația ei specifică, a avut parte de un program politic, fiind utilizată din punct de vedere ideologic. Comunismul înțelegea cultura, în sens generic, ca un fenomen de masă specific clasei muncitoare, definit ca și „cultură a proletariatului” (pe de-o parte opusă culturii „elitelor”, pe de alta fiind o componentă a formei de răspândire prin participarea activă a maselor).

Cu atât mai interesante sunt cercetările asupra acestor fenomene culturale și sociale care au concentrat și propagat în mentalul colectiv modele care sunt și astăzi parte din societate.
Cercetarea culturii de masă din proiectul de față are de aceea mai multe perspective și unghiuri de abordare, atât antropologice, istorice, politice, ideologice, cât și sociale, artistice și estetice. Rolul acestora este de a analiza complex contextul dar și reprezentările din cultura vizuală din perioada 1965-1989, din punctul de vedere al culturii de masă.

Proiect cultural co-finanţat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Parteneri: Muzeul Municipiului București - Muzeul Nicolae Minovici, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS, Muzeul Cineastului Amator

Galerii de imagini și detalii suplimentare pe pagina proiectului:
https://www.postmodernism.ro/cultura-de-masa-in-epoca-de-aur-cintarea-ro...
Cartea „Cultura de masă în <> - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” poate fi găsită aici:
https://www.postmodernism.ro/cultura-de-masa-in-epoca-de-aur-cintarea-ro...

Proiectul „Cultura de masă în „Epoca de Aur” - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” face parte din DARE, un program inițiat în 2015 de PostModernism Museum: „Documenting, Archiving, Revaluing and Exhibiting the art and visual culture produced in Romania in 1944-1989”. Programul constă într-o serie de cercetări pluridisciplinare care analizează relația artiștilor români cu ideologii politice și climate sociale diferite, în perioada postbelică și comunistă 1944-1989. Programul include o serie de expoziţii-cercetare, dezbateri, conferinţe și publicații care încearcă să reevalueze social și cultural fenomenul comunismului, cu ocazia aniversării, în 2019, a 30 de ani de la Revoluția Română din 1989.

Conceptul inovator lansat de DARE este rezultatul unei viziuni pluridisciplinare istorice, antropologice, artistice și sociologice. Cercetarea expozițională prezintă surse documentare materiale de arhivă, memorabilia, filme, publicații, interviuri audio-video, în scopul de a deschide serios și în sens larg discuții și subiecte încă sensibile și tensionate din punct de vedere istoric, prin utilizarea expunerii, dezbaterii și publicațiilor ca mijloace de exprimare. Fără să se subscrie la vreo teză sau interpretare, mecanismul expoziției-cercetare prezintă propriile sale instrumente ca probe deschise, într-o relație nepartizană cu elemente diferite, polarizat nefaste, politice sau ideologice. Publicațiile care însoțesc proiectele fac parte din colecția „Lada de gunoi a istoriei” și apar la editura PostModernism Museum.

Expresia „Lada de Gunoi a Istoriei” este inventată de Leon Trotsky adresându-se menșevicilor care plecau de la Congresul Sovietelor din 1917: „Mergeţi la locul unde de acum aparțineți – coșul de gunoi al istoriei!” se referă figurativ cinic la acel loc în care oameni, evenimente, artefacte, ideologii etc. au fost retrogradate prin uitare sau marginalizate în istorie.

Experții cu care lucrează PostModernism Museum pot fi vizionați aici https://www.postmodernism.ro/experts/

.