PostModernism Museum

15 - 31 ianuarie 2021

Proiectul „Mituri populare românești - Miorița, Meșterul Manole și Zburătorul în arte vizuale, ilustrație de carte și muzică rock”, produs de PostModernism Museum, este compus din trei platforme online expoziționale tematice și o microserie de 4 materiale video documentare. Proiectul a fost produs în perioada 15-31 ianuarie 2021 cu ocazia Zilei Culturii Naționale.
Platformele expoziționale tematice prezintă lucrări de artă, artefacte, publicații de arhivă, ș.a. care ilustrează modul în care artiștii și media au surprins cele trei mituri populare românești - Miorița, Meșterul Manole, Zburătorul și modul în care au traversat dinspre zona populară spre cea cultă și apoi inclusiv înspre forme ale subculturilor urbane. Platformele găzduiesc o selecție de peste 250 de imagini, pregătite special de către curator, folosite inclusiv pentru fiecare dintre cele trei studii ale experților invitați și pentru dezbaterea ilustrată, fiind accesibile în galerii multimedia din spațiul online.

Istoricul muzical Doru Ionescu
A realizat studiul „Mituri fundamentale ale românilor în muzica rock – folk”, începând cu perioada de pionierat rock & folk - anii `60, când materialele muzicale au fost însoțite de texte cu valoare literară intrinsecă. Fie originale, fie preluate din literatura română, fie prelucrate din folclor, acestea au vizat miturile fundamentale, în primul rând acelea ale românilor.

„Liderul Phoenix, Nicolae Covaci, a revenit în țară cu ideea unei opere rock – „Ante Miorița“ – plecând de la o variantă sârbească a baladei „Miorița“ (aflată de acesta pe Valea Timocului), în care ciobanul nu se împacă cu gândul uciderii sale, ci se aliază cu câinele pentru a lupta cu ceilalți doi confrați care îi vor moartea. Lucrarea, care intenționează să demoleze gena mioritică a românilor, a rămas în stadiul de proiect. Personal, am primit în variante demo câteva piese înregistrate / orchestrate de chitaristul Cristi Gram după un cantonament acasă la Covaci (în Spania), folosite parțial în emisiuni documentare despre Phoenix. ” (Doru Ionescu)

Interviul în care se prezintă studiul lui Doru Ionescu poate fi vizionat aici  https://www.youtube.com/watch?v=5GoXQogbTQ8

Doru Ionescu este istoric muzical și jurnalist senior la TVR, din 1994. A realizat peste 2.000 de emisiuni TV în nume propriu, a colaborat la numeroase documentare, inclusiv independente, între care „Născuți la comandă – Decrețeii” (2005, Florin Iepan) și a publicat peste 10 cărți.

Istoricul Cristian Vasile
A documentat și prezentat studiul „Ilustrația grafică a baladelor populare românești în perioada comunistă” în cadrul căruia s-a ocupat de chestiunea editării baladelor populare româneşti şi a ilustraţiei lor grafice, având în atenție în principal Mioriţa, Meşterul Manole şi Zburătorul, dar şi colecţia „Meşterul Manole“, de la Editura Minerva în perioada comunistă.

„Analiza mea s-a concentrat asupra componenţei echipei de ilustratori-editori-antologatori şi asupra convergenţei dintre discurs vizual şi text privită din perspectivă oficială şi artistică. Am discutat mai multe teme între care: ocultarea sau diminuarea (iniţială) a elementului religios; modul cum au fost editate baladele în funcţie de cele două faze mari ale comunismului românesc; reducerea referirilor la fondul comun balcanic al unor balade precum Meşterul Manole, mai ales în anii comunismului naţionalist, cu sublinierea originalităţii româneşti şi a geniului creator autohton”. (Cristian Vasile)

Interviul în care se prezintă studiul lui Cristian Vasile poate fi vizionat aici https://www.youtube.com/watch?v=ck9HIGoGrQk

Cristian Vasile este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „N. Iorga“, secretar general de redacţie al publicaţiei academice Studii şi Materiale de Istorie Contemporană şi coeditor al revistei online Lapunkt.ro.

Istoricul de artă Cosmin Nasui  
A cercetat subiectul celor trei mituri românești producând studiul „Mituri populare în artele vizuale și în ilustrația de carte din România”. A prezentat moduri în care miturile populare Miorița, Meșterul Manole și Zburătorul au devenit sursă de inspirație pentru artiști precum: Ary Murnu, Mișu Teișanu, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Marcel Olinescu, Nicolae Brana, Ligia Macovei, Dragoș Morărescu, Ion Panaitescu, Mihu Vulcănescu, Vasile Pintea, Sabin Bălașa etc. Aceste reprezentări mitologice au devenit fie lucrări de artă de sine stătătoare, fie ilustrație originală pentru volume specifice comisionate de edituri.

„Destinul meșterului popular Ioan Stan Pătraș, creatorul celebrului Cimitir Vesel de la Săpânța, transformă, în realitatea reprezentărilor sale ulterioare, o legendă trăită de el. Această mitologie personală devine o altă imagine a salvării de fatalitatea destinului a ciobanilor maramureșeni, cu ajutorul Mioriței. „Ioan Stan Pătraş rămâne orfan, tatăl său murind în Primul Război Mondial. Ca să se întreţină (…) de la 16 ani începe să facă cruci în vechiul cimitir de pe dealul Săpânţei, din anul 1935. Satul era minat şi, pentru a intra în sat, oamenii au trimis în faţa lor turmele de oi, astfel încât, multe dintre ele au fost sacrificate pentru salvarea vieţilor omeneşti. (…) a fost martor la această suferinţă (…) de aceea, în primii ani, pe fiecare cruce, a desenat şi câte o oaie, indiferent dacă cel înmormântat era sau nu crescător de oi. Prin risipirea oilor pe cruci, meşterul a reuşit să le îngroape pe toate.” Mihali Nicoară, „Săpânţa - plăcerea textului” revista “Familia Română” 2013, p.31” (Cosmin Nasui)
Cosmin Nasui a documentat curatorial și selecția lucrărilor pentru galeriile expozițiilor online, din arhive și colecții publice și private.

Interviul în care se prezintă studiul lui Cosmin Nasui poate fi vizionat aici  https://www.youtube.com/watch?v=OjhlJiF3Wlc

Cosmin Nasui este curator, critic de artă, manager cultural, evaluator artă contemporană. Este fondator al celei mai largi platforme online românești pentru susținerea și promovarea artei contemporane românești www.modernism.ro. Este managing partner la Nasui collection (www.cosminnasui.com), care expune și promovează în țară și străinătate artiști moderni și contemporani români. Este senior curator la platforma muzeală privată PostModernism.ro. Este autor de cărți de sinteză și portofoliu.
Dezbaterea ilustrată poate fi vizionată aici https://www.youtube.com/watch?v=34bnVLJWFzc
///
Proiect cultural realizat cu sprijinul Ministerului Culturii
Parteneri: Muzeul Municipiului București - Casa Filipescu-Cesianu, Modernism.ro
Proiectul integral poate fi urmărit aici https://www.postmodernism.ro/mituri-populare-romanesti-in-arte-vizuale-i...

Proiectul „Cartierele Primaverii si Dorobanti: tipologii urbane, locuitori vechi si noi”, produs de PostModernism Museum, propune activitati coordonate de specialisti culturali pentru doua comunitati urbane invecinate din Bucuresti, una recenta, de acum 70 de ani (Primaverii) si una intemeiata acum 150 de ani (Dorobanti).

Proiectul se compune din expozitie, macheta releveu si proiectie interactiva suprapusa acesteia, harta online cu detalii a peste 130 de case si 8 tururi ghidate specializate, conduse de istorici de arta.

Cercetatorii proiectului au investigat diferite tipuri de arhive, ale Primariei Bucurestiului, Arhivele Nationale si arhivele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii – CNSAS.

● Expozitie la Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi /// str. Londra nr. 39, Bucuresti
23 octombrie – 17 noiembrie 2019, miercuri-duminica
● Vernisaj-ghidaj: 27 octombrie 2019, ora 11.00

Eveniment Facebook expoziție: https://www.facebook.com/events/2431945900215351/

● Tururi ghidate in cartierele Primaverii si Dorobanti: 26 octombrie, 27 octombrie, 2 ,3, 9, 10, 16, 17 noiembrie 2019

Eveniment Facebook tururi ghidate: https://www.facebook.com/events/712084855940812/
Înscrieri tururi ghidate: https://www.postmodernism.ro/inscriere-tururi-ghidate/

Detalii atasate si la link (foto, video, text):
https://www.postmodernism.ro/arhitectura-si-viata-privata-nomenclatura-c...

Multumim de interes,
Oana Nasui
coordonator comunicare

.

Despre politici culturale din perioada Ceaușescu, prin lansare de carte și tur ghidat în expoziția Cultura de masă în „Epoca de Aur” - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra
23 august 2019

„Cultura de masă în <> - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” este un proiect de cercetare ce prezintă și analizează politicile culturale din perioada lui Nicolae Ceaușescu, declinat în expoziție și publicație.
Lansarea cărții omonime are loc pe 23 august 2019 la ora 11.00, în expoziția găzduită de Muzeul Nicolae Minovici București și este precedată de un tur ghidat. 23 august este și ultima zi de vizitare a expoziției.

Producător: PostModernism Museum
Spațiu desfășurare: Muzeul Nicolae Minovici (parte din Muzeul Municipiului Bucureşti), Str. Dr Minovici Nicolae nr. 1. Transport: autobuze 131, 182, 282, 301, 330, 331, 335
Eveniment Facebook: https://www.facebook.com/events/441101729820245/
Curator și cercetător: Cosmin Nasui
Cercetători consultanți: Cristian Vasile, istoric; Călin Hentea, artist plastic amator și istoric al propagandei; Daniela Apostol, regizor și producător; Cristina Anisescu, doctor în psihologie; Florin Dumitrescu, antropolog
Manager proiect și cercetare aplicată pe politici culturale de masă: Oana Nasui
Consultanți artistici: Andrei Ujică, Vasile Pop-Negreșteanu, Doru Ionescu
În perioada comunistă, cultura de masă din România, cu destinațiile ei specifice, a avut parte de un program politic, fiind utilizată în scopuri ideologice. Fenomenul culturii de masă din România a fost o seducție a „democrației culturii socialiste”, a ideologiei și programului comunist, atât din perioada Dej cât și din cea a lui Ceaușescu, cu diferențele specifice. Hotărîrea nr. 2/1976 (a Plenarei) cu privire la realizarea Programului de măsuri pentru aplicarea hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului și ale Congresului educației politice și al culturii socialiste în domeniul muncii ideologice, politice și cultural-educative statua că: „este necesar ca organele și organizațiile de partid să ia toate măsurile pentru îmbunătățirea organizării și asigurarea conducerii conducerii unitare a activității politice, ideologice și cultural-educative, pentru îmbogățirea conținutului acestei activități, pentru atragerea în sferă educativă a unui larg activ obștesc, a tuturor oamenilor muncii. Organele și organizațiile de partid trebuie să desfășoare o susținută muncă politică în rândul oamenilor muncii de la orașe și sate pentru cunoașterea aprofundată a politicii partidului, a hotărârilor sale, a legilor țării, a indicațiilor cuprinse în cuvântările secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu. (...) O atenție deosebită trebuie acordată ridicării la un nivel superior a activității în domeniul culturii și artei, imprimându-se un avânt tot mai puternic creației literar-artistice, artei populare, întregii vieți spirituale a țării, stimulându-se participarea maselor largi populare la dezvoltarea culturii noastre noi, socialiste.”

Turul ghidat în expoziția „Cultura de masă în <> - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” este prezentat într-o viziune dinamică, punând în context istoric lucrări de artă, publicații ale vremii, cataloage de artă, memorabilia, proiecții video, cercetări sociologice.
Cartea omonimă, publicată la editura PostModernism Museum, conține studiile a 7 experți, o cronologie specifică temei și perioadei și o bogată secțiune de anexe informative și de ilustrații, în 368 de pagini. Mai jos, se pot regăsi fragmente din fiecare studiu.
Cristian Vasile, studiu Festivalul Naţional Cântarea României şi Cenaclul „Flacăra“. Câteva consideraţii despre cultura de masă în România secolului XX: „Tot în această perioadă (începutul anilor 1970) se situează şi iniţierea „Daciadei“, precum şi tentativa – încununată de succes – datorită personalităţii lui Adrian Păunescu, de confiscare/deturnare a culturii alternative, prin intermediul Cenaclului „Flacăra“, al tineretului revoluţionar. (...) Probabil există (sau ar putea exista) un dosar de obiectiv Cenaclul Flacăra, întocmit de Securitate. Poliţia politică a urmărit fenomenul şi a continuat să culeagă informaţii despre Adrian Păunescu şi anturajul său şi după 1973; straniu este însă că la CNSAS există dosare întocmite pe numele său (dosarul de fond Informativ – I 686, cinci volume) care cuprind informaţii în general din perioadele 1969-1973 şi 1987-1989. Lipseşte tocmai intervalul ce acoperă perioada de existenţă a Cenaclului „Flacăra“. Deşi este un fenomen înrudit cu FNCR [Festivalul național Cîntarea României], Cenaclul lui Adrian Păunescu are un caracter mult mai complex care a şi generat opinii variate, contradictorii chiar din zona istoricilor.”

Călin Hentea, studiu Avatarurile artiștilor amatori, 1976-1989: „Atât de tare s-a pedalat în naționalista „Epocă de Aur” pe arta naivă, pe creația populară de orice fel, pe cântecele și dansurile populare, încât s-a ajuns la o vulgarizare, o demonetizare, la suprasaturare, ceea ce a atras implicit macularea, dizolvarea valorilor autentice și virusarea preferințelor publicului în materie de folclor. Efectele acestei îndopări cu muzică populară de factură comercială, accesibilă tuturor românilor din majoritarul univers rural sau citadin periferic, cu un nivel de educație și cultură reduse s-au perpetuat și se resimt din plin și în prezent.”

Daniela Apostol, studiu Trasarea coordonatelor majore în filmul documentar în perioada 1944-1989: „Întreprinderea socialistă nu era doar un loc în care să mergi la muncă. Aici, muncitorii aveau și un spațiu cultural; astfel, partidul deținea un control aproape total al individului, al omului nou. Activitatea culturală din fabrici și uzine - de care se ocupa responsabilul cultural din organizația de partid - presupunea, printre altele, vizionări și dezbateri de filme, dar și producția acestora, pe 16 sau 8 mm, prin cinecluburi (înființate pe scheletul cercurilor de fotografie, parte dintre acestea devenind foto-cinecluburi). Totul pornind de la ideea lui Lenin, „filmul este instrumentul cel mai potrivit pentru educarea maselor”. (...) Filmele cineclubiștilor erau inițial proiectate în aceste cabinete de protecția muncii, sau în sala de festivități, dar și la diverse festivaluri locale unde predominau cineamatorii de la casele de cultură. (...) Filmele de protecția muncii (...) erau realizate și la studioul Al. Sahia alături de filmele educative, filmele științifice sau filmele la comandă. Filmele de protecția muncii nu aveau nevoie de avizul Consiliului Culturii, lăsând mână liberă regizorilor. ”

Cosmin Nasui, studiu Maeștri și poporul în lada de gunoi a istoriei: „În „Epoca de Aur” (1965-1989) cultura a fost înțeleasă ca fenomen de masă asociat educației socialiste. Cultura socialistă a însemnat atât mecanismele de propagare, crearea infrastructurii sistemului de difuzare și recepționare a culturii, cât și conținutul corelat cu programele politicilor oficiale. Programele culturale au fost realizate la inițiativa, cu participarea și cu concursul artiștilor. Pe toate canalele, artiștii, membrii sau ne-membrii P.C.R. au răspuns comenzilor socialiste. Artiștii, criticii și istoricii de artă au făcut parte din categoriile sociale privilegiate ale regimului comunist (abia odată cu mișcarea artistică de amatori care ia amploare prin Festivalului național „Cîntarea României”, unii dintre artiștii profesioniști se simt amenințați cu o decădere din aceste privilegii). Artiștii profesioniști dar și amatori au făcut prin arta lor politică și au contribuit la susținerea comunismul ceaușist.”

Florin Dumitrescu, studiu „Unde-s pistoalele?…” Escapism și negociere în folk-rockul haiducesc dinainte de 1989: „Cum a putut fi negociată această libertate de creație și de exprimare? - e o întrebare la care încearcă să răspundă studiul de față. (...) Textele, libretele și tematica muzicii folk-rock erau principalele ținte ale cenzurii exercitate de forurile cultural-ideologice. Este cvasi-unanim știut faptul că textele trebuia să se conformeze unei anumite linii doctrinare, să nu promoveze idei periculoase pentru regim, să nu incite la revoltă etc. (...) Da, în rock, se ajunsese la o stare de prevalență a expresiei muzicale asupra libretului; ceea ce, în fond constituia o victorie (de etapă) a aparatului cultural-ideologic.”

Cristina Anisescu, studiu Underground spirit. Supravegherea tinerilor pasionaţi de muzica „imperialistă”: „ (...) Atenţia noastră se îndreaptă către cel care a fost receptorul mesajului artistic, admiratorul mai mult sau mai puţin vocal, fanul, ascultătorul sau spectatorul fidel, grupul sau mulţimea nediferenţiată care devenea în mod automat transmiţător de idei şi emoţii, multiplicator al unui curent de gândire interzis sau incomod pentru conştiinţele totalitare ale anilor ’70-’80, definită ca dimensiune socială greu de controlat pentru autorităţile comuniste. (...) Tânărul nu făcea altceva decât să supravieţuiască într-o realitate clivată, cu eforturi specifice de apărare faţă de rigiditatea şi frustrările multiple ale sistemului social în care trăia, încercând modalităţi de adaptare şi conformare la mediul inflamat de trompetele propagandei comuniste. Pe de-o parte, îl accepta sau îl aplauda, atunci când se afla pe stadioane, fluturând steagul PCR, cu voioşie expusă la comanda unui fluier, pe de altă parte, tot el era cel care nega sau critica această realitate, în spaţiile informale sau personale, după ce răsucea cheia de la cameră pentru a o închide, privind în transă imaginea unui poster cu fotografia unui album al băieţilor de la The Beatles, The Birds, AC/DC, Led Zeppelin, Pink Floyd, The Rolling Stones sau cea a lui Bob Dylan ș.a., ascultând cu urechea lipită muzica difuzată la Radio „Europa Liberă”.”

Oana Nasui, studiu Construirea de politici publice culturale în perioada Ceaușescu: „Oportunitatea socială asupra căreia niciun lider al României (nume generic) nu s-a aplecat cu atâta interes până la Ceaușescu a fost cultura, ca „serie de caracteristici distincte a unei societăți în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali” (UNESCO) sau ansamblu de „credințe obișnuite, forme sociale, trăsături materiale ale unui grup ori caracteristici ale existenței de zi cu zi împărtășite de oameni într-un loc sau timp dat” (Merriam-Webster online). Funcționarii comuniști ceaușiști au transformat „excelența gustului dobândit prin pregătire intelectuală și estetică”, „cunoașterea și gustul în artele plastice, în științele umaniste și în aspectele largi ale științei, separat de competențele profesionale și tehnice” și „actul de dezvoltare a facultăților intelectuale și morale, în special prin educație” (Merriam-Webster online) în „totalitatea cunoștințelor de care dispune la un moment dat societatea și care sînt determinate de gradul dezvoltării forțelor de producție, a științei și tehnicii, învățămîntului, literaturii, artei, mijloacelor de informare în masă” (Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintarea României spre comunism, 1975).”

(*Hotărîrea nr. 2/1976 (a Plenarei) cu privire la realizarea Programului de măsuri pentru aplicarea hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului și ale Congresului educației politice și al culturii socialiste în domeniul muncii ideologice, politice și cultural educative)
///
Context al cercetării Cultura de masă în „Epoca de Aur” - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra
În perioada comunistă, cultura de masă din România, cu destinația ei specifică, a avut parte de un program politic, fiind utilizată din punct de vedere ideologic. Comunismul înțelegea cultura, în sens generic, ca un fenomen de masă specific clasei muncitoare, definit ca și „cultură a proletariatului” (pe de-o parte opusă culturii „elitelor”, pe de alta fiind o componentă a formei de răspândire prin participarea activă a maselor).

Cu atât mai interesante sunt cercetările asupra acestor fenomene culturale și sociale care au concentrat și propagat în mentalul colectiv modele care sunt și astăzi parte din societate.
Cercetarea culturii de masă din proiectul de față are de aceea mai multe perspective și unghiuri de abordare, atât antropologice, istorice, politice, ideologice, cât și sociale, artistice și estetice. Rolul acestora este de a analiza complex contextul dar și reprezentările din cultura vizuală din perioada 1965-1989, din punctul de vedere al culturii de masă.

Proiect cultural co-finanţat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Parteneri: Muzeul Municipiului București - Muzeul Nicolae Minovici, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS, Muzeul Cineastului Amator

Galerii de imagini și detalii suplimentare pe pagina proiectului:
https://www.postmodernism.ro/cultura-de-masa-in-epoca-de-aur-cintarea-ro...
Cartea „Cultura de masă în <> - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” poate fi găsită aici:
https://www.postmodernism.ro/cultura-de-masa-in-epoca-de-aur-cintarea-ro...

Proiectul „Cultura de masă în „Epoca de Aur” - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” face parte din DARE, un program inițiat în 2015 de PostModernism Museum: „Documenting, Archiving, Revaluing and Exhibiting the art and visual culture produced in Romania in 1944-1989”. Programul constă într-o serie de cercetări pluridisciplinare care analizează relația artiștilor români cu ideologii politice și climate sociale diferite, în perioada postbelică și comunistă 1944-1989. Programul include o serie de expoziţii-cercetare, dezbateri, conferinţe și publicații care încearcă să reevalueze social și cultural fenomenul comunismului, cu ocazia aniversării, în 2019, a 30 de ani de la Revoluția Română din 1989.

Conceptul inovator lansat de DARE este rezultatul unei viziuni pluridisciplinare istorice, antropologice, artistice și sociologice. Cercetarea expozițională prezintă surse documentare materiale de arhivă, memorabilia, filme, publicații, interviuri audio-video, în scopul de a deschide serios și în sens larg discuții și subiecte încă sensibile și tensionate din punct de vedere istoric, prin utilizarea expunerii, dezbaterii și publicațiilor ca mijloace de exprimare. Fără să se subscrie la vreo teză sau interpretare, mecanismul expoziției-cercetare prezintă propriile sale instrumente ca probe deschise, într-o relație nepartizană cu elemente diferite, polarizat nefaste, politice sau ideologice. Publicațiile care însoțesc proiectele fac parte din colecția „Lada de gunoi a istoriei” și apar la editura PostModernism Museum.

Expresia „Lada de Gunoi a Istoriei” este inventată de Leon Trotsky adresându-se menșevicilor care plecau de la Congresul Sovietelor din 1917: „Mergeţi la locul unde de acum aparțineți – coșul de gunoi al istoriei!” se referă figurativ cinic la acel loc în care oameni, evenimente, artefacte, ideologii etc. au fost retrogradate prin uitare sau marginalizate în istorie.

Experții cu care lucrează PostModernism Museum pot fi vizionați aici https://www.postmodernism.ro/experts/

.

16.01 - 03.02.2019
Tur ghidat și discuții: sâmbătă 19.01, între 11.00 și 13.00
Producător: PostModernism Museum, curator Cosmin Nasui
Partener și gazdă: Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, Str. Londra nr. 39, București
Intrarea la turul ghidat este gratuită. Vizitarea expoziției este inclusă în prețul biletului de Muzeu. Programul de vizitare este de miercuri până duminică, între 10.00 și 18.00.
Facebook event: https://www.facebook.com/events/1580622278748725

Cu prilejul Zilei Culturii Naționale și cu ocazia celebrării a 130 de ani de la trecerea în neființă a lui Mihai Eminescu, proiectul „Eminescu în artele grafice contemporane – 130  ani” explorează rolul operei eminesciene în creația artiștilor vizuali din România.
Expoziția prezintă atât o selecție de opere de artă inspirate de scrierile lui Eminescu cât și o selecție de ediții ale operelor lui Eminescu (unele bibliofile) ilustrate de artiști români.
Expoziția reunește lucrări de grafică dedicate creației eminesciene semnate de artiștii: Nicolae Alexi, Aurel Bulacu, Constantin Baciu, Mircia Dumitrescu, Ligia Macovei, Tiberiu Nicorescu, Ion Panaitescu, Vasile Socoliuc, Done Stan, Mihu Vulcănescu și ilustrații de grafică de carte.

Proiectul „Eminescu în artele grafice contemporane – 130  ani” are și o componentă de cercetare a semnificației specifice acordate poetului național în funcție de perioadele istorice și politice în domeniile artelor vizuale. În această privință vor fi realizate patru video documentare cu istorici și critici literari și istorici și critici de artă, disponibile pe canalul de YouTube al Modernism.ro.
Scopul proiectului este de a explora expozițional modalitățile în care pe de-o parte opera lui Mihai Eminescu este o sursă de inspirație pentru artiștii vizuali și pe de altă parte de a reflecta asupra modului în care mitul poetului național este perceput și redat artistic în funcție de diferitele perioade istorice.

Eminescu între comunism și democrație

1989 a însemnat Anul Eminescu (anul centenarului) totodată și anul căderii comunismului în România. În multitudinea de manifestări culturale și expoziții organizate atunci, artiștii grafici români și-au adus contribuția prin realizarea unui grupaj de lucrări dedicate poetului național. Artiști precum Done Stan, Mircia Dumitrescu, Ligia Macovei, Constantin Baciu, Nicolae Alexi, Aurel Bulacu, Ion Panaitescu, Tiberiu Nicorescu, Vasile Socoliuc au realizat gravuri pentru operele eminesciene. Între activitățile publicistice ale anului 1989 menționăm aici albumul editat de Petre Popescu Gogan, „Ecouri eminesciene în arta plastică”, Editura Meridiane 1989, o lucrare de referință ce conține un inventar exhaustiv al lucrărilor de artă inspirate de opera eminesciană.

Detalii și imagini aici:
http://www.postmodernism.ro/eminescu-in-artele-grafice-contemporane-130-ani/

Proiectul face parte din DARE, un program inițiat în 2015 de PostModernism Museum: „Documenting, Archiving, Revaluing and Exhibiting the art produced in Romania in 1944-1989”. Programul consistă într-o serie de cercetări pluridisciplinare care analizează relația artiștilor români cu  ideologii politice și climate sociale diferite, în perioada postbelică și comunistă 1944-1989. Programul include o serie de expoziţii cercetare, dezbateri, conferinţe și publicații care încearcă să reevalueze social și cultural fenomenul comunismului, cu ocazia aniversării, în 2019, a 30 de ani de la Revoluția Română din 1989. Conceptul inovator lansat de DARE este rezultatul unei viziuni pluridisciplinare istorice, antropologice, artistice și sociologice. Cercetarea expozițională  prezintă surse documentare materiale de arhivă, memorabilia, filme, publicații, interviuri audio-video, în scopul de a deschide serios și în sens larg discuții și subiecte încă sensibile și tensionate din punct de vedere istoric, prin utilizarea expunerii, dezbaterii și publicațiilor ca mijloace de exprimare.

Proiect cultural realizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale
Producător: PostModernism Museum
Partener: Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi

PostModernism Museum (PMM) produce și promovează proiecte de cultură contemporană și dezvoltă programe de cercetare culturală, cu focus pe domeniul artelor vizuale. PMM este furnizor de servicii de training și consultanță în management cultural și publisher de materiale, studii și cărți. www.postmodernism.ro.
Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi (MNHCV) s-a deschis publicului în anul 2003. Patrimoniul muzeului este constituit din peste 1000 de lucrări realizate în perioada secolelor XVI – XX și reprezintă atât hărți ale regiunilor locuite de români și de strămoșii lor, cât și ale continentelor, hărți astronomice și planuri de oraș. Viziunea muzeului este de a crea legături între patrimoniu – educație – cultură, între trecut și prezent. MNHCV este un muzeu al publicului pasionat de aventura cunoașterii care va trăi experiențe de învățare unice într-un spațiu muzeal experimental și creativ. www.muzeulhartilor.ro.

Viața privată și practici sociale în Epoca de Aur
 

„Viața privată și practici sociale în Epoca de Aur” este o cercetare și expoziție a reprezentării erotismului și sexualității în cultura vizuală din perioada comunistă a Epocii de Aur, marcată de politicile lui Nicolae Ceaușescu, care explorează bogatul dialog vizual între multiple aspecte precum: putere, politica pronatalistă, familie, tabuuri, permisivitate, cenzură, ilegalitate, plăceri intime și libertăți. Cercetarea urmărește contextul artistic în legătură cu câteva tipuri de fenomene sociale și politici publice precum cele ale politicilor demografice ale pro-natalității și fertilității. Proiectul este produs de PostModernism Museum și găzduit de Muzeul Municipiului Bucureşti - Muzeul Nicolae Minovici în perioada 1-31 august 2018. Pe 23 august are loc o petrecere tematică în cadrul expoziției.

Producător: PostModernism Museum
Spațiu desfășurare: Muzeul Municipiului Bucureşti - Muzeul Nicolae Minovici, Str. Dr Minovici Nicolae nr. 1
curator: Cosmin Nasui
cercetător istoric: Cristian Vasile
manager proiect: Oana Nasui
expoziție deschisă: 1-31.08.2018
miercuri-duminică 10.00-18.00
expoziție nerecomandată publicului sub 18 ani
lucrările de artă provin din colecția George Șerban și colecția Nasui iar materialele de arhivă din colecția Nasui
Proiect cultural co-finanţat de Administrația Fondului Cultural Național.
Parteneri: Societatea de Avocați Șerban și Asociații, Muzeul Municipiului București - Muzeul Nicolae Minovici, Muzeul Cineastului Amator
FB event: https://www.facebook.com/events/263327191119886/

Proiectul „Viața privată și practici sociale în Epoca de Aur” face referire la mai multe tipologii de erotism și viață privată din România. În epoca Ceaușescu au existat schimbări majore în România: modelul familiei monogame, copii nedoriți din orfelinate, combaterea prostituției, explozia chiuretajelor, repunerea în discuție a drepturilor femeii și a egalității sociale, explozia demografică a generației „decrețeilor”.
Astfel, termenii de erotism și sexualitate rămân în continuare conectați cu componente dificile a vieții private și sociale.
Proiectul de față abordează îndrăzneț un segment important, și rămas sensibil, din istoria românească recentă - perioada comunistă din timpul lui Nicolae Ceaușescu, lansând o cercetare curatorială ce urmărește practici sociale și manifestări de viață culturală, cu accent pe mediul urban, la nivel național.
Proiectul se subscrie noilor definiții date de UNESCO patrimoniului imaterial („intangible cultural heritage”), și anume că acesta nu reprezintă doar tradiții moștenite din trecut ci și practici sociale, contemporane sau de istorie recentă, din diferite grupuri culturale din mediul urban și rural (https://ich.unesco.org )
Proiectul propus se regăsește și sub umbrela Legii privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, nr. 26/2008, prin cercetarea extensivă și multidisciplinară în domenii precum istoria artei, cultură vizuală, sociologie, antropologie, medico-juridic, care îi permite să propună procedee de punere în valoare a expresiilor culturale din cadrul modului de viață socio-cultural în comunitățile urbane și rurale din România anilor 1964-1989.

Sunt urmărite paralelismele între tipurile de iconografie create prin intermediul publicațiilor specifice precum Revista Femeia, Revista Săteanca etc. și lucrările de artă din epocă în tipologii precum femeia muncitoare, femeia țărancă, femeia soldat, femeia mamă, femeia activistă. Îngăduirea unei sexualități și vieți private cu elemente de sexualitate anemică a fost controlată și determinată specific de politicile pronataliste. Totuși, într-un același context, a avut loc o masculinizare prin egalizarea diferențelor și schimbare a tipului de sex-appeal feminin și masculin (restricționarea imaginii vizuale până la interzicerea fustei mini sau a purtării bărbii sau pletelor).
Este remarcată referința exemplară specifică și nemaiîntâlnită în alte țări comuniste la cuplul conducătorilor Elena și Nicolae Ceaușescu, de tipul identificării schematice cu bărbatul și femeia alpha (imaginea soției președintelui nu are o iconografie dedicată în alte țări comuniste).

În privința temei, în perioada Epocii de Aur, atenția artiștilor a fost atrasă de zonele permise ale erotismului, conectate fie cu mitologia clasică, antică greco-romană, fie cu cadrul îngăduit de reproducere familială. Reprezentarea erotismului cu tentă mitologică sau făcând apel la teme și personaje clasice apare cu o frecvență mare în reprezentări de scene de gen la artiști.
Reprezentarea zonelor nepermise ale erotismului și sexualității se vor opri asupra câtorva studii de caz printre care: procesul intentat artistului Ion Panaitescu pentru pornografie, având subiectul încercării expunerii lucrările grafice din mapa „13 xilogravuri” din 1982; artistul Adrian Newell Păun, refugiat în SUA din 1980, din motive de orientare sexuală etc.

Expoziția din spațiul Muzeului Nicolae Minovici este alcătuită pe zone:
a) Curatoriere a arhivele revistelor Femeia, Săteanca, Cutezătorii, Șoimii Patriei, Luminița, Tineretul lumii, Sănătatea, România Pitorească, Îndrumătorul Cultural, Tînărul leninist, Albina, Flacăra, Educație pionierească, Munca de partid - din colecția Nasui. Revistele vor putea fi consultate în cadrul expoziției într-un display curatoriat expozițional dedicat.
b) Selecție de lucrări de artă cu teme și subiecte relevante ale artiștilor plastici precum: Aurel Bulacu (n.1947), Harry Guttman (1933-2015), Peter Pusztai (n.1947), Mircia Dumitrescu (n.1941), Ion Panaitescu (1936-2013), Nicolae Săftoiu (1935-2017), Dan Erceanu (n.1943), Marcel Chirnoagă (1930-2008), Vasile Socoliuc (1937-2008), Octav Grigorescu (1933-1987), Mihai Rusu (1925-2013), Petru Russu (n.1955), Tiberiu Nicorescu (1927-1995), Florin Mitroi (1938-2002), Sofia Frankl (n.1948), Hildegard Kelepper Paar (n.1937), Henry Mavrodin (n.1937), Marcel Guguianu (1922-2012), Marcel Olinescu (1896-1992), Vladimir Șetran (n.1935), Mihu Vulcănescu (1937-1994), Done Stan (n.1937), George Pătru (n.1946), Dan Stanciu (n.1952), George Apostu (1934-1986), Nicăpetre (1936-2008), Cristian Breazu (n.1943) și Napoleon Tiron (n.1935). Lucrările provin din colecția George Șerban și colecția Nasui.
c) Selecție curatoriată de diapozitive tematice produse de Studioul Cinematografic Animafilm și de Ministerului Educaţiei şi Învăţământului precum: „Teme de educație moral-cetățenească”, Animafilm, 1983, 70 diapozitive; „Familia, Gradinița și Școala”, 36 diapozitive; „De ce s-au îmbolnăvit Irina și Andrei”, Animafilm, 1979, 30 diapozitive; „Activitatea omului în familie și societate”, 36 diapozitive; „Patrie, Popor, O singură voință”, 1987, 36 diapozitive; „Cerințe ale dezvoltării intensive a industriei în cincinalul 1986-1990, 1985”, 36 diapozitive; „Tineretul viitorul națiunii”, 1987, 36 diapozitive.
d) Selecție curatoriată de filme documentare ale cinecluburilor de amatori provenite din arhiva „Muzeului Cineastului Amator” din Reșița. Filmele prezentate sunt domeniu public, libere de drepturi de autor și vor fi proiectate în loop în expoziție cu ajutorul unui ecran video.

Proiectul este însoțit de volumul Erotism și sexualitate în Epoca de Aur, pe cale de apariție la Editura PostModernism Museum, 2018

Detalii suplimentare despre cercetare aici
http://www.postmodernism.ro/viata-privata-si-practici-sociale-in-epoca-de-aur/

Proiect cultural co-finanţat de Administrația Fondului Cultural Național.
Parteneri: Societatea de Avocați Șerban și Asociații, Muzeul Municipiului București - Muzeul Nicolae Minovici, Muzeul Cineastului Amator
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
////
Proiectul „Viața privată și practici sociale în Epoca de Aur” face parte din DARE, un program de 5 ani de Documentare, Arhivare, Expunere și Revalorificare a artei produsă în România în intervalul 1945-1990, inițiat de PostModernism Museum în 2015. Cercetarea proiectului este folosită ca sursă de documentare pentru studenți - derulăm o colaborare pe termen lung cu Universitatea de Arte București (susținere de seminarii tematice, donații de cărți la bibliotecă etc.) iar în cadrul PostModernism Museum s-au derulat internship-uri cu studenți de la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (CESI) - Facultatea de Litere.
De asemenea, cercetarea rămâne disponibilă pentru partenerii stabili ai solicitantului pentru folosire în proiectele proprii, cum ar fi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Rețeaua Memoriei (sesiuni de comunicări, întâlniri bianuale), Muzeul Județean de Istorie Brașov și cei interesați de subiecte și domeniu.

Artiști: Ary Murnu, Jules Perahim, Eugen Taru, Val Munteanu, Nell Cobar
Producător: PostModernism Museum București

Expoziție deschisă până pe 1 octombrie 2015.
Adresă: SWAN Technology Park, Kingston Building, Șos. București Nord nr. 15-23, Pipera
Program: http://postmodernism.ro/from-political-propaganda-to-baby-boom/

Scurtă prezentare
Proiectul curatorial „De la propaganda politică la baby boom” este primul dintr-o serie viitoare de cercetări expoziționale (programul DARE, produs de PostModernism Museum) care analizează relația artiștilor români cu traversarea diferitelor ideologii politice dar și contextele sociale ale perioadelor istorice: interbelică 1918-1940, postbelică și apoi comunistă 1946-1989. Fiind în primul rând un proiect de cercetare de istoria artei, „De la propaganda politică la baby boom” este prezentat sub forma unei panorame dinamice care, în decursul perioadei celor peste două luni de e­­xpunere, va prezenta și include în circuitul expozițional cele mai noi rezultate ale acestei cercetări aflate în derulare.
Un interes special este acordat lucrărilor de artă care au fost comisionate și concepute pentru a fi multiplicate, fie prin forma tiparului sau prin cea a ecranului de film sau TV - aceste medii constituind, în general, vectorul de propagare și distribuție a mesejelor propagandistice.
Arhitectura expozițională este alcătuită pe trei coordonate: lucrări de artă, desene și ilustrații originale, expunere de carte și machete de carte și o proiecție video pentru imagine în mișcare și desene animate (ce includ celebrele desenele animate „Mihaela”). De asemenea circuitul expozițional este îmbogățit de o „linie a timpului”, pe a cărei coordonate se poate regăsi o selecție de exemple remarcabile de lucrări, care sunt extinse apoi în prezentări de artist.
Artiștii activi în perioadele istorice menționate mai sus s-au confruntat și au reflectat în operele lor multiplele fracturi ale societății românești din care făceau parte. Unele dintre cele mai interesante astfel de rupturi au loc atât în schimbarea subiectelor dar și a stilului. „De la propaganda politică la baby boom” prezintă specific, ca ax central al fluxului expozițional, traversarea de la grafica militantă, antimonarhică, antinazistă, la ilustrația de carte pentru copii. Această trecere rapidă este antrenată de nevoile complexe ale societății dar și de noile fenomene demografice care modifică masiv structura populației.
Artiștii români prezentați în expoziție au origini etnice diverse: Ary Murnu, aromân; Jules Perahim, evreu; Eugen Taru, evreu; Val Munteanu, român; Nell Cobar, evreu.
Lucrările și materialele din expoziția „De la propaganda politică la baby boom” sunt selectate din trei colecții private.

Artiști

Traseul curatorial „De la propaganda politică la baby boom” este ilustrat expozițional de câteva remarcabile demersuri artistice:

Ary Murnu (1881-1971) a lucrat ca pictor şi desenator la mai multe publicaţii: „Reforma”, „Belgia”, „Dumineca”, „Paravanul”, „Furnica”, „Dimineaţa”, „Adevărul”, „România muncitoare”, „Acţiunea”, „Calendarul Minervei”, „Lumea copiilor”, „Lumina copiilor” etc. A ilustrat numeroase opere din literatura română şi internațională, a realizat ilustraţia pentru mai multe manuale şcolare şi a redactat caietele cursului practic de desen pentru toate clasele de liceu după care s-a predat în anii ’30.
Desenele și ilustrațiile prezentate în expoziția „De la propaganda politică la baby boom”, publicate în „Lumea copiilor” și „Lumina copiilor”, arată componenta folclorică și rurală ca referință a lumii copiilor.

Eugen Taru (1913-1991) a debutat expozițional în cadrul Expoziției pictorilor craioveni din 1927. Din 1931 a publicat constant caricaturi şi ilustraţii în ziarele „Tânărul muncitor”, „Scânteia tineretului”, „România liberă”, portrete de scriitori în „Gazeta literară”, iar din 1949 în revista „Urzica”. La începutul anilor ‘50 a renunţat definitiv la arhitectură, pe care o studiase, pentru a se ocupa în exclusivitate de grafică și ilustrație de carte.
Desenele din expoziția „De la propaganda politică la baby boom” sunt ilustrații pentru seria de cărți satirice „Paravanul de aur” ale lui Isac Ludo și alte desene politice din 1958.

Jules Perahim (1914-2008) colaborează la revistele avangardiste „Unu” (1930-1932) și „Alge” (1930-1933), pe cea din urmă o înființează cu Gherasim Luca și Aurel Baranga. Debutează la București cu o expoziție de pictură și desen în 1932. Amenințat pentru desenele antinaziste și anticapitaliste publicate în presă („Cuvântul liber”, „Reporter”, „Pinguin”), este nevoit să se refugieze în URSS. Jules Perahim are de-a lungul carierei o activitate susținută de ilustrator de carte și grafician; în expoziția „De la propaganda politică la baby boom” sunt prezentate câteva selecții.

Desenator remarcabil și versatil, Nell Cobar (1916-1993) se identifică printr-o multitudine de stiluri de desen adaptate mai multor genuri de grafică: ilustrație, caricatură, desen animat, desen caligrafic etc. Cobar a debutat ca desenator la cinematograf în anul 1939. Primul desen animat l-a realizat în anul 1940, acesta fiind de fapt o reclamă pentru ciorapi. Nell Cobar a realizat peste 40 de filme de animație. El este creatorul popularului personaj de desene animate „Mihaela”. Pentru filmul animat „Mulțumesc, Mihaela", Nell Cobar a obținut un premiu în anul 1971 la Festivalul de film pentru copii de la Veneția. În expoziția „De la propaganda politică la baby boom” sunt prezente o selecție de desene caricaturale din revista „Pițigoiu” din anii ‘50 și desenele animate „Mihaela”.

Val Munteanu (1927-1996) a debutat în 1946 cu ilustraţii şi caricaturi în ziarele de propagandă de stânga și caricaturi apărute în revista satirică „Urzica”. Din 1949 începe să participe la Saloanele Anuale de grafică, cu o carieră prolifică în caricatură, ilustraţie de presă şi de carte, afiş & grafică publicitară, machetare de carte şi reviste, timbre, grafică de şevalet, arta decorativă.
O amplă selecție din ilustrațiile deja consacrate și premiate sunt prezentate în expoziția „De la propaganda politică la baby boom”.
Expoziția „De la propaganda politică la baby boom” este co-produsă de Nasui collection & gallery.
///

Program de 5 ani de cercetare și expoziții
Expoziția „De la propaganda politică la baby boom” face parte din DARE, un program de 5 ani de Documentare, Arhivare, Expunere și Revalorificare a artei produsă în România în intervalul 1945-1990. Până acum, nicio altă instituție publică sau privată nu a asumat un program de recuperare programatică a acestui segment istoric.
///
Asociația PostModernism Museum (APMM) din București produce și promovează proiecte de cultură contemporană și dezvoltă programe de cercetare culturală, cu focus pe domeniul artelor vizuale. APMM este provider de servicii de consultanță în management cultural.

APMM, ca producător și promotor de proiecte de artă contemporană, coordonează dezvoltarea și activitățile centrului de artă şi inovaţie PostModernism Museum, muzeu privat independent deschis în primăvara lui 2015 la Bucureşti. PostModernism Museum PMM este membru al primei Asociații a muzeelor private din lume și este prima entitate din Europa centrală și de est.
APMM, ca provider de servicii de consultanță în cultură, a pregătit și publicat prima Strategie culturală și creativă a Bucureștiului pe 10 ani (2015-2025), un proiect initiat de Arcub-Centrul de proiecte culturale al Bucureștiului.

Parteneri PostModernism Museum: Swan Technology Park, Modernism.ro
www.postmodernism.ro
https://www.facebook.com/PostModernismMuseum

Sculptură realizată din lichide de către un cercetător român
Semne grafice similare ideogramelor japoneze găsite în Transilvania

– evenimente în Noaptea Albă a Muzeelor și Romanian Design Week la București
16 mai 2015
PostModernism Museum – centru cultural independent recent deschis și Nasui collection & gallery prezintă la București proiecte inedite de cultură contemporană: Cimatica – geometria lichidelor și Dangale, semne caligrafice săsești asemănătoare ideogramelor japoneze.

În cadrul expoziției ”TOHOKU - Through the Eyes of Japanese Photographers / Prin ochii fotografilor japonezi”, PostModernism Museum a invitat un proiect inedit, pregătit de artistul fotograf Lucian Muntean: Dangale, carte unicat și desene care prezintă semne caligrafice săsești folosite de 800 de ani în Transilvania, care seamănă cu ideograme japoneze.
Cartea prezintă într-o formă grafică, de caligrafie dangalele din 165 de localitați din scaunele şi districtele săsești din Ardeal. Fiecare pagină conține pe lângă semnul specific și numele localității, scris în limbile română, germana și maghiară. Aceste semne sunt inspirate dintr-o lucrare de la 1826, a lui Carl Franz Koch. 

 Danga, dangale, (DEX) s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. – din turcă danga. 
(germană) Siebenbürgische Viehbrandzeichen aus den sächsischen Stühlen und Distrikten 
(maghiară) Szarvasmarha márka jele 
Tehnică: caligrafie, ilustrație, tuș, acuarelă, colaj, 34x22x4 cm, autor Lucian Muntean, 2012.
Legătorie și coperta Răzvan Supuran, Atelierul de carte @MTR, 2012.
Legătorie japoneză - corp carte, legătorie coptă - coperta, letterpress, gravură în piele, material copertă - piele reciclată  dintr-un șorț de fierar. 

Prezentarea are loc sâmbătă 16 mai, ora 16.00, în prezența autorului Lucian Muntean, în spațiul PostModernism Museum București. Eveniment pe harta Nopții Albe a Muzeelor.

Expoziția „Cymatics: când sunetul întâlnește materia” a artistului Gabriel Kelemen, pregătită de Nasui collection & gallery la București, se compune în patru faze, fiecare corespunzând cu diferite abordări în cercetare ale lui Kelemen: desen, sculptură, digigraphie și video. Studiul geometriei lichidelor și a undelor staționare este în centrul preocupărilor artistului și cercetătorului Gabriel Kelemen de 15 ani. Rezultatele acestor cercetări sunt de fapt obiecte de „artă generativă”.
Evenimentul din 16 mai 2015 numit „Curators Talk & prezentare interactivă despre Cimatică” constă dintr-o discuție despre Cymatics, artă generativă, sculptura ca design susținută de curatori selectați și dintr-o prezentare a materialului TED al lui Evan Grant: Făcând sunetul vizibil prin intermediul Cymaticii.
Cymatics: fenomene care apar atunci când tonul și sunetul întâlnesc substanța / materia

Prezentarea are loc sâmbătă 16 mai, ora 18.00, în spațiul Nasui coolection & gallery, București. Eveniment pe harta Romanian Design Week.

Adresă pentru ambele evenimente: SWAN Technology Park, Kingston Building, Șos. București Nord nr. 15-23, Pipera

Asociația PostModernism Museum (PMM) din București promovează fenomenul culturii contemporane în rândul publicului larg şi îi conferă valoare şi vizibilitate la nivel naţional şi internaţional. Implementând unul dintre obiectivele sale strategice, PMM derulează activităţile centrului cultural de artă şi inovaţie PostModernism Museum, deschis în primăvara lui 2015 la Bucureşti. PMM este un un centru cultural dedicat culturii vizuale contemporane, o instituție educațională, fiind deschis tuturor tipurilor de public. Agenda proiectelor viitoare se poate regăsi pe site-ul posmodernism.ro.
www.postmodernism.ro
https://www.facebook.com/PostModernismMuseum

Nasui collection & gallery este un operator cultural ce susține arta contemporană și artiști din România în mediile internaționale. Prezintă lucrări importante ale creației unei selecții atente de artiști contemporani români, în contexte naționale și internaționale favorabile.
Promovează cultural și investițional artiști care lucrează în artele vizuale contemporane: pictură, sculptură, fotografie, performance, cercetare și inovație.
Nasui colecție & galerie se deschide în decembrie 2010 și organizează proiecte în diverse contexte culturale prestigioase cum ar fi Bienala de artă contemporană de la Moscova 2011, Independents Liverpool Biennial 2012 și 2014, Bienala de la Veneția 2013, Manifesta St. Petersburg 2014.