Stiri Franz Kattesch

Teatrul National "Radu Stanca" Sibiu a fost prezent la Gala Noilor Generatii, "Capul de... Regizor" 12-18 iunie 2005, Buzau cu spectacolul "Am angajat un ucigas profesionist", cu care a obtinut premiul juriului.

I hired a contract killer- sinopsa

In acest text tragicul intalneste laconicul si tragedia se combina cu umorul negru. Combinatia de tragedie autentica si kitsch melodramatic, surprinderea asteptarilor publicului prin inversarea continua a situatiilor, numarul mic de stiluri narative si folosirea de tehnici cinematografice confirma subtilitatea lui Kaurismaki, stilul sau ludic si calitatea scenariului. "Am angajat un ucigas profesionist" este construit ca un thriller. Este povestea unui anonim, a unui barbat comun, foarte strain de societate, care se afla sub autocontrol total si in acelasi timp foarte naiv si ciudat. Avand de a face cu moartea, el isi descopera dintr-o data pasiunea pentru viata.

(Adevarul literar si artistic, 22 iunie, 2004,
Copilaria in comunism, o mostenire periculoasa de Cristina Modreanu)

Ucigasul sinucigasului

Aki Kaurismaki este un tanar cineast finlandez. Scrie scenarii si produce filme dupa majoritatea dintre ele. In 2002 a primit Marele Premiu la Cannes pentru filmul "Omul fara trecut" (a nu se confunda cu Omul fara insusiri...). Filmul "Am angajat un ucigas profesionist" este singurul film al finlandezului vorbit in engleza si jucat de actori englezi, ceea ce, pana la urma, nu are prea mare importanta. Un text in care tragicul se intalneste cu umorul negru, drama autentica cu melodrama si kitsch-ul.

Ironie, persiflare, duiosii mascate de hohote grobiene, luari peste picior. Subiectul, pe cat de simplu, pe atat de surprinzator. Un modest functionar pe nume Henri Boulanger, constiincios si anonim (semanand cu functionarii lui Gogol), este "redus" din functie si lasat pe drumuri. Deoarece nu are nici o perspectiva, vrea sa se sinucida. Absolut firesc, pana aici. Dar Henri nu e capabil de un asemenea gest si atunci... angajeaza un ucigas profesionist care sa faca treaba, contra unei bune sume de bani! Geniala replica ucigasului: "De ce n-o faci tu, ai economisi paralele...!". Dar Henri se indragosteste de o tanara chelnerita si, evident, nu mai doreste sa moara. Dar, evident, ucigasul doreste sa-si duca la capat angajamentul, chiar daca medicul i-a spus ca-i bolnav de cancer si va muri intr-o luna. Cam asta-i tot, cu un final deschis, ca orice final de calitate. (Regizorul propune, spre marele amuzament al publicului, patru variatiuni posibile pentru final, pe tema: ghici pe cine va impusca ucigasul profesionist?)

Radu Alexandru Nica este absolvent (in anul V) al Facultatii de teatru din Cluj, sectia regie, clasa Mona Chirila. A facut doi ani de regie la Academia din Bayern, iar multipla si extrem de variata miscare teatrala din Germania l-a impresionat, oferindu-i noi orizonturi de exprimare. E adeptul unui teatru dinamic, derulat in ritmuri alerte, pe secvente scurte, "taiate" ca intr-un montaj de film. Viseaza, de altfel, la o imbinare ideala intre film si teatru, fara a apela la proiectii, ci la ceea ce se numeste mijloace specifice de exprimare. Jocul de lumini si coloana sonora (conceputa de regizor) au o importanta majora in spectacolele sale - secvente bine alese, contrapunctand, adesea in registru comic, ironic, scenele. Spectacolul este, intr-adevar, dinamic. Cliseele se amesteca, precum intr-un joc de carti, cu secvente originale, dovedind fantezie si verva regizorala. Umorul e de calitate, iar pantomima de asemenea, clara, precisa, deoarece in spectacol, ca intr-un bun film, se vorbeste putin.

Ceea ce am apreciat in special la tanarul Radu Alexandru Nica este modul in care si-a condus actorii pe scena, cu siguranta si stapanire de sine, precum si felul in care i-a convins de valabilitatea conceptiei sale regizorale, ceea ce nu e lucru putin la un debutant. Ba din contra. Raluca Sas-Marinescu este si ea absolventa la aceeasi facultate clujeana (sectia teatrologie). Dramatizarea ei are culoare, e concisa, lipsita de balast si fara abateri de la "obiect", punctand exact ce trebuie. Carmencita Brojboiu a conceput un spatiu deschis, "la vedere", fara culise, in care publicul, aflat pe scena, vede tot, participind astfel si mai activ la actul scenic. Costumele sunt "discrete", mai mult alb pe negru, asa cum este si viata acestor personaje, nu prea complicata, chiar daca adesea dramatica ori chiar tragica.

Am revenit la Sibiu cu emotie, dupa o pauza de cativa ani, pentru a revedea un colectiv pe care l-am indragit mult, de care ma simt legat si sentimental si care, stiam, e pe cale de disparitie. Lucrurile, insa, s-au schimbat intre timp, iar sectia germana a teatrului sibian (condus de neobositul actor si manager Constantin Chiriac) reinvie. Actorii au jucat cu o pofta nebuna, fara inhibitii, renuntând la anumite tipare cu care erau obisnuiti. In afara de Gelu Potzolli (blandul functionar, naiv, credul, sincer pana la exasperare), toti ceilalti actori interpreteaza mai multe roluri intr-un adevarat vartej, iesind si intrand in pielea noilor personaje cu degajare. Un punct in plus pentru Pali Vecsei. Necunoscand limba germana, si-a invatat rolurile... fonetic! La Sibiu, unde se desfasoara cel mai mare festival de teatru din tara, sectia germana a Teatrului "Radu Stanca" anunta un reviriment de bun augur. Parerea mea.

(Observator cultural, nr 214, 30.03-05.04.2004)