etnografie

Ceremonial complicat si prilej de bucurie si ospat - Muzeul National al Satului, in colaborare cu Fundatia pentru Dezvoltarea Romaniei si cu Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii, a organizat sambata, 27 octombrie 2007, o nunta traditionala romaneasca, asa cum se facea in urma cu aproximativ 60 de ani. Organizatorii au promis pentru anul viitor un regal asemanator: o nunta maramuresana.

***

Moment memorabil, cu multiple rezonante in universul spiritual al satului romanesc, nunta este unul dintre cele mai importante praguri rituale pe care fiinta umana trebuie sa-l treaca, pentru a-si implini existenta. Constituirea noii familii sau "intratul tinerilor in randul lumii" a fost si continua sa fie, din perspectiva mentalitati traditionale, un eveniment important al intregii comunitati, la realizarea caruia au un aport, nu numai familiile, neamurile si prietenii, ci toti satenii, indiferent de varsta.

Adevarate sarbatori, la care participarea era motivata de bucuria fireasca a petrecerii, a jocului si a muzicii, dar si de sistemul obligatiilor sociale, nuntile taranesti nu s-au organizat niciodata la intamplare, ci doar in acele perioade, cand activitatile lucrative se domoleau, iar oamenii aveau ragazul fizic si spiritual, de a se bucura de asemenea evenimente. "Caslegile de toamna", intelegand timpul dintre Ziua Crucii si Lasatul secului pentru postul Craciunului, alaturi de "Caslegile de iarna", situate intre Craciun si Lasatul secului pentru postul Pastelui, reprezentau odinioara "timpul nuntilor".

O nunta taraneasca traditionala aduce in atentie un complex sistem de acte si secvente ceremoniale care se deruleaza temporal si spatial dupa canoane impuse prin autoritatea obiceiului pamantului.

Incepand de joi si pana marti, la casa mirelui si a miresei, se desfasoara intr-un crescendo spre ziua de dumineca, nenumarate scenarii ceremoniale care au menirea de a-i pregati pe viitorii miri pentru desprinderea lor din statutul de fata si fecior si integrarea in statutul de familie. Practic, fiecare gest, cuvant, cantec, obiect de imbracaminte, podoaba, isi pierde functia initiala, devenind insemne cu valoare simbolica ale rangurilor ceremoniale de mire, mireasa, cuscri, nasi, vornici, calarasi, druste si nuntasi. Prin intermediul acestor insemne fetele si feciorii, nevestele si gospodarii se metamorfozeaza, devenind personaje mitologice, cu roluri specifice, asumate cu maximum de solemnitate.

Ansamblul folcloric "Cohalmul" din Rupea-Brasov va prezenta in gospodariile Dragus, Ieud, Dumitra si pe scena din muzeu, cateva dintre cele mai importante secvente ceremoniale ale unei nunti traditionale din sudul Transilvaniei: "Gatitul miresei", "Pregatitul carului cu zestre", "Confectionatul si jucatul steagului de nunta", "Luatul nanasilor", "Plecatul dupa mireasa", "Cerutul miresei", "Jocuri si cantece traditionale" si "Strigatul gainii".