Vila cu clopoţei ieri ... şi azi

Mostenirea culturala a familiei Minovici trebuie recuperata. Pentru ca aceasta mostenire a insemnat pentru societatea romaneasca depasirea unor mari decalaje istorice in plan social si cultural. Originari din Macedonia sarbeasca, dintr-o dinamica comunitate de aromani, numeroasa familie a Minovicilor a avut ramuri care se intindeau si in orasele Craiova, Braila, Ramnicu Sarat sau Brasov.

Cine au fost Minovicii?

Bucurestenii isi amintesc cu precadere de cei trei fratii Minovici: Mina, Stefan si Nicolae.

Cea dintai Morga din lume a fost infiintata de Mina Minovici la 1892, in Bucuresti.
Mina Minovici este autorul celui dintai tratat complet de medicina legala din regiunea Balcanilor.

Stefan Minovici a fost intemeietorul Catedrei de Chimie Analitica; a infiintat Asociatia Generala a Corpului Farmaceutic din Romania (1899) si Societatea de Chimie din Romania (1919).

Nicolae Minovici a continuat pionieratul fratilor sai.
La 1906 a ridicat prima Societate de Salvare din Balcani, care timp de 30 de ani si mai bine a fost intretinuta din speze proprii desi serviciile sale, potrivit legii, trebuiau infaptuite de primaria Bucurestilor.
In 1934 a creat primul spital cu serviciu permanent de urgenta din Romania, al II-lea din Europa dupa acela din Moscova.
Dar Nicolae Minovici a mai oferit ceva bucurestenilor. Propria sa avere.
Casa si colectia de arta populara alaturi de o ferma, pe care le-a donat Primariei Bucurestilor in 1934.
Economiile sale banesti au fost donate in intregime, catre finalul vietii, asociatilor care se ocupau de copiii abandonati sau orfani. A oferit si burse elevilor silitori din comuna Baneasa. Se mai pastreaza liste din anii 1905-1912, cu sute de locuitori din comuna Baneasa, pe care Nicolae Minovici i-a imprumutat cu bani pentru diverse necazuri: repararea casei, spitalizare sau inlesniri pentru cumparare de alimente sau lemne pentru iarna.

Dumitru Minovici a fost fiul Elenei Furnica, sora fratilor Minovici. El a ridicat intre 1940-1941 actualul muzeu de arta veche feudala, care a fost donat Academiei Romane in martie 1945, la sugestia lui Petru Groza, pentru a nu fi rechizitionat si devastat de oportunistii epocii.