Stiri Florentina Tilea

Florentina Tilea

Butoiul cu pulbere

Teatrul: 
Teatrul Naţional Bucureşti
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
20 Sep 2014

Sâmbătă 20 septembrie şi duminică 21 septembrie 2014, ora 20.00, la Sala Pictura, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” Bucureşti anunţă premiera oficială a spectacolului Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski, unul din cei mai jucaţi dramaturgi contemporani, în regia lui Felix Alexa.

O comedie neagră, un spectacol modern, în care scenele se succed alert, iar vieţile personajelor ne surprind prin dezvăluiri şocante şi răsturnări ameţitoare de situaţie. Tensiunea şi agresivitatea plutesc în aer. Nimic nu pare să justifice violenţa absurdă a personajelor, cinismul, nebunia lor. Şi poate că, totuşi, aceasta este singura armă de supravieţuire într-o lume care nu are nevoie decât de o scânteie pentru a exploda.\

Butoiul cu pulbere este piesa care l-a făcut cunoscut dincolo de graniţele ţării natale pe macedoneanului Dejan Dukovski, bucurându-se de o carieră internaţională la festivaluri de prestigiu, precum Bienala de la Bonn, BITEF-Iugoslavia şi Festivalul de toamnă de la Roma, de montări în numeroase ţări ale lumii, precum şi de o ecranizare premiată, semnată chiar de autor. Inclusiv în România piesa a avut deja trei montări.

Cu stagii de rezidenţă la Hamburg şi  Paris, Dukovski a cucerit rapid publicul european şi pe cel mondial cu opera sa, intens preocupată de problematica războiului din Balcani şi de consecinţele acestuia în sfera relaţiilor umane. Tradusă în peste zece limbi, montată pe scenele din lumea întreagă, dramaturgia lui Dejan Dukovski este considerată o chintesenţă a spiritului balcanic.

Distribuţia spectacolului reuneşte o pleiadă de nume consacrate: Răzvan Vasilescu, Marius Manole, Mihai Călin, Marius Bodochi, Andrei Finţi, Istvan Teglas, Marcelo S. Cobzariu, Crina Semciuc, Florentina Ţilea, Victoria Dicu, Alexandra Poiană. Scenografia poartă semnătura, deja cunoscută, a tinerei Andrada Chiriac.

Spectacol nerecomandat copiilor sub 14 ani!
 

foto: Tudor Predescu

 

Scara pisicii

Teatrul: 
Teatrul Naţional Bucureşti
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
23 Oct 2010

Traducerea: Anamaria Pop

Scriitoare maghiară prezentă pe scenele din întreaga Europă, Katalin Thuróczy revine în România, după succesul „joi.megajoy” de la Teatrul Odeon, cu un nou spectacol, pe care Irina Popescu-Boieru îl pune în scenă, la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu Liliana Hodorogea (Zsóka) şi Florentina Ţilea (Gitta).
 
O piesă cu şi despre femei, a cărei autoare evită clişeele feministe, vorbind despre dragoste şi căsătorie într-o savuroasă manieră cinică.
 

Un spectacol în care femeile se vor regăsi, măcar parţial, în cele două eroine, dar unde bărbaţii vor refuza categoric să se recunoască în personajul masculin absent.

„Scara pisicii” este o tragi-comedie cu accente poliţiste şi final neaşteptat, un text plin de suspans despre un joc de-a şoarecele şi pisica, în care se dispută inima aceluiaşi bărbat.

 

Othello?!

Teatrul: 
Teatrul Naţional Radu Stanca - Sibiu
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
30 Mar 2007

Premiul pentru Cel mai bun spectacol al anului 2002 acordat de Uniunea Teatrală din România.

Spectacol  declarat de critica de specialitate din Anglia şi România drept unul din cele mai bune spectacole Shakespeare văzute vreodată alături de creaţia lui Sir Peter Hall, Robert Lepage şi Silviu Purcărete.

Despre Zholdak, George Banu scrie (Artpress 283/2002)
El nu pune în scenă, el organizează o desfăşurare de imagini ale căror motivaţii rămân adeseori enigmatice, dar a căror putere de descoperire încântă. Există la el un suprarealism de aceeaşi sorginte cu cel descoperit de Aragon la Bob Wilson. Zholdak se sustrage oricărei subordonări şi, într-o manieră extravagantă, se impune, se expune, se afirmă: el poate agasa tot atât cât poate fascina. El se erijează în stăpân al spectacolelor sale şi trimite oarecum la figura pe nedrept desconsiderată de teatrul francez, Carmelo Bene. (…) Zholdak se aliază acestei poetici şi, ca autor al spectacolelor sale, recunoaşte: “Iubesc forma. Iubesc forma.”