Stiri Cătălin Pătru

Cătălin Pătru

Hamlet în sos picant

Teatrul: 
Teatrul Naţional Radu Stanca - Sibiu
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 

Marile povestiri nu se invechesc niciodata, ele sunt mereu in actualitate, iar "Hamlet" este, fara dubii, o povestire care este mereu in actualitate. Ingredientele sunt amestecate intr-o formula magica cu un aspect perfect, o armonie de savoare care surprinde mereu.

Dar, asa cum se zice adesea, oricat de buna ar fi ciorba de toate zilele te mai si saturi si atunci de ce sa nu te lasi rasfatat de o cura minunata de bucate pe care le poate prepara un bucatar foarte priceput, care stie sa prepare niste garnituri minunate de orez care au din plin sare si piper si mirodenii diverse pline de culoare si astfel, ca prin minune, un alt fel de mancare este servit, ceva usor care te poate inveseli pe loc asa cum numai o masa copioasa o poate face.

Aceasta este de fapt esenta spectacolului, povestea principelui danez, petrecuta in bucatarie, printre saci de faina, sortimente de biscuiti; o poveste zbuciumata de iubire, pasiune si ura. Un sos picant.

"Hamlet in sos picant" este o rescriere a capodoperei shakespeariene: tragedia este vazuta prin prisma aromelor din bucataria castelului Elsinore. Alaturi de protagonistii cunoscuti, care sunt prezentati intr-o lumina ironica (Hamlet este cu totul si cu totul deosebit: visator si mare pasionat de dulciuri, Ofelia este vegetariana si anorexica, Gertrude - pasionala si de loc straina placerilor gustului), prind viata si personaje noi: Froggy, un bucatar foarte talentat si rafinat, precursor al multor bucatari care innebunesc lumea cu emisiunile televizate pe care le au; sotia sa Kathy, femeie cu bun simt; fiica lor Inge, o tanara plina de viata, preocupata de gasirea placerilor vietii; Grunter si Breck sunt o pereche de nebuni, indispensabila intr-o poveste plina de savoare. Nu mai suntem confruntati cu probleme de stat sau cu o gelozie nebuna care sa intoarca toata povestea pe dos, ci de platouri de ficat de gasca cu miere preparate de Froggy; fantoma tatalui lui Hamlet este bunul bucatar travestit si insetat de razbunare datorita presupunerii ca sotia sa, Kathy, a avut o relatie extraconjugala cu noul rege Claudius.

Cei care sunt familiarizati cu textul shakespearian au ocazia de a regasi jocurile maestrului reinventate si elaborate; pentru cei care n-au citit opera originala este ca o calatorie intr-o poveste distractiva si fascinanta.

Avatarii faraonului Tla

Teatrul: 
Teatrul Naţional Radu Stanca - Sibiu
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Premiera: 
18 May 2000

dramatizare de Corin Braga şi Mc. Ranin

avatar: - transformare neprevazuta si chinuitoare in evolutia unei fiinţe sau a unui lucru - numele dat diferitelor incarnări ale zeilor indieni, mai ales cele ale Vişnu.

Traducere Larousse 1986

Eminescu are nazuinta de a gasi principiul vietii, de a scrie cu alte cuvinte o literatura filosofica, incercand sa priveasca dincolo de aparente dand o solutie existentei.

In "Avatarii faraonului Tla", intitulata astfel de Calinescu, este vorba de metempsihoza, de reincarnarile unui faraon.

Personajele traverseaza timpul sub diferite identitati pentru a-si gasi linistea in insula Euthanasius, in gandirea pura. Un astfel de scenariu este deschis unor posibilitati spectaculare care sa angajeze evolutia artei spectacolului de azi in plan european, in care textul nu este decat unul din elementele expuse publicului. La texte se adauga decorurile, muzica, dansul, intr-o sinteza care nu-i putea displace poetului. Incercarea noastra nu este festivista, ea doreste sa faca deschideri in perceptia contemporana asupra autorului Luceafarului...

Mc. Ranin

Othello?!

Teatrul: 
Teatrul Naţional Radu Stanca - Sibiu
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
30 Mar 2007

Premiul pentru Cel mai bun spectacol al anului 2002 acordat de Uniunea Teatrală din România.

Spectacol  declarat de critica de specialitate din Anglia şi România drept unul din cele mai bune spectacole Shakespeare văzute vreodată alături de creaţia lui Sir Peter Hall, Robert Lepage şi Silviu Purcărete.

Despre Zholdak, George Banu scrie (Artpress 283/2002)
El nu pune în scenă, el organizează o desfăşurare de imagini ale căror motivaţii rămân adeseori enigmatice, dar a căror putere de descoperire încântă. Există la el un suprarealism de aceeaşi sorginte cu cel descoperit de Aragon la Bob Wilson. Zholdak se sustrage oricărei subordonări şi, într-o manieră extravagantă, se impune, se expune, se afirmă: el poate agasa tot atât cât poate fascina. El se erijează în stăpân al spectacolelor sale şi trimite oarecum la figura pe nedrept desconsiderată de teatrul francez, Carmelo Bene. (…) Zholdak se aliază acestei poetici şi, ca autor al spectacolelor sale, recunoaşte: “Iubesc forma. Iubesc forma.”