Stiri Rodica Ionescu

Rodica Ionescu

Inimă de câine

Teatrul: 
Teatrul Naţional Bucureşti
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Muzica: 
Radu Gheorghe
Premiera: 
9 Oct 2005

Umanitatea, încotro?
Spre „noi culmi de civilizatie si progres”?
Ignorând natura umana si natura lucrurilor?
Întrebari mai vechi la care realitatea cotidiana, tot mai zbuciumata, ne someaza sa raspundem...

Victor Rebengiuc: Premiul "Cel mai bun actor in rol principal", la Gala Uniter 2006

Nominalizare pentru Premiul "Cel mai bun actor in rol principal", la Gala Uniter 2006: Marius Manole pentru rolul Sarik din spectacol

Gândirea

Teatrul: 
Teatrul Naţional Bucureşti
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Miscare scenica: 
Premiera: 
29 Oct 2005

Asistent regie: C.C Buricea - Mlinarcic

Traducere: C.C Buricea - Mlinarcic

ilustratia muzicala: Felix Alexa

Gândirea - Paradoxul unei crime pasionale comise cu sange rece. A fost nebunie sau premeditare?
Gândirea - o aventura fascinanta prin tenebrele mintii si sufletului omenesc
Un spectacol despre granita fragila dintre luciditate si abisul nebuniei.
Gândirea - un spectacol-metafora despre cei care viseaza sa arunce pamântul în aer, schimbând lumea.
O viziune moderna a unei piese de mare forta si subtilitate ce a revolutionat, în epoca, dramaturgia rusa. O radiografie a unor stari sufletesti paroxistice, a lumii nebune si violente ce se ascunde în fiecare din noi.
Gândirea - un rafinat exercitiu de stil, un spectacol de mare forta dramatica, semnat Felix Alexa,ce reuneste o excelenta trupa de actori.
«Când Felix Alexa mi-a spus ca va pune in scena celebra piesa a lui Leonid Andreev, Gândirea, am exclamat pe loc: "Japuir moare de tristete!"

 

Din ce strafunduri misterioase ale memoriei au tâsnit aceste cuvinte?
Cum este posibil ca, dupa 63 de ani, sa-ti amintesti o replica dintr-un spectacol?
Era in toamna lui 1938 si la Teatrul Regina Maria avea loc premiera piesei care facuse cariera mondiala, in interpretarea faimosului Teatru din Vilna.
Eram student in primul an al Academiei Regale de Muzica si Arta Dramatica si, pe o strapontina de la galerie, am vazut cum s-a ridicat cortina, iar marele tragedian Storin, unul din idolii mei, se afla in picioare, in fata unei custi in care zacea unul din urangutanii supusi experientelor doctorului Kerjentev.

Un urangutan adus din India, al treilea urangutan pe care doctorul il vedea murind de dor.
Alaturi de Kerjentev - Storin, se afla tânarul asistent. Dupa o lunga tacere, una din acele taceri careia marele actor stia sa-i dea o densitate aproape palpabila, vocea lui cu un timbru cavernos inimitabil a rostit: "Japuir moare de tristete!"

De ce oare n-am putut uita aceasta replica?
Ce mesaj mi-a transmis marele Storin, cautând un raspuns in tacerea tragica a lui Japuir?
Ce se petrecuse in trecutul animalului care murea din cauza unui dor insuportabil?
Magia artei nu poate fi explicata.»

Radu Beligan

O noapte furtunoasă

Teatrul: 
Teatrul Naţional Bucureşti
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
9 Oct 2002

O noapte furtunoasa este o montare traversata de energii interioare, care se nasc, se contopesc, sustin cu fire nevazute spectacolul, hranit permanent de solutii regizorale nascute dintr-o imaginatie exuberanta, insiruindu-se coerent, intr-o cadenta plina de o eleganta dezinvoltura. Cel mai frumos cadou pe care il putea primi posteritatea lui Caragiale (...) este (...) o montare cu valoare de reper, care face dificila reusita viitoarelor "exercitii regizorale" pe teme din Caragiale.

(Cristina Modreanu in Adevarul literar si artistic)

Felix Alexa a abordat O noapte furtunoasa impotriva traditiei, fara prejudecatile impuse de aceasta, dar netradand nici esenta operei, nici spiritul lui Caragiale. El a abordat acest pamflet profund, universal prin semnificatie, despre o existenta abulica, torturata de erotism si politica ...

(Eugen Comarnescu în Cronica Romana)

O lume nebuna, cuprinsa de un delir al simturilor si trairilor devoratoare se harjoneste, se fugareste, se maltrateaza burlesc si crud, in acordul valsurilor lui Richard Strauss. In acest carusel sunt prinsi si spectatorii, ca martori, dar si eroi ai unui vis-cosmar, cand chipurile lor sunt reflectate in oglinziile - decor, ce intind o punte imaginara intre actori, public si timpul lui Nenea Iancu.

(Ludmila Patlanjoglu în Curentul)