după romanul lui Alex Mihai Stoenescu
premiat de Academia Română

Adaptare: Grigore Gonţa

Asistent regie: Vlad Stănescu

Regia tehnica: Paul Tănase , Silviu Negulete

Corul “Carmina Tenera” de la Palatul Naţional al Copiilor
 

Un spectacol de imagine si atmosfera care aduce in zilele noastre o mare figura a culturii universale, pe ganditorul Bisericii Catolice, Sfantul Tommaso d'Aquino. O comedie filosofica in care se amesteca istoria si politica.

Romanul unei vieti, de la copilul precoce, inzestrat cu darul clarviziunii, pana la inchizitorul diabolic si la martirul lui Dumnezeu.

O alegorie ale carei trimiteri contemporane te implica si te alarmeaza.

Traducerea şi adaptarea: Radu Beligan, Liviu Dorneanu
Secretar literar: Carmen Mocanu

Asistents cenografie: Ana-Daria Alexandra Ghiţă-Nicolaev

Secretar literar: Andrei Marinescu

Adaptare: Dan Tudor

Secretar literar: Claudiu Cristescu

Traducere: Maşa Dinescu

Adaptare: Felix Alexa

Lighting design: Felix Alexa

Secretar literar: Anita Neagu

Texte vechi  în haine noi

Teatrul „George Ciprian" organizează – sâmbătă, 14 aprilie, ora 19.oo  – pe scena Teatrului „Nottara”, premiera spectacolului Fii cuminte, Cristofor! de Aurel Baranga, în regia Dianei LUPESCU (spectacolul constituie examenul sau de licenţă în regie de teatru), scenografia: Adriana RAICU, cu: Silviu BIRIŞ, Tania POPA, Magda CATONE, Cristian NICOLAIE.
Spectacolul face parte din proiectul „Texte vechi în haine noi”, prin intermediul căruia, teatrul buzoian doreşte să repună în circulaţie piese româneşti valoroase, care nu au mai fost jucate în ultimii ani.
 

Ne asumăm acest proiect pentru că:
- nu avem prejudecăţi;
- vrem să (re)aducem în memoria publicului nume de autori români uitaţi şi în a căror dramaturgie încă mai credem;
- Fii cuminte, Cristofor! este o comedie spumoasă, scrisă după regulile teatrului de bulevard, care dezbate, cu umor şi ironie, o temă mereu actuală: (ne)fericirea conjugală;
- dorim să oferim spectatorilor momente de relaxare şi de bună-dispoziţie.

Marinela Tepuş   

Dacă soarta a vrut ca noi să trăim în această epocă – a politizării, a globalizării –, să devenim din ce în ce mai singuri, mai străini faţă de noi înşine, mai săraci interior; dacă a vorbi despre tandreţe, încredere, iubire devine din ce în ce mai desuet şi ridicol; dacă toţi alergăm din ce în ce mai grăbiţi, mai disperaţi, mai încrâncenaţi, mai duri, mai răi către o zi de mâine, din ce în ce mai aglomerată, cu spărturi de „activităţi” şi probleme ce n-au nimic în comun cu sufletul şi simţirea noastră, mă întreb – şi aş vrea să vă întreb şi pe dumneavoastră: De ce? Încotro? Aţi putea să-mi răspundeţi? Sau... mai bine ar fi să-l întrebaţi pe EL sau pe EA... la o cafea! 

Diana Lupescu