Traducerea: Adina Teodorescu

Adaptarea scenica: Alice Georgescu

Nu se stie cum (1935) este una dintre ultimele opere ale lui Luigi Pirandello (1867-1936), laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, cu un an inaintea scrierii piesei.

Complexa teorie pirandelliana a dedublarii se regaseste si in aceasta opera tarzie:

"Exista suflete nelinistite, aproape intr-o stare de continua topire, care refuza sa se inchege la loc, sa incremeneasca in cutare sau cutare forma de personalitate. Dar chiar si pentru cele mai linistite, care s-au topit intr-o forma sau alta, topirea e mereu posibila: fluxul vietii exista in toti."

Traducerea: Ioana Ieronim,  Andrei Şerban, Dana Dima
Versiunea scenică: Andrei Şerban

Texte vechi  în haine noi

Teatrul „George Ciprian" organizează – sâmbătă, 14 aprilie, ora 19.oo  – pe scena Teatrului „Nottara”, premiera spectacolului Fii cuminte, Cristofor! de Aurel Baranga, în regia Dianei LUPESCU (spectacolul constituie examenul sau de licenţă în regie de teatru), scenografia: Adriana RAICU, cu: Silviu BIRIŞ, Tania POPA, Magda CATONE, Cristian NICOLAIE.
Spectacolul face parte din proiectul „Texte vechi în haine noi”, prin intermediul căruia, teatrul buzoian doreşte să repună în circulaţie piese româneşti valoroase, care nu au mai fost jucate în ultimii ani.
 

Ne asumăm acest proiect pentru că:
- nu avem prejudecăţi;
- vrem să (re)aducem în memoria publicului nume de autori români uitaţi şi în a căror dramaturgie încă mai credem;
- Fii cuminte, Cristofor! este o comedie spumoasă, scrisă după regulile teatrului de bulevard, care dezbate, cu umor şi ironie, o temă mereu actuală: (ne)fericirea conjugală;
- dorim să oferim spectatorilor momente de relaxare şi de bună-dispoziţie.

Marinela Tepuş   

Dacă soarta a vrut ca noi să trăim în această epocă – a politizării, a globalizării –, să devenim din ce în ce mai singuri, mai străini faţă de noi înşine, mai săraci interior; dacă a vorbi despre tandreţe, încredere, iubire devine din ce în ce mai desuet şi ridicol; dacă toţi alergăm din ce în ce mai grăbiţi, mai disperaţi, mai încrâncenaţi, mai duri, mai răi către o zi de mâine, din ce în ce mai aglomerată, cu spărturi de „activităţi” şi probleme ce n-au nimic în comun cu sufletul şi simţirea noastră, mă întreb – şi aş vrea să vă întreb şi pe dumneavoastră: De ce? Încotro? Aţi putea să-mi răspundeţi? Sau... mai bine ar fi să-l întrebaţi pe EL sau pe EA... la o cafea! 

Diana Lupescu