Stiri Alina Herescu

Traducerea: Mihaela Sîrbu

Coregrafia: Florin Fieroiu

Consultant muzical: Cornel Cristei

Scurt-metraje: George Dascalescu

Asistent regie: Liviu Pintileasa

Fotografii: Marian Ecmegian, Marius Cotescu

Insemnarile Iuliei Popovici

Woyzeck e unul din cele mai celebre, cele mai adanci texte ale modernitatii teatrale. Georg Büchner, autorul lui, medic, dramaturg, revoltat prin vocatie, e stramos al lui Brecht, mort de foarte tanar, dar cu o uriasa influenta asupra dramaturgiei ce i-a urmat. Infasurat in faldurile unei istorii bogate, aceasta ultima piesa a lui e drama reala a unui barbat doborat de malaxorul unei societati militarizate care nu pretuieste omul, vaduvit de orice atribut al umanitatii pana la a ucide fiinta iubita. "Büchner a sondat cazul real de la care-a pornit la fel cum (îmi place sa fac asocierea asta) Hamlet sondeaza terenul in pregatirea scenei de teatru, inainte sa opteze pentru text, pentru actori, pentru locul unde va avea loc spectacolul. E o poveste ciclica, un fel de traseu initiatic a carui final este ca nu-ti poti în nici un fel depasi conditia; omului ii e dat sa se invarta intr-un cerc deasupra caruia nu se poate ridica. Singura modalitate de a-ti transcende conditia este sinuciderea."

(Radu Apostol)

Spectacolul de la Braila utilizeaza in egala masura muzica live (cu acompaniament vocal, inregistrari radiofonice, proiectii live si inregistrari video, spatii de joc variabile, coregrafie si miscare scenica). Woyzeck-ul lui Apostol e o orchestratie polifonica de o imensa complexitate, care functioneaza concomitent pe toate aceste planuri, muzical, scenografic, coregrafic, de ecleraj, la nivelul textului si al interpretarii lui actoricesti. E un spectacol total, in care nimic nu e gratuit, fara ca mintea umana sa poata totul cuprinde, intr-un fel de sincretism care-ti cere sa ai în acelasi timp ochiul treaz, urechea de veghe, memoria activa, mintea in alerta, si capacitatea de a pune cap la cap tot ce vezi, auzi, stii, intelegi intuitiv. Woyzeck-ul facut la Braila are forta de a zgudui clisee, ceea ce spectatorul credea ca stie si modul in care era obisnuit sa priveasca.

Proiecţii multimedia: Maria Drăghici, Tudor Petre

Un spectacol controversat si rascolitor despre trei tineri ce parasesc Romania pentru o tara mai "cool". Trei destine in deriva, trei ipostaze ale esecului: Madalina devine prostituata, Voicu proxenetul ei, iar Bogdan victima lor. Textul Gianinei Carbunariu vorbeste fatis despre vulnerabilitate si lipsa reperelor. Pretul platit de ei e unul foarte mare: pierderea inocentei.

Trei tineri romani, proveniti din medii sociale diferite, cu aspiratii diferite, isi parasesc tara pentru un taram al fagaduintei - Irlanda. Fara sa se caute, intalnirea lor e totusi inevitabila si decisiva pentru soarta pe care singuri si-o aleg. Madalina, Bogdan si Voicu duc cu ei, oriunde ar merge, acelasi profund sentiment al inadaptarii care i-a alungat departe de Romania. Fiecare e el insusi un supravietuitor, dar stiu prea bine ca nu toti pot iesi invingatori dintr-o lupta in care a reusi inseamna, de fapt, a-i supravietui celuilalt. madybaby.edu e un spectacol despre construirea identitatii proprii ca absorbtie a identitatii celuilalt, despre vitalitatea care distruge si se autodistruge si o umanitate dresata la limita cea mai de jos a omenescului.

"Spectacolul madybaby.edu s-a nascut din acelasi sentiment al urgentei care a adunat echipa spectacolului Stop the Tempo (Teatrul Luni de la Green Hours). Acum un an, mesajul social si politic pe care ni-l asumam era “Asa nu se mai poate!”. Ce se intampla cu cei care, convinsi de imposibilitatea de a mai trai intr-o Romanie bulversanta si feroce, hotarasc sa plece pentru totdeauna si sa-si construiasca o alta identitate intr-o lume mai buna? - aceasta este tema noului spectacol. Mai mult, ce se întampla daca Romania vine dupa tine oricat de departe ai fugi, ca un cosmar tenace si mai real decat orice realitate posibila? Credem ca numai asumarea realitatii pe care o traim, refuzul de a ne adaposti confortabil in spatele esteticului lipsit de orice miza sociala si politica poate sa construiasca un discurs credibil si direct pentru cei pe care avem menirea de a-i reprezenta pe scena: oamenii care traiesc in Romania anului 2004 sau cei care au decis ca e timpul sa nu mai traiasca aici.”

(Gianina Carbunariu)