Cluj-Napoca

17 ianuarie 2012

Se poate trăi fără idealuri? – este întrebarea piesei Hedda Gabler de Henrik Ibsen la care regizorul Andrei Şerban împreună cu trupa Teatrului Maghiar de Stat Cluj caută un răspuns.

Creator al unor spectacole fără egal pe scenele României şi ale lumii, regizorul Andrei Şerban se află acum în repetiţii cu Hedda Gabler – premiera urmând să aibă loc la data de 23 şi 24 ianuarie.

Înainte de premieră publicul va avea oportunitatea de a vedea spectacolul în faza de repetiţii între 19 şi 22 ianuarie.

În distribuţie publicul clujean reîntâlneşte câţiva dintre favoriţii săi: Imola Kézdi, Zsolt Bogdán, Enikő Györgyjakab, Anikó Pethő, András Hatházi, Ervin Szűcs, Csilla Varga, Réka Csutak.

Decorul şi costumele sunt semnate de Carmencita Brojboiu, dramaturgia spectacolului de Eszter Bíró.

Versiunea scenică a piesei este semnată de Andrei Şerban şi Daniela Dima.

Vă aşteptăm la teatru!

Premiul itinerant „Bánffy Miklós” a fost înmânat actorului András Hatházi

Emőke Kató, premiata din stagiunea precedentă i-a înmânat Premiul itinerant „Bánffy Miklós” actorului András Hatházi, ieri seara la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Premiul acordat de consiliul artistic al teatrului recunoaşte cea mai excepţională performanţă artistică a stagiunii precedente. „András Hatházi a devenit în anii trecuţi unul dintre cei mai buni actori – a menţionat András Visky la festivitatea de decernare. – Rolurile lui sunt importante şi foarte curajoase. Vorbeşte în diverse limbaje teatrale, are un simţ al stilului şi o inteligenţă actoricească excepţională – este o bucurie să lucrezi cu el.”

András Hatházi a terminat Facultatea de Teatru din Târgu-Mureş în 1992, actualemente lucrează în colaborare strânsă cu compania Teatrului Maghiar de Stat Cluj. Între premiile lui se numără şi premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în rol principal, pentru rolul Ivan Petrovici Vania, din spectacolul Unchiul Vania de A.P. Cehov, în regia lui Andrei Şerban. În 2011 a primit premiul „Jászai Mari” şi premiul „Gábor Miklós” pentru cea mai bună interpretare Shakespeare în limba maghiară (spectacolul Măsura pentru măsură, r: Matthias Langhoff).

A montat spectacole la mai multe teatre din Transilvania (printre altele Teatrul Figura Studio, Gheorgheni şi Teatrul "Csíky Gergely" din Timişoara), precum şi spectacole ale studenţilor Facultăţii de Teatru şi Televiziune, în cadrul UBB, Cluj, al cărui profesor este şi în prezent. A regizat două filme: Creon în 2000 şi Chemarea în 2002.

A jucat în multe filme, cel mai cunoscut dintre acestea fiind Morgen, în regia lui Marian Crişan (2009). Filmul a fost invitat şi premiat la multe festivaluri din străinătate şi din ţară, András Hatházi a primit premiul pentru Cel mai bun actor la Festivalul de Filme din Thessaloniki. Este cunoscut şi ca dramaturg, poet, prozator, publicist, şi a publicat numeroase studii de specialitate. Volumul său de proză scurtă Daniló a fost recunoscut cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România, în 2005.

Premiul itinerant Bánffy Miklós va fi înmânat actorului András Hatházi

Premiul itinerant Bánffy Miklós al Teatrului Maghiar de Stat Cluj va fi înmânat joi, 5 ianuarie, după spectacolul Moartea unui comis voiajor (de la ora 20 în sala studio). Actorul András Hatházi va primi distincţia pentru cea mai excepţională performanţă artistică a anului 2011, pentru spectacolele Măsură cu măsură şi Moartea unui comis voiajor.

Distincţia a fost fondată în 1992, cu ocazia aniversării a 200 de ani de existenţă a teatrului, de Consiliul Artistic al Teatrului Maghiar de Stat Cluj. Consiliul decide anual prin vot secret care a fost cea mai extraordinară performanţă artistică al stagiunii precedente. Premiul – grafica lui Endre Nagy – va înmânat de premiata din anul trecut, Emőke Kató. Premiul este sprijinit de Galeria Quadro din Cluj – galeria fondată în 2008 are ca scop prezentarea şi promovarea valorilor artistice autentice transilvane, şi totodată este şi prima casă de licitaţii din Transilvania.

Renumitul actor András Hatházi a jucat mai mult de 100 de roluri de teatru şi de film, dar este cunoscut şi ca regizor de teatru, teatru de păpuşi şi de filme. Este autorul mai multor piese, adaptaţii, scenarii de film, precum şi poezii, nuvele, eseuri şi traduceri. În 2008 a primit premiul UNITER acordat Celui mai bun actor în rol principal, pentru spectacolul Unchiul Vania, în regia lui Andrei Şerban. În 2011 a primit premiile Jászai Mari şi Gábor Miklós din Ungaria.

„În postură de proxenet fără scrupule şi descurcăreţ nevoie mare, Hatházi primeşte avizul de a bavarda spumos, colorat, folosind şi cuvinte româneşti din arsenalul argotic actual, de la ‚şefu’ la ‚să trăiţi bine!’ Efect comic garantat. Practic, talentatul actor conduce spectacolul, antrenându-şi partenerii şi pe spectatori deopotrivă” – scrie Adrian Tian în cronica spectacolului Măsură cu măsură, pe LiterNet.

Şi Claudiu Groza îl aminteşte pe actorul András Hatházi în articolul său din Tribuna, despre aceeaşi spectacol: „Fără îndoială, factotumul spectacolului este Hathazi Andras (Ducele, Pompeius), care şi-a demonstrat virtuozitatea şi capacitatea de a alterna registre de interpretare uneori opuse. De la rigoarea înţeleaptă de conducător la ipostaza de “provocator” al intrigii (Călugărul) ori la cea de personaj periferic, în care mixează savuros cuvinte în maghiară şi română, cu inflexiuni ţigăneşti (e dialectul “de Mănăştur” al limbii maghiare, au afirmat cunoscătorii), Hathazi a întruchipat practic o galerie de caractere umane, fără a pierde în nici una din posturi identitatea personajului redat. E unul din cele mai spectaculoase şi notabile roluri ale actorului, care-l face un concurent redutabil pentru premiile teatrale ale anului următor.”
 

SÂMBĂTĂ, 31 DECEMBRIE 2011,
ORA 18.00

INVITAT: Tenorul MIHAI LAZĂR
Basul CRISTIAN HODREA - DEBUT
Basul FLORIN SÂMPELEAN- DEBUT

JOHANN STRAUSS - fiul
LILIACUL
(DIE FLEDERMAUS)
Operetă în trei acte. Libretul: Karl Haffner şi Richard Genée,
după nuvela Le Réveillon de Henry Meilhac şi Ludovic Halévy.
INSERŢII MUZICALE:
JOSEF STRAUSS: Polca rapidă "Fără griji" ("Ohne Sorgen" - Polka schnell) - op.271; JOHANN STRAUSS-fiul - Polca rapidă "Trenul Veseliei" ("Vergnügungszug"- Polka schnell) - op. 281, Polca "Tunete şi fulgere" ("Unter Donner & Blitz - Polka) - op. 324;
Spectacol interpretat in limba română.
ADRIAN MORAR - Conducerea muzicală
RODICA POPESCU MOISA - Regizor
ANDREI ŞCHIOPU - Scenograf
ADRIAN MUREŞAN - Coregrafia

CORNELIU FELECAN - Dirijor cor
MIHAELA BOGDAN - Asistent regia artistică

DAN ORĂDAN - Asistent coregraf
DAN LUPEA - Regia tehnică

DISTRIBUŢIA:

MIHAI LAZĂR (invitat) - Gabriel von Eisenstein
IRINA SĂNDULESCU BĂLAN - Rosalinda, soţia sa
CRISTIAN HODREA (debut) - Frank, directorul închisorii
ŞTEFANIA BARZ - Prinţul Orlovsky
FLORIN POP - Alfred, tenor, profesorul Prinţului
GEANI BRAD - Dr. Falke
FLORIN SÂMPELEAN(debut) - Dr. Blind, avocat
DANIELA MUREŞAN-CHIŞBORA - Adela, camerista Rosalindei
ELENA POTOPEA - Ida, sora Adelei
RADU PINTEA - Frosch, paznicul închisorii

Spectacolul se termina la ora 21.15

Spectacolele Am omorât-o pe mama şi Ubu rege, amânate

Vă aducem la cunoştinţă că spectacolele Am omorât-o pe mama, programată pe 16 decembrie şi Ubu rege, programată pe 28 decembrie se amână. Biletele pot fi returnate sau schimbate pentru un alt spectacol la casa de bilete, în fiecare zi între orele 10.00-13.00 şi 16.30-18.30.
Vă mulţumim pentru înţelegere.

Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca

Ubu ambalat în hârtie
Nouă premieră la Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Puterea parvenită de nicăieri, dar capabilă de orice întrupată în Tatăl Ubu şi Mama Ubu apare pe scena Teatrului Maghiar de Stat Cluj în regia lui Alain Timar. Piesa lui Alfred Jarry pornită de la o glumă a unor liceeni îi ridiculizează pe dictatorii puternici, sau pe despoţii ambiţioşi, gata să facă orice pentru a-şi atinge scopurile. Dar mai mult decât atât, face o analiză dură, însă lucidă a comportamentelor umane. După premiera cu eşec scanadalos al Ubu Rege, Ubu a intrat în mitologia modernă: ziarele franceze folosesc zilnic epitetul ubuesque pentru a descrie persoanele încrezute, parvenite.
În România de dinaintea 1989 punerea pe scena a piesei lui Jarry, Ubu rege, era ca şi un gest revoluţionar împotriva regimului comunist, însă după căderea regimului ceauşist, se pare, că Tatăl Ubu şi Mama Ubu apar mai rar pe scenele teatrelor. La Cluj cuplul Ubu revine pe scenă la data de 4. decembrie ora 20.00 în montarea regizorului francez Alain Timar. Directorul teatrului Theatre des Halles din Avignon nu ne arată numai un Ubu, ci un şir de Ubu-uri, spectacolul fiind critica banilor şi a dictaturii financiare.
„În ziua de azi, puterea pe care o denunţăm nu mai este puterea exclusivă a unui dictator cum a fost Ceauşescu sau Hitler, e vorba de o altă putere. În esenţă e vorba despre puterea banilor şi a sistemului, a unui sistem în care suntem cu toţii prizonieri” – spune regizorul Alain Timar despre Ubu rege. În viziunea regizorului puterea împotriva căreia trebuie să luptăm este în esenţă o putere financiară difuză care într-un fel ne depăşeşte şi ne ţine cu adevărat prizonieri. Azi nu se denunţă un sistem politic anume, ci altceva, un alt sistem, care este la fel de opresor, la fel de violent faţă de individ – spune Alain Timar.

Alain Timar

După terminarea studiilor universitare şi după colaborări cu numeroase teatre, Alain Timar a decis să se mute la Avignon. Aici a înfiinţat Teatrul des Halles, pe care îl conduce  din 1983 şi unde lucrează ca regizor, scenograf şi artist vizual.
A regizat mai mult de 48 de piese de teatru în Franţa şi în străinătate, şi a semnat numeroase expoziţii şi instalaţii.
Creaţiile lui artistice arată o tendinţă constantă de deschidere către alte culturi, prelucrând în regizările sale opere ale dramaturgilor contemporani, dar şi opere de mult uitate ale unor scriitori clasici. El se autodefineşte de altfel ca "un cosmopolit care iubeşte să rupă barierele şi să depăşească graniţele false sau reale." El este unul dintre puţinii regizori francezi care regizând în străinătate reuşeşte cu uşurinţă să depăşească barierele lingvistice şi realizează spectacole puternice şi inovatoare.

Dialogul lui András Visky cu Alain Timar
Trebuie să continuăm răvăşirea ideologiilor
(Fragmente din interviul din caietul de program)

A.V.: Hârtia este de fapt metafora dictaturi financiare?
A.T.: Este metafora puterii care se îngraşă tot mai mult ca şi personajele din piesă. Este şi metafora a ceva ce este difuz pentru că este din hârtie, se rupe, se transformă, şi nu poate fi cu adevărat prins, dar este utilizat şi ca ceva derizoriu. Dacă ne gândim, puterea, banii care ne opresează sunt extrem de derizorii. Este puterea supremă, deşi dacă luăm o bancnotă şi o rupem, tot hârtie este. Iar şi în comportamentul nostru, în mentalitatea noastră există un raport faţă de putere pe care încerc să îl denunţ prin piesă. Primim puterea, primim forţa, şi această putere vrem s-o transmitem. Dacă în acest proces individul se revoltă cu adevărat împotriva puterii financiare, ar câştiga, dar în momentul de faţă nu este cazul. Deci această utilizare a hârtiei este o metaforă, o parabolă care arată puterea şi banii – care nu sunt, până la urmă, decât hârtie. Ceea ce este la fel de important este faptul că în acest spectacol tata şi mama Ubu, precum şi celelalte personaje există în mai multe variante, actorii joacă mai multe personaje, mai multe Ubu-uri, deci Ubu – parabola puterii şi al ubuesque-ului – nu se mai îndreaptă numai împotriva unui tiran sau dictator, deoarece fiecare dintre noi are un Ubu în sine.
A.V.: Tocmai despre asta se poartă la momentul actual numeroase discursuri în Europa, despre dictatura banilor, pe de altă parte avem şi noi experienţa noastră a dictaturii. Cea din urmă este mai concretă, putem să identificăm în spatele ei un dictator, o persoană, sau un cuplu, cea dintâi însă nu…
A.T.: Da, tirania banilor este difuză, mai complicată. Mult mai complicată, deoarece e ca şi cum ceva ar fi explodat, iar această putere dintr-odată este pretutindeni, dar oricât de difuză ar fi, este totuşi o putere imensă, prezentă peste tot, şi fiecare dintre noi poartă în sine o bucată din ea. Este deci mult mai periculoasă, căci luptăm împotriva cui? Împotriva unui sistem mondial. Dar denunţând acest sistem mondial denunţăm de fapt şi sistemul care este în noi.
A.V.: Dacă spunem că este în noi, atunci ce ne spune piesa, cum să luptăm împotriva lui, sau împotriva a ceea ce este în noi?
A.T.: Spectacolul este în acelaşi timp plin de viaţă şi serios. În partea serioasă regăsim tragicul, deoarece denunţă un sistem, vorbeşte despre puterea banului, ascunsă în om, sau acei Ubu din fiecare, şi în acelaşi timp este vioi şi plin de fantezie. Fantezia, ironia, spiritul caustic, umorul – acestea sunt armele cu care putem denunţa, arătând prin intermediul lor că de fapt nimic nu este decât hârtie. Rola simbolică de hârtie seamănă cu hârtia igienică, pe care o târâm după noi, iar după folosire o aruncăm – nu e nimic altceva decât căcart. Ironia, sarcasmul sunt elemente foarte puternice.
A.V.: Hârtia este totuşi un simbol plastic foarte puternic, şi observ că o foloseşti într-un mod foarte inventiv, nu e greu să ajungem la concluzia că aveam de-a face cu un artist plastic-regizor…
A.T.: Această rolă de hârtie este scopul şi provocarea: totul este fabricat din această rolă – costumele, decorul, recuzita, totul se realizează din această rolă, folosită cu un impact estetic foarte puternic. Este un gest contemporan, deoarece poartă în el derizoriul. Uneori – de fapt tot mai des, întâlnim oameni care știu să folosească hârtia, provocând o imagine foarte puternică. Aici nici costumul, nici decorul nu sunt realiste. Tocmai prin utilizarea hârtiei şi prin intermediul distanţei pe care o luăm faţă de ea, parabola şi metafora devin mai puternice.
A.V.: În acelaşi timp piesa este foarte brechtiană, construită pe tehnică brechtiană. Îţi place să abordezi direct publicul?
A.T.: Da, ador. Scena este un pătrat, iar pe două părţi sunt bănci şi instrumente muzicale. Îmi place că acţiunea se petrece în interiorul acestui pătrat, şi ador şi ce numesc eu înăuntru şi afară. Adică iată, actorii sunt aici, urmăresc acţiunea, fac parte din ea, şi iată ei cântă la acele instrumente, iar deodată ei se transformă în hârtie, se şifonează, intră în poveste, ies din ea, se adresează publicului, întregii lumi. Întotdeauna îmi place să mă joc cu aceste convenţii, cu aceste reguli.

Alfred Jarry: Ubu rege

Regia: Alain Timar
Decorul şi costumele: Alain Timar
CU: Zsolt Bogdán, Áron Dimény Loránd Farkas Sándor Keresztes Ervin Szűcs Loránd Váta Csilla Albert Enikő Györgyjakab Emőke Kató Júlia Laczó Tünde Skovrán Csilla Varga

Premiera: 2 decembrie 2011, ora 20.00

Vă asteptăm cu drag la spectacolele noastre!

De la muzica folk românească la jazz American, de la Bartok & Enescu la jazz modern, de la Marta Sebestyen & colinde din Transilvania la viitorul jazz!

Lucian Ban şi Sam Newsome revine la Cluj
Jazz-extravaganza la teartul maghiar

Pianistul şi compozitorul Lucian Ban, stabilit din 1999 în Statele Unite acum revine la Teatrul Maghiar din Cluj cu o altă trupă, The Romanian-American Jazz Orchestra.

Concertul din 4 decembrie ora 20.00 promite a fi evenimentul muzical al anului, deoarece pe lânga Lucian Ban „considerat de criticul american Bruce Lee Galanter drept „unul dintre cei mai talentaţi pianişti care au venit la New York în ultimul deceniu”, şi saxofonistul Sam Newsome (unul dintre cei mai buni trei saxofonişti soprano din lume) sunt invitaţi şi muzicieni clujeni de la Filarmonica de Stat Transilvania. O colaborare excepţională: Lucian Ban şi invitaţtii săi americani Sam Newsome, Joe Bowie, Eric Revis şi Nasheet Waits vor cânta împreună cu muzicieni români care trăiesc în străinătate, Cristian Soleanu şi Cătălin Milea, precum şi cu muzicieni clujeni: Mircea Neamţu, Gabriel Cupşa, Ştefan Dobrican şi Gabriel Gyarmati!

Lucian Ban este absolvent al Academiei de Muzica "Gheroghe Dima" si unul dintre puţinii artisti clujeni de mare succes la New York. Saxofonistul Sam Newsome este considerat, astăzi, unul dintre cei mai buni trei saxofonişti soprano din lume.

Sam Newsome şi Lucian Ban au mai colaborat la realizarea muzicii cu inspiraţie românească de pe CD-ul lor proclamat Suita Jazzului Româno-American (Jazzaway Records) – un proiect care a făcut turul Americii şi turul Europei (inclusiv un spectacol la Teatrul Maghiar în iunie 2010, cu toate biletele vândute) şi a câştigat laudele atât din partea criticilor, cât şi din partea audienţei. Combinând muzica folk românească cu jazzul american, proiectul reprezintă perspectiva atât a unui cântăreţ de jazz american care explorează muzica folk românească, cât şi a unui cântăreţ român de jazz care reinvestighează muzica ţării sale după câţiva ani de locuit în America.

Biroul de presă al Teatrului Maghiar de Stat Cluj

Cei curioşi vor putea să cunoască două feţe ale lui Róbert Lakatos: cel de regizor teatral şi de filme, urmărind evenimentele Teatrului Maghiar de Stat Cluj pe 22 şi 23 noiembrie. Marţi de la ora 20 va avea loc spectacolul Draculatura – sau Proiectul Brand Stroker la Casa Tranzit, şi miercuri de la ora 20 Róbert Lakatos va fi invitatul seriei Portrete de film în noua sală studio.

Spectacolul de teatru documentar Draculatura – sau Proiectul Brand Stroker este inspirat din povestea unor personaje reale, prezentate prin înregistrările video care fac parte din spectacol. Acţiunea continuă pe scenă, urmărind cum influenţează mitul Dracula, născut în America, viaţa de zi cu zi a românilor.

La evenimentul Portrete de film va fi proiectat documentarul Tărâmul Liniştii, din 2002 – acum Róbert Lakatos lucrează la continuarea filmului. Documentarul urmăreşte povestea unui băieţel surdomut din Ghimeş, care primeşte un aparat de fotografiat, şi care între timp a ajuns la adolescenţă. După proiecţie András Visky va discuta cu regizorul, însă şi publicul va avea şansa să-i adreseze întrebări.

Biroul de presă al Teatrului Maghiar de Stat Cluj

Teatrul Ararat joacă la Cluj-Napoca

Joi, 17 noiembrie, de la ora 19, la Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga" din Cluj-Napoca, Teatrul băimărean independent profesionist "Ararat" va prezenta spectacolul de teatru - recital pe versuri de Mihai Eminescu "Pe mine mie... redă-mă". Pe un scenariu construit de actorul şi regizorul Claudiu Pintican, spectacolul cuprinde versuri din aproximativ 40 de poezii eminesciene, printre care fragmente din toate "Scrisorile", "Floare albastră", "Odă (în metru antic)", "Cugetările sărmanului Dionis", "Femeia, măr de ceartă", "Luceafărul", "Glossă", "Memento mori". La desăvîrşirea spectacolului au contribuit balerina şi coregrafa Alina Szasz, cîntăreaţa Casandra Hauşi, actorii Diana Podăreanu, Adriana Covaci, Dana Ilie Bărbosu şi Anton Tauf, precum şi coloana sonoră originală, semnată de compozitorul Călin Ionce. Spectacolul a fost realizat cu sprijinul Bibliotecii Judeţene "Petre Dulfu" Baia Mare.