Mădălina Mirea

Galeria Galateca vă invită joi 5 septembrie 2019, ora 19, la vernisajul expoziției "Imagini ale lumii nevăzute", ce reunește lucrările de pictură ale artiștilor Bogdana Contraș, Cornelia Gherlan, Adriana Vasile și Eugen Iovan. Curatorul expoziției este criticul de artă Mădălina Mirea.

"Patru artiști plastici și un scriitor sunt protagoniștii expoziției ce are loc la Galeria Galateca, în perioada 5 – 22 septembrie 2019.

Bogdana Contraș, Cornelia Gherlan, Adriana Vasile și Eugen Iovan, pornesc în căutările lor plastice de la scrierile autorului japonez Kazuo Ishiguro. Scriitorul a fost laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 2017 pentru că „în romane cu mare putere emoțională, a dezvăluit abisul din spatele senzației noastre iluzorii de conectare la lume” (extras din motivația juriului).


Aceasta este și tema centrală, în jurul căreia se articulează demersurile plastice ale celor patru artiști: alienarea noastră, cea de toate zilele, zugrăvită, de fiecare în parte, cu măiestrie și rafinament. Parcursul expoziției este generat de subtile treceri de la figurativ la abstract, în care detaliile relevante se așază și se cer reciproc. Atmosfera este cea a unei liniști apăsătoare, cea dinaintea, sau imediat următoare unui dezastru iminent. Smerita frunză de ginco biloba transcende timpul și spațiul, migrează dintr-o compoziție în alta, martor al supraviețuirii sufletelor noastre, mult încercate.


Bogdana Contraș (n. 1977) operează, cu acest prilej, subtile decupaje compoziționale. Trunchiurile sale, fără rădăcini, nasc viziuni onirice, cu mare impact.

Cornelia Gherlan (n.1960) construiește ziduri înflorite, la granița dintre figurativ și abstract, idei puternic reflectate în imaginarul comun, de sorginte citadină.

Adriana Vasile (n. 1976) plonjează fără rest într-un expresionism liric, cu fine accente ironice, prin contraste cromatice bine dozate, pe deplin asumate.

Eugen Iovan (n.1971) subliniază revoltat fragilitatea omului sub vremi, cu compozițiile sale gestual expresioniste, în care accentele cromatice pointiliste clarifică lectura detaliilor.


Fiecare dintre cei patru poate fi considerat un artist al lumii trecătoare, zugrăvind amintirea palidă a munților, purtând în adâncul ființei uriașul îngropat, adunând, la sfârșit, rămășițele zilei.

Imagini ale lumii nevăzute este o expoziție de mare rafinament, ce intră în dialog cu subtilele acorduri ale Festivalului George Enescu în proximitatea ideatică și fizică pe care spațiul Galeriei Galateca o oferă acestui demers artistic bine articulat.”

Mădălina Mirea, curatorul expoziției, septembrie 2019



Expoziția "Imagini ale lumii nevăzute" face parte din Festivalul Strada Copiilor – Strada de C’Arte, cel mai mare festival cultural organizat în aer liber de către Biblioteca Centrală Universitară Carol I, Fundatia Carol I, IMDD.

.

Centrul Cultural ”Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” vă invită sâmbătă, 24 august 2019, de la ora 17.00, la deschiderea expoziției ”POARTA VIEȚII- EXTENSII”, artist Eusebiu Josan.

Curator: Mădălina Mirea.

Expoziția, găzduită în galeria Ghețărie a Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, va fi deschisă publicului până pe 13 septembrie 2019.

INTRARE LIBERĂ!

Centrul Cultural ”Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” vă invită sâmbătă, 03 august 2019, de la ora 17.00, la deschiderea expoziției ”GRĂDINA SECRETĂ”, artist Georgiana Manea Josan.

Curator: Mădălina Mirea.

Expoziția, găzduită în galeria Ghețărie a Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, va fi deschisă publicului până pe 23 august 2019.

Centrul Cultural ”Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” vă invită sâmbătă, 06 iulie 2019, de la ora 16.00, la deschiderea expoziției ”AMPRENTE”, artist Vladimir Cioroiu. Curator: Mădălina Mirea.

Cuvântul de deschidere îi va reveni domnului dr.Adrian Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei ”G.Oprescu”.
Expoziția, găzduită în galeria Ghețărie a Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, va fi deschisă publicului până pe 31 iulie 2019.

Vă invităm joi, 13 iunie, ora 19.00 la Galeria Alchemia, la vernisajul expoziției de pictură Solve et coagula, curator Mădălina Mirea. Expoziția va putea fi vizitată în intervalul 13 - 19 iunie, intre orele 10 - 20, la adresa Calea Moșilor, nr. 95 (zona Biserica Armenească, în spatele Bursei de Valori București).

Opera lui Matei Enric este precum un roman al lui Boris Vian: redă realitatea proiectată “ prin atmosfera piezișă și fierbinte, pe un plan referențial neuniform, ondulat și prezentând distorsiuni”, după cum spunea, despre sine însuși, autorul romanului Spuma zilelor.
La capătul unui deceniu de schițe, texte și desene, în care artistul reface demersul alchimistului medieval, ne aflăm în fața unui poem trist, încărcat de un lirism profund și grav. Matei Enric cultivă, cu o erudiție implicită, un echivoc fundamental. Ne propune o viziune mistică, însă netributară unei religii anume, o viziune care revendică repertoriul iconografic de motive comune tuturor religiilor, în care fiecare citește ce vrea. Dincolo de filonul tragic, fatalist, privitorul perplex este, în fața lucrărilor sale, martorul unui moment de har. Tăcerea profundă și necesară contemplării îi dezvăluie acestuia sensurile cele mai tulburătoare ale acestei opere, sensuri etern umane și universal valabile.
Solve et coagula nu este formula procesului alchimic menit să închege piatra filozofală, să găsească elixirul tinereții, sau să prefacă un metal comun într-unul nobil. Solve et coagula este acel proces magic, încărcat semantic la sursele misticismului medieval, în care religia și spiritualitatea se suprapun. Și nu în ultimul rând, Solve et coagula este un tribut plătit de artist atracției față de modul de a înțelege lumea a alchimistului, pentru care orice lucru trebuie să treacă printr-un proces îndelungat de facere, coacere și prefacere. Natura își ia timpul ei, nimic nu țâșnește din nimic, fiecare mugur crește, devine, evoluează. După un proces îndelungat, în care artistul a zămislit forme și idei congruente au rezultat zece lucrări, citibile deopotrivă împreună și separat, pe principiul unitate în diversitate.
Solve et coagula este întâi de toate un demers spiritual, care propune o glossă pe marginea ideilor de destin, destinație, evoluție spirituală și căutarea unui sens al devenirii.
Omul, mistuit de propria-i dorință de viață, își asumă destinul său trecător în acestă lume. Precum un foc consumă în totalitate combustibilul care îi este sursă, în lipsa unui reper transcendent, această patimă devine propriul rug, ardere de tot, fără puțință de tăgadă sau eschivă. Și, deși este dublată de angoasă, consumarea până la capăt a propriului destin îl apropie pe om de purificare.
Spovedania , ca și Sclavul, vorbesc despre raportul de putere dintre personajul dominant și cel dominat, în care senzualitatea este una nereticentă și esențializată.
Priveghi este despre memento mori, atât de crunt și abrupt, încât nimeni, în afara unui muzeu, nu și l-ar lua acasă, pe perete.
Autoflagelarea (A doua piele) este, în viziunea lui Matei Enric, dar nu numai a lui, o formă de devenire. Autoflagelarea vorbește despre trei stadii ale aceluiași trup, purificat de suferință, cu vălul de pe coapse - ghilimele ale unui prea bine cunoscut citat.
Solve et coagula o este formulă cu caracter universal, o lege imuabilă, programatică. Solve et coagula vorbește despre omul contemporan, umil războinic pornit la o luptă deja pierdută, cu timpul care se scurge inexorabil, cu devenirea sa și a alor săi, cu propria viață care trece pe lângă el. El își strigă frica în trompeta, spiralată precum șarpele Uroboros și este tras înainte de femeia sa, care a purces grea (așa precum opera crește înlăuntrul propriului creator). Ei sunt înconjurați de haite flămânde, care devoră spațiu și timp.

Jur împrejurul scenelor crude, pentru a le compensa sau sublinia, găsim detalii de decorație de un insuportabil rafinament.

Înainte de a da posibilitatea timpului să valideze demersul artistic al lui Matei Enric, îmi arog dreptul de a afirma azi, aici și acum, că ne aflăm în fața unui destin artistic de excepție. Forța viziunii sale nu este trădată, ci potențată de capacitatea mijloacelor de expresie pe care le deține. Truda și frământarea îl iau părtaș pe privitor, al cărui ochi interior va cere de aici încolo să vadă mult mai mult.