Statuile

O inedita calatorie în timp, având destinatia Pompeiul anului 79 d.Hr. Un spectacol fabulos de statui vivante, "reînviate" de regizorul Mihai Malaimare în încercarea de a face posibila comunicarea, dincolo de limbaj sau timp, a doua lumi aflate la distanta de aproape doua milenii.

Spectacolul, premiera absoluta în România, vorbeste nu doar despre calitatile empatice ale actorilor, ci si despre calitatile fizice, fiind o adevarata demonstratie de virtuozitate. Cinci "grupuri statuare" care pe rand prind viata, pentru a zace apoi in nemiscarea de piatra. Culoarea dominanta este cenusiul: decorul, hainele, actorii, totul are culoarea statuilor care au rezistat curgerii timpului.

Spectacolul Teatrului "Masca" isi propune sa refaca atmosfera orasului Pompei, distrus de eruptia Vezuviului in anul 79 d.Hr., dupa ce un cutremur din 63 i.Hr. parea a fi pus capat vietii aici. Timp de 17 veacuri orasul a ramas ingropat la cativa metri sub pamant. Descoperirea lui a scos la iveala una dintre cele mai bogate comunitati ale gloriosului imperiu, ilustrand astfel celebra zicere romana "Sic transit gloria mundi".

Statuile pompeiene aduc in fata ochilor scene emblematice romane, precum lupta dintre gladiatori sau uciderea lui Caesar. Pe un fond muzical modern ori clasic, statuile te privesc nemiscate - nici nu-ti dai seama ca acolo sunt, de fapt, oameni - pana cand le vine randul sa invieze. Miscarile lor au alt ritm, vin parca de departe, sunt miscari sacadate, incete. Nu spun nici un cuvant, doar prin gesturi si expresia fetei iti transmit mesajul, starea lor. Si starea lor este bogatia lui "a fi in viata". Bunele si relele ies la iveala: cruzimea gladiatorilor, delicatetea femeilor, moartea si revenirea lui Caesar. Dupa ce isi consuma scurta viata, statuile cenusii revin in pozitia initiala. Nici un dezastru natural, nici un cutremur intern al imperiului nu poate distruge totul: Roma este deasupra destinului individual si statuile ne arata ca, daca imperiul s-a destramat, spiritul Romei ramane etern.

Cu toate bunele si relele. "Statuile" nu este doar un spectacol de pantomima cu tema istorica, ci o readucere in prezent a unei lumi aparent apuse, cu toata incarcatura de sentimente si gesturi normale, o lume care se dovedeste inca vie. Iar statuile sunt martorii, purtatorii unei singure secvente romane; incremenirea lor nu este incremenirea mortii, ci a stramosului care-si vegheaza atent urmasii, ca niste Lari.