„Dumnezeul de a doua zi, este un text scris sub forma unei succesiuni de monoloage, fiecare dintre ele nefiind altceva decat o fotograma/fotografie a unui caracter, a unei stari sufletesti, sau a unui moment de viata, iar solutia folosita pentru developarea acestor fotograme/fotografii este un amestec seducator de ironie si autoironie. Rezultatul: un text comic si dramatic in accelasi timp, poetic si violent deopotriva. Violent prin simplitatea si exactitatea cu care pune diagnosticul, fara sa judece si fara sa condamne. Textul poate fi citit in mai multe feluri: ca o poveste de dragoste romantica sau ca trei povesti de dragoste; ca drama unui cuplu sau ca dramele a trei cupluri; ca o satira la adresa societatii romanesti de azi sau ca o invitatie la o meditatie asupra sensului diminetilor de a doua zi (pentru ca, nu-i asa, orice s-ar intampla exista intotdeauna o noua buna dimineata).
Dar, intai de toate, el TREBUIE citit ca o poveste despre parinti si copii. Sau mai exact ca o poveste despre parinti, copii si Dumnezeu.
Un Dumnezeu de a doua zi...cu felul lui ciudat de a aranja lucrurile."

(Claudiu Goga - regizor)