Stiri Vlad Massaci

Vlad Massaci

Elling

Teatrul: 
Teatrul de Comedie
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Muzica: 
Cristian Juncu
Premiera: 
3 Dec 2009

dramatizare de Axel Hellstenius în colaborare cu Petter Naess
după romanul «Fraţi de sânge» de Ingvar Ambjornsen
în româneşte de Petre Bokor

 

În încercarea lor zilnică de a se adapta societăţii, cei doi anti-eroi Elling şi Kjell Bjarne sunt noul “cuplu ciudat“ ce încearcă să funcţioneze într-o lume disfuncţională.
 
Ingvar Ambjornsen, romancier norvegian, s-a născut la 20 mai 1956 la Tønsberg.  Protagoniştii săi sunt persoane marginalizate de către societate, privite cu simpatie şi căldură, singurătatea şi prietenia fiind exprimate într-un stil literar concis. A devenit cunoscut mai ales după publicarea tetralogiei Elling, din care face parte şi romanul “Brødre i blodet” (“Fraţi de sânge”) (1996)
 
Axel Hellstenius (autor de romane şi scenarii născut la 4 martie 1960, Norvegia) a realizat în colaborare cu Petter Naess (actor, regizor de teatru şi de film şi scenarist născut la 14 martie 1960, Norvegia) varianta dramatizată a romanului “Fraţi de sânge”. Premiera mondială a piesei a avut loc la Oslo Nye Teater în 1999 în regia lui Petter Naess  şi s-a dovedit a fi un mare succes de critică şi de public.
 
Aceeaşi echipă a semnat scenariul şi respectiv regia filmului Elling- nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin în 2002 şi câştigător al altor 13 premii şi 3 nominalizări .
 
Succesul filmului pe plan internaţional a contribuit la notorietatea textului, iar piesa “Elling” a fost jucată apoi pe mai multe scene din Europa. Spectacolul montat la Trafalgar Studios, teatru aflat în cartierul londonez West End, a fost nominalizat în 2008 la premiul Laurence Olivier pentru categoriile Cel mai bun actor şi Cea mai bună comedie.

Fata de mătase artificială

Teatrul: 
Teatrul de Comedie
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Muzica: 
Adolf Horatsch
Premiera: 
29 Mar 2008

Dramatizarea: Gottfried Greiffenhagen
Traducerea: Victor Scoradeţ

Billy Şchiopul

Teatrul: 
Teatrul Nottara
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Costume: 
Anca Răduţă
Premiera: 
12 Oct 2005

Traducerea: Vlad Massaci şi Cristi Juncu

La Gala Premiilor UNITER - ediţia a XIV-a (3 aprilie 2006), Constantin Drăgănescu (Johnnypateenmike) este câştigătorul Premiului pentru cel mai bun actor în rol secundar.

Shape of Things (Forma lucrurilor)

Teatrul: 
Teatrul Act
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
21 May 2004

Concept video /Sunet: Andu Dumitrescu

O productie Teatrul ACT si TEATRUL FARA FRONTIERE

Premiul UNITER 2005, Andreea Bibiri, Cea mai buna actrita intr-un rol secundar
Premiul Criticii la Festivalul International de Teatru Transform@, Sfantu Gheorghe, Andu Dumitrescu, pentru scenografie si concept video.

Desi e un spectacol care te pune pe ganduri, nu pleci imbuibat de “cultura” sau saturat de consideratii didactico-politice-filozofice. Bravo lui! Intreg spectacolul iti lasa un gust pronuntat de 2004. Pare putin, dar e un gust pe care-l intalniti chiar foarte rar pe scenele bucurestene. (Ana Margineanu, B-24-FUN)

Bash si The Shape of Things sunt fara indoiala, doua din cele mai bune spectacole ale acestei stagiuni. Ele nu pot, nu trebuie sa lipseasca din experienta teatrala a nici unui spectator, fie el de rand sau profesionist. (Victor Scoradet, “Contemporanul”, August 2004)

Povestea e aceea a lui Pygmalion si a Galateei pe dos. In sensul ca femeia este aceea care il schimba – reinsufleteste pe barbat. E, daca vreti, mai degraba un alt “My fair Lady”. Atata doar ca “obiectul”, excelent interpretat de Vlad Zamfirescu, in ipostazele sale schimbatoare, nu cunoaste intentia maestrului (maestrei). O arta a nuantelor a patronat crearea textului, aceeasi arta este admirabil urmarita de regizor, gratie actorilor sai si scenografiei si luminilor lui Andu Dumitrescu. (Nicolae Prelipceanu, “Romania Libera”, 24 mai 2004)

Trebuie sa mergeti si sa vedeti acest spectacol, pentru toate motivele, pentru punerea in scena, pentru detalii, pentru scenografie, pentru cei patru actori, pentru duritatea povestii, a felului de a intelege sa faci, uneori, arta, pentru traducerea buna, teatrala a piesei lui Neil LaBute. Ca sa vedeti o trupa coagulata in jurul unui regizor, o trupa cu vibratii si cu credinta in joc, in mesaj. Aparente si esente. Lucruri. Forme. Forma lucrurilor. (Marina Constantinescu, “Romania literara”, 12 octombrie 2004)

Bash. O trilogie contemporană

Teatrul: 
Teatrul Act
Regia: 
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
20 Nov 2003

Light design: Andu Dumitrescu
Traducerea: Vlad Massaci şi Mihaela Sîrbu
Adaptarea scenică: Cristian Juncu

O productie TEATRUL FARA FRONTIERE

Partener: LA STRADA

Premiul Ars Ludens al UNATC (2004)
Premiul Special al Juriului pentru Vlad Zamfirescu la Festivalul de Dramaturgie Contemporana, Brasov (2004)
 

Mult mai putin “scandalos”, la suprafata, decit Lolita de la Mic, de pilda, dar si infinit mai nelinistitor in straturile adinci, Bash va prilejuieste un prim si foarte fericit contact cu teatrul celui mai bun dramaturg american din ultimele doua decenii. Spectacolul montat de Vlad Massaci e, probabil, cea mai reusita montare cu o piesa contemporana realizata la noi pina acum.

(Victor Scoradet, “Cotidianul”, 15 decembrie 2003)

M-a atins foarte tare acest spectacol. De la scriitura si de la maniera extrem de simpla, pentru care a optat regizorul Vlad Massaci, pina la felul in care actorii au inteles ce anume spun, dar si maniere, ALTA, de a juca, rosti si interpreta. Fara nici un artificiu, fara nici un truc. Spectacolul este de o mare si bine pusa la cale simplitate, revelind astfel, mai strasnic si mai socant, raul din noi, (…) adormirea constiintei si scufundarea in pacat.

(Marina Constantinescu, “Romania Literara”, 24 decembrie 2003)

Mihai Calin si (mai ales) Mihaela Sirbu dau dovada unui impresionant simt tragic si a unui rafinament actoricesc admirabil, cum nu foarte des poti vedea la Bucuresti.…limitand la minim interventia regizorala, Bash lasa loc exclusiv actorului.

(Iulia Popovici, “Ziua”, 27 noiembrie 2003)

De ce mi s-a parut cel mai bun spectacol al acestei stagiuni? (…) Spre deosebire de toata agitatia adesea fara rost, de tot talmes-balmesul stilistic din teatrul de azi, actorii din Bash raman quasi-imobili ca sa transmita doar atat: adevaruri. Intr-un spectacol pe care ar fi o crima sa-l ratati!

(Cristina Rusiecki, B-24-FUN, 30 noiembrie 2003)

…un spectacol in care actorii sint remarcabili in cele trei “recitaluri”. Rar se intilneste un spectacol in care regizorul nu apeleaza la nici un efect exterior…Merita laude regizorul Vlad Massaci pentru modul in care pune in evidenta calitatile interpretilor, defineste impreuna cu ei subtilitatile replicilor. …Mihai Calin sustine un examen de nota zece, prin accentele bine strunite si plasate in rostirea replicilor… captivant este modul in care el povesteste…superba demonstratie de talent ofera Vlad Zamfirescu prin minutioasa expunere a celor traite de personaj. Mihaela Sirbu construieste cu mare har, impresionant un personaj…amaraciunea, oboseala, tristetea acelei femei, Mihaela Sirbu le compune fantastic cu multa sinceritate.

(Ileana Lucaciu, “Timpul liber”, 1 ianuarie 2004).