Stiri Vlad Zamfirescu

Vlad Zamfirescu

Voiajul domnului Perrichon

Teatrul: 
Teatrul Bulandra
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Muzica: 
Adrian Enescu
Premiera: 
20 Apr 2010

Voiajul domnului Perrichon n-are nimic din piesele roz ale lui Anouilh, iar când auzi întâmplător o remarcă în gura unuia dintre curtezanii domnişoarei Perrichon despre blonde, ai impresia că nu-i aparţine dramaturgului francez. Găseşti la Labiche mai multă amplitudine, mai multă veselie naivă decât la contemporani. Este mai puţin ironic şi mai puţin arţăgos. Foloseşte extravaganţa mai fin decât Ionesco. Nu se expune ca Sacha Guitry, unde acelaşi personaj e mereu prezent, dezinvolt şi spiritual: autorul. Nu există personaje spirituale la Labiche. Creierul e partea mea slabă, afirmă un personaj al său. Lucru valabil pentru toate personajele lui, cu mici excepţii. Iată de ce mint atât de prost şi iată de ce personajele lui ne trezesc indulgenţa cu clarviziunea şi simpatia lor.

Spectacolul marchează redeschiderea Sălii Izvor, într-o nouă înfăţişare, după o perioadă de modernizare a scenei, a mecanismelor sale şi de înfrumuseţare a foaierului şi spaţiilor de acces.

Avanpremiere: 17 şi 18 aprilie 2010, ora 19:00, Sala Izvor
Premieră: 20 aprilie 2010, ora 19:00, Sala Izvor

Nişte fete

Teatrul: 
Teatrul „George Ciprian“ - Buzău
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
26 Nov 2009
Autorul: ascendenţă complicată (gene franceze, engleze şi irlandeze) • fiu al unui şofer de camion care a visat să ajungă aviator • născut la Detroit pe 19 martie 1963 • are un frate mai mare • mama, cu zece ani mai tânără decât tatăl, a lucrat la un spital, ca recepţioneră • a crescut în Liberty Lake, Spokane, statul Washington • căsuţa familiei era înconjurată de păduri • cu tatăl a avut o relaţie tensionată •din 1981 până în 2004 a fost membru al Bisericii Mormone • în 1991 a beneficiat de o bursă la Royal Court, ca tânăr dramaturg • regizează filme, după scenarii proprii dar nu numai • ultimul lui text, „reasons to be pretty”, s-a jucat pe Broadway, din martie 2009, ultima reprezentaţie fiind pe 14 iunie • două piese ale lui, Bash. O trilogie contemporană  şi Shape of Things (Forma lucrurilor) se joacă de cinci ani în Bucureşti, la Teatrul Act.
 
Piesa: un sitcom cu un subiect similar, „My name is Earl”, s-a difuzat, la inceput, la NBC, în septembrie 2005; LaBute avusese deja premiera cu piesa, la Gielgud Theatre din Londra, în martie • un critic l-a descris pe protagonist, Guy, ca fiind un monogam în serie • Fran Drescher, interpreta lui Lindsay în premiera de la New York, spune undeva că, după părerea ei, LaBute se identifică mai degrabă cu femeile din textele lui; de altfel, numele fetelor (Sam, Tyler, Lindsay, Bobbi, Reggie, Billi…) nu sunt exclusiv feminine • scena a cincea, cu Reggie, a fost scrisă după premiera de la Londra.
 
 
 
Un spectacol cinic despre dragoste şi trădare, despre insensibilitatea bărbaţilor şi despre tristeţea nesfârşită a femeilor părăsite. Este vorba despre un (pseudo)scriitor care, în lipsă de inspiraţie, se gândeşte să-şi întâlnească fostele iubite sub pretextul unei (re)evaluări a trecutului înainte de a se căsători. Doar că această (re)evaluare avea să ajungă exact între paginile următorului său roman. Este deconspirat de către una dintre fostele amante. Ei şi? Viaţa merge înainte...
Două nume importante ale teatrului românesc (din generaţii diferite): Catrinel Dumitrescu şi Vlad Zamfirescu şi... nişte fete pline de talent şi vitalitate: Irina Velcescu, Andreea Vasile, Diana Cavallioti, Cristina Florea (nume de care sigur se va mai auzi!) vă vor desfăta, timp de două ore şi un pic, cu un spectacol modern, cu accente ironice, cu un strop de umor, cu un strop de nefericire... Veţi avea parte de o reprezentaţie care cuprinde exact ingredientele vieţii noastre de fiecare zi...
Vă aşteptăm!
 
Marinela ŢEPUŞ, Director
Gina Chivulescu, Referent literar

Dumnezeul de a doua zi

Teatrul: 
Teatrul Act
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
8 Sep 2009

„Dumnezeul de a doua zi, este un text scris sub forma unei succesiuni de monoloage, fiecare dintre ele nefiind altceva decat o fotograma/fotografie a unui caracter, a unei stari sufletesti, sau a unui moment de viata, iar solutia folosita pentru developarea acestor fotograme/fotografii este un amestec seducator de ironie si autoironie. Rezultatul: un text comic si dramatic in accelasi timp, poetic si violent deopotriva. Violent prin simplitatea si exactitatea cu care pune diagnosticul, fara sa judece si fara sa condamne. Textul poate fi citit in mai multe feluri: ca o poveste de dragoste romantica sau ca trei povesti de dragoste; ca drama unui cuplu sau ca dramele a trei cupluri; ca o satira la adresa societatii romanesti de azi sau ca o invitatie la o meditatie asupra sensului diminetilor de a doua zi (pentru ca, nu-i asa, orice s-ar intampla exista intotdeauna o noua buna dimineata).
Dar, intai de toate, el TREBUIE citit ca o poveste despre parinti si copii. Sau mai exact ca o poveste despre parinti, copii si Dumnezeu.
Un Dumnezeu de a doua zi...cu felul lui ciudat de a aranja lucrurile."

(Claudiu Goga - regizor)
 

Hamlet

Teatrul: 
Teatrul Naţional „Lucian Blaga“ - Cluj-Napoca
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 

Coproductie a Teatrului National cu Banca Transilvania Cluj

Dramaturgia: Roxana Croitoru

Decor: Helmut Stürmer

Costume: Lia Mantoc

Masti: Ilona Járó-Varga

Muzica de scena: Adrian Pop

Colaborator compozitie: Mathias Thurow

Asistenti regie: Veronica Lazar, Miriam Cuibus

Testament al omului de teatru total care a fost Vlad Mugur, Hamlet a obtinut numeroase premii: premiul pentru CEL MAI BUN SPECTACOL la Galele UNITER din aprilie 2002, Premiul National pentru tanarul actor, Premiul sectiei romane a AICT pentru cel mai bun interpret si Premiul „I.D. Sirbu” acordate actorului Sorin Leoveanu, Premiul pentru cel mai bun actor obtinut de Anton Tauf pentru rolul Polonius, acordat de revista Cuvantul (Bucuresti) si Premiul National pentru decoruri, costume, masti obtinut de Helmut Stürmer, Lia Mantoc si Ilona V. Jaro.

Spectacolul a fost invitat la numeroase festivaluri in tara si in strainatate. In anul 2001 a participat la Festivalul de Teatru Clasic de la Arad, la Festivalul National de Teatru "I.L. Caragiale", Bucuresti. La sfarsitul lunii aprilie 2002 a fost invitat la Festivalul multicultural "Zilele Culturii Europene” din Karlsruhe (Germania) avand ca tema "Mitul Europa?” unde actorii clujeni au participat alaturi de artisti renumiti din Italia, Marea Britanie, Elvetia, Cehia, Franta. A deschis Festivalul International de Teatru de la Sibiu, editia a IX-a 2002, la inceputul lunii februarie 2003 a efectuat un turneu la Timisoara, tot în 2003 a participat la Craiova Shakespeare Festival si la Festivalul de Dramaturgie Contemporana de la Brasov, ca spectacol invitat. La inceputul lunii august a acestui an a participat la Festivalul cultural "Sambetele din Zsambek si Teatrul de Vara" din Ungaria.

Un eveniment de mare rezonanta culturala, o montare care sparge tiparele clasice, un Hamlet surprinzator care indeamna la o profunda meditatie, fiecare reprezentatie a predispus spectatorul la noi si noi fatete de descoperit.

Ultima reprezentatie a spectacolului - duminica, 5 decembrie 2004 de la ora 19:00.

Shape of Things (Forma lucrurilor)

Teatrul: 
Teatrul Act
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
21 May 2004

Concept video /Sunet: Andu Dumitrescu

O productie Teatrul ACT si TEATRUL FARA FRONTIERE

Premiul UNITER 2005, Andreea Bibiri, Cea mai buna actrita intr-un rol secundar
Premiul Criticii la Festivalul International de Teatru Transform@, Sfantu Gheorghe, Andu Dumitrescu, pentru scenografie si concept video.

Desi e un spectacol care te pune pe ganduri, nu pleci imbuibat de “cultura” sau saturat de consideratii didactico-politice-filozofice. Bravo lui! Intreg spectacolul iti lasa un gust pronuntat de 2004. Pare putin, dar e un gust pe care-l intalniti chiar foarte rar pe scenele bucurestene. (Ana Margineanu, B-24-FUN)

Bash si The Shape of Things sunt fara indoiala, doua din cele mai bune spectacole ale acestei stagiuni. Ele nu pot, nu trebuie sa lipseasca din experienta teatrala a nici unui spectator, fie el de rand sau profesionist. (Victor Scoradet, “Contemporanul”, August 2004)

Povestea e aceea a lui Pygmalion si a Galateei pe dos. In sensul ca femeia este aceea care il schimba – reinsufleteste pe barbat. E, daca vreti, mai degraba un alt “My fair Lady”. Atata doar ca “obiectul”, excelent interpretat de Vlad Zamfirescu, in ipostazele sale schimbatoare, nu cunoaste intentia maestrului (maestrei). O arta a nuantelor a patronat crearea textului, aceeasi arta este admirabil urmarita de regizor, gratie actorilor sai si scenografiei si luminilor lui Andu Dumitrescu. (Nicolae Prelipceanu, “Romania Libera”, 24 mai 2004)

Trebuie sa mergeti si sa vedeti acest spectacol, pentru toate motivele, pentru punerea in scena, pentru detalii, pentru scenografie, pentru cei patru actori, pentru duritatea povestii, a felului de a intelege sa faci, uneori, arta, pentru traducerea buna, teatrala a piesei lui Neil LaBute. Ca sa vedeti o trupa coagulata in jurul unui regizor, o trupa cu vibratii si cu credinta in joc, in mesaj. Aparente si esente. Lucruri. Forme. Forma lucrurilor. (Marina Constantinescu, “Romania literara”, 12 octombrie 2004)

Bash. O trilogie contemporană

Teatrul: 
Teatrul Act
Regia: 
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
20 Nov 2003

Light design: Andu Dumitrescu
Traducerea: Vlad Massaci şi Mihaela Sîrbu
Adaptarea scenică: Cristian Juncu

O productie TEATRUL FARA FRONTIERE

Partener: LA STRADA

Premiul Ars Ludens al UNATC (2004)
Premiul Special al Juriului pentru Vlad Zamfirescu la Festivalul de Dramaturgie Contemporana, Brasov (2004)
 

Mult mai putin “scandalos”, la suprafata, decit Lolita de la Mic, de pilda, dar si infinit mai nelinistitor in straturile adinci, Bash va prilejuieste un prim si foarte fericit contact cu teatrul celui mai bun dramaturg american din ultimele doua decenii. Spectacolul montat de Vlad Massaci e, probabil, cea mai reusita montare cu o piesa contemporana realizata la noi pina acum.

(Victor Scoradet, “Cotidianul”, 15 decembrie 2003)

M-a atins foarte tare acest spectacol. De la scriitura si de la maniera extrem de simpla, pentru care a optat regizorul Vlad Massaci, pina la felul in care actorii au inteles ce anume spun, dar si maniere, ALTA, de a juca, rosti si interpreta. Fara nici un artificiu, fara nici un truc. Spectacolul este de o mare si bine pusa la cale simplitate, revelind astfel, mai strasnic si mai socant, raul din noi, (…) adormirea constiintei si scufundarea in pacat.

(Marina Constantinescu, “Romania Literara”, 24 decembrie 2003)

Mihai Calin si (mai ales) Mihaela Sirbu dau dovada unui impresionant simt tragic si a unui rafinament actoricesc admirabil, cum nu foarte des poti vedea la Bucuresti.…limitand la minim interventia regizorala, Bash lasa loc exclusiv actorului.

(Iulia Popovici, “Ziua”, 27 noiembrie 2003)

De ce mi s-a parut cel mai bun spectacol al acestei stagiuni? (…) Spre deosebire de toata agitatia adesea fara rost, de tot talmes-balmesul stilistic din teatrul de azi, actorii din Bash raman quasi-imobili ca sa transmita doar atat: adevaruri. Intr-un spectacol pe care ar fi o crima sa-l ratati!

(Cristina Rusiecki, B-24-FUN, 30 noiembrie 2003)

…un spectacol in care actorii sint remarcabili in cele trei “recitaluri”. Rar se intilneste un spectacol in care regizorul nu apeleaza la nici un efect exterior…Merita laude regizorul Vlad Massaci pentru modul in care pune in evidenta calitatile interpretilor, defineste impreuna cu ei subtilitatile replicilor. …Mihai Calin sustine un examen de nota zece, prin accentele bine strunite si plasate in rostirea replicilor… captivant este modul in care el povesteste…superba demonstratie de talent ofera Vlad Zamfirescu prin minutioasa expunere a celor traite de personaj. Mihaela Sirbu construieste cu mare har, impresionant un personaj…amaraciunea, oboseala, tristetea acelei femei, Mihaela Sirbu le compune fantastic cu multa sinceritate.

(Ileana Lucaciu, “Timpul liber”, 1 ianuarie 2004).