Stiri Mihaela Sîrbu

Mihaela Sîrbu

Terorism

Teatrul: 
Teatrul Foarte Mic
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Muzica: 
Electric Brother

Traducerea: Maşa Dinescu

Concept video: Gianina Cărbunariu, Maria Drăghici

Montaj: Tudor Petre

Teatrul FĂRĂ FRONTIERE în coproducţie cu Teatrul Foarte Mic şi ArCuB

Mihaela Sirbu, coordonatorul acestui proiect si director al Teatrului Fara Frontiere afirma: "Teatrul Fara Frontiere isi propune sa promoveze in realizarea productiilor sale texte valoroase, de ultima ora, ale dramaturgiei contemporane, tineri artisti si mijloace multimedia. Textele abordate sunt intotdeauna profund ancorate in prezent si propun un anumit tip de viziune sociala si politica asupra lumii contemporane. Consecvent acestei misiuni, Teatrul Fara Frontiere a propus Gianinei Carbunariu si echipei ei de creatie textul Terorism si a incheiat parteneriate cu Teatrul Foarte Mic si ARCUB pentru realizarea acestui proiect."

Terorism este cea mai cunoscuta piesa a Fratilor Presniakov. Autorii sunt inseparabili; ei scriu in tandem. Oleg a studiat teorie literara, iar Vladimir - sociologie si stiinte politice.

Piesa a avut premiera in 2002, la Teatrul de Arta Cehov din Moscova si a castigat competitia anuala pentru cea mai buna piesa de teatru. In prezent este jucata in toata Europa, dar este la fel de prezenta si pe scenele americane.
Piesa fratilor Presniakov extinde insasi definitia terorismului. Mai mult decat un atac izolat, spectaculos, cuvantul vine sa includa actele cotidiene de violenta care sunt perpetuate in societatea contemporana. In ciuda subiectului grav, Terorism este un text incarcat cu umor negru, incisiv.

Piesa Terorism este compusa din sase scene aparent fara legatura intre ele: un grup de pasageri asteapta pe pista unui aeroport in timpul unei alarme cu bomba. O femeie si amantul ei se intalnesc in apartamentul ei, dar jocul lor sexual devine violent. O secretara se spanzura in "camera de relaxare" a companiei. O femeie in varsta isi incurajeaza prietena sa-si otraveasca ginerele de origine straina. Niste militari rad si glumesc pe seama unor fotografii repugnante de la locul crimei. Pe masura ce piesa se desfasoara, conexiunile dintre personaje si situatiile lor devin evidente. Scena finala a piesei are loc intr-un avion care pare a fi atacat. Asa sa fie oare?

Gianina Carbunariu: "Un spectacol despre felul in care violenta si terorismul lumii contemporane s-au insinuat in vietile noastre distrugand, aleatoriu si absurd, naturaletea relatiilor umane si ducand dezordinea pana la pierderea controlului. Un diagnostic si un avertisment din perspectiva celor de varsta noastra adresat in primul rand celor tineri."

Shape of Things (Forma lucrurilor)

Teatrul: 
Teatrul Act
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
21 May 2004

Concept video /Sunet: Andu Dumitrescu

O productie Teatrul ACT si TEATRUL FARA FRONTIERE

Premiul UNITER 2005, Andreea Bibiri, Cea mai buna actrita intr-un rol secundar
Premiul Criticii la Festivalul International de Teatru Transform@, Sfantu Gheorghe, Andu Dumitrescu, pentru scenografie si concept video.

Desi e un spectacol care te pune pe ganduri, nu pleci imbuibat de “cultura” sau saturat de consideratii didactico-politice-filozofice. Bravo lui! Intreg spectacolul iti lasa un gust pronuntat de 2004. Pare putin, dar e un gust pe care-l intalniti chiar foarte rar pe scenele bucurestene. (Ana Margineanu, B-24-FUN)

Bash si The Shape of Things sunt fara indoiala, doua din cele mai bune spectacole ale acestei stagiuni. Ele nu pot, nu trebuie sa lipseasca din experienta teatrala a nici unui spectator, fie el de rand sau profesionist. (Victor Scoradet, “Contemporanul”, August 2004)

Povestea e aceea a lui Pygmalion si a Galateei pe dos. In sensul ca femeia este aceea care il schimba – reinsufleteste pe barbat. E, daca vreti, mai degraba un alt “My fair Lady”. Atata doar ca “obiectul”, excelent interpretat de Vlad Zamfirescu, in ipostazele sale schimbatoare, nu cunoaste intentia maestrului (maestrei). O arta a nuantelor a patronat crearea textului, aceeasi arta este admirabil urmarita de regizor, gratie actorilor sai si scenografiei si luminilor lui Andu Dumitrescu. (Nicolae Prelipceanu, “Romania Libera”, 24 mai 2004)

Trebuie sa mergeti si sa vedeti acest spectacol, pentru toate motivele, pentru punerea in scena, pentru detalii, pentru scenografie, pentru cei patru actori, pentru duritatea povestii, a felului de a intelege sa faci, uneori, arta, pentru traducerea buna, teatrala a piesei lui Neil LaBute. Ca sa vedeti o trupa coagulata in jurul unui regizor, o trupa cu vibratii si cu credinta in joc, in mesaj. Aparente si esente. Lucruri. Forme. Forma lucrurilor. (Marina Constantinescu, “Romania literara”, 12 octombrie 2004)

La ţară

Teatrul: 
Teatrul Fără Frontiere
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
20 Jan 2005

"La Tara" este povestea lui Richard, medic (Mihai Călin) care aduce intr-o noapte rece o femeie inconstienta (Alina Berzunteanu) in casa sa. Richard ii spune Corinnei (Mihaela Sirbu), sotia sa, ca a gasit-o zacand pe marginea drumului. Cand adevarul despre tanara femeie - despre cum a fost ranita, cine este, pe cine cunoaste - incepe sa se faca zarit, sunt testate relatiile care se nasc in acest triunghi.

Mihaela Sirbu, absolventa a UNATC la clasa Prof. univ. Ion Cojar, a interpretat roluri importante in cele doua proiecte puse deja in scena de Compania Teatrul fara Frontiere la Teatrul Act, "Bash. O trilogie contemporana" si "Shape of Things. Forma lucrurilor". In perioada 1994 - 2001 a fost angajata la Teatrul Evreiesc de Stat, unde a jucat in numeroase spectacole. A fost implicata in realizarea a trei proiecte teatrale in Elvetia alaturi de regizorul si autorul Igor Bauersima: "Mixed", "Forever Godard" si "Factory" (1997, 1998, 2001 la Theaterhaus Gessnerallee, Zurich), dar si in alte proiecte in Elvetia si Germania. In 1996 pune bazele Companiei Teatrul fara Frontiere, in dorinta de a prezenta publicului romanesc texte contemporane, in premiera absoluta in Romania. A realizat, in calitate de actrita si coordonator de proiect spectacole precum "Anne Frank" si "DIVA".

Mihai Calin, absolvent al UNATC in 1994, la clasa Prof. univ. Grigore Gonţa, poate fi vazut si in productia Companiei Teatrul fara Frontiere "Bash. O trilogie contemporana". Nominalizat pentru premiul de debut la Gala UNITER pentru rolul Hemon ("Antigona" de Sofocle), Mihai Călin a fost prezent pe scena Teatrului National in numeroase spectacole : "Take, Ianke si Cadir", "Jocul dragostei si-al intamplarii", "Cotletele", "Numele Trandafirului", "O noapte furtunoasa" sau "O scrisoare pierduta".

Alina Berzunteanu, absolventa a UNATC in anul 1997 la clasa Prof. univ. Gelu Colceag este angajata a Teatrului Bulandra. Colaboreaza cu Compania Teatrul fara Frontiere si la spectacolul "Trei versiuni ale vietii", in regia Monicai Teodorescu, montat la Teatrul Foarte Mic. De asemenea, a interpretat roluri ca Zelima din "Turandot", spectacolul Catalinei Buzoianu sau Zita din "O noapte furtunoasa" in regia lui Teo Campineanu. Poate fi vazuta si in "Thomas Beckett" in regia lui Adrian Pintea, la Teatrul Bulandra.

Regizorul Peter Kerek, absolvent al UNATC in anul 2004 la clasa Prof. univ. Alexa Visarion, a pus in scena la studioul Casandra "Don Juan se intoarce de la razboi", a fost asistentul regizorului Liviu Ciulei la montarea piesei "Hamlet" la Teatrul Bulandra in anul 1999 si a participat la stagii de pregatire in Germania, la Deutsches Theater din Berlin si la Schauspielhaus din Leipzig. Peter Kerek a mai fost prezent pe scena Teatrului Act cu spectacolul-lectura "Tillsonbourg".

Bash. O trilogie contemporană

Teatrul: 
Teatrul Act
Regia: 
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
20 Nov 2003

Light design: Andu Dumitrescu
Traducerea: Vlad Massaci şi Mihaela Sîrbu
Adaptarea scenică: Cristian Juncu

O productie TEATRUL FARA FRONTIERE

Partener: LA STRADA

Premiul Ars Ludens al UNATC (2004)
Premiul Special al Juriului pentru Vlad Zamfirescu la Festivalul de Dramaturgie Contemporana, Brasov (2004)
 

Mult mai putin “scandalos”, la suprafata, decit Lolita de la Mic, de pilda, dar si infinit mai nelinistitor in straturile adinci, Bash va prilejuieste un prim si foarte fericit contact cu teatrul celui mai bun dramaturg american din ultimele doua decenii. Spectacolul montat de Vlad Massaci e, probabil, cea mai reusita montare cu o piesa contemporana realizata la noi pina acum.

(Victor Scoradet, “Cotidianul”, 15 decembrie 2003)

M-a atins foarte tare acest spectacol. De la scriitura si de la maniera extrem de simpla, pentru care a optat regizorul Vlad Massaci, pina la felul in care actorii au inteles ce anume spun, dar si maniere, ALTA, de a juca, rosti si interpreta. Fara nici un artificiu, fara nici un truc. Spectacolul este de o mare si bine pusa la cale simplitate, revelind astfel, mai strasnic si mai socant, raul din noi, (…) adormirea constiintei si scufundarea in pacat.

(Marina Constantinescu, “Romania Literara”, 24 decembrie 2003)

Mihai Calin si (mai ales) Mihaela Sirbu dau dovada unui impresionant simt tragic si a unui rafinament actoricesc admirabil, cum nu foarte des poti vedea la Bucuresti.…limitand la minim interventia regizorala, Bash lasa loc exclusiv actorului.

(Iulia Popovici, “Ziua”, 27 noiembrie 2003)

De ce mi s-a parut cel mai bun spectacol al acestei stagiuni? (…) Spre deosebire de toata agitatia adesea fara rost, de tot talmes-balmesul stilistic din teatrul de azi, actorii din Bash raman quasi-imobili ca sa transmita doar atat: adevaruri. Intr-un spectacol pe care ar fi o crima sa-l ratati!

(Cristina Rusiecki, B-24-FUN, 30 noiembrie 2003)

…un spectacol in care actorii sint remarcabili in cele trei “recitaluri”. Rar se intilneste un spectacol in care regizorul nu apeleaza la nici un efect exterior…Merita laude regizorul Vlad Massaci pentru modul in care pune in evidenta calitatile interpretilor, defineste impreuna cu ei subtilitatile replicilor. …Mihai Calin sustine un examen de nota zece, prin accentele bine strunite si plasate in rostirea replicilor… captivant este modul in care el povesteste…superba demonstratie de talent ofera Vlad Zamfirescu prin minutioasa expunere a celor traite de personaj. Mihaela Sirbu construieste cu mare har, impresionant un personaj…amaraciunea, oboseala, tristetea acelei femei, Mihaela Sirbu le compune fantastic cu multa sinceritate.

(Ileana Lucaciu, “Timpul liber”, 1 ianuarie 2004).