Bash. O trilogie contemporană

Light design: Andu Dumitrescu
Traducerea: Vlad Massaci şi Mihaela Sîrbu
Adaptarea scenică: Cristian Juncu

O productie TEATRUL FARA FRONTIERE

Partener: LA STRADA

Premiul Ars Ludens al UNATC (2004)
Premiul Special al Juriului pentru Vlad Zamfirescu la Festivalul de Dramaturgie Contemporana, Brasov (2004)
 

Mult mai putin “scandalos”, la suprafata, decit Lolita de la Mic, de pilda, dar si infinit mai nelinistitor in straturile adinci, Bash va prilejuieste un prim si foarte fericit contact cu teatrul celui mai bun dramaturg american din ultimele doua decenii. Spectacolul montat de Vlad Massaci e, probabil, cea mai reusita montare cu o piesa contemporana realizata la noi pina acum.

(Victor Scoradet, “Cotidianul”, 15 decembrie 2003)

M-a atins foarte tare acest spectacol. De la scriitura si de la maniera extrem de simpla, pentru care a optat regizorul Vlad Massaci, pina la felul in care actorii au inteles ce anume spun, dar si maniere, ALTA, de a juca, rosti si interpreta. Fara nici un artificiu, fara nici un truc. Spectacolul este de o mare si bine pusa la cale simplitate, revelind astfel, mai strasnic si mai socant, raul din noi, (…) adormirea constiintei si scufundarea in pacat.

(Marina Constantinescu, “Romania Literara”, 24 decembrie 2003)

Mihai Calin si (mai ales) Mihaela Sirbu dau dovada unui impresionant simt tragic si a unui rafinament actoricesc admirabil, cum nu foarte des poti vedea la Bucuresti.…limitand la minim interventia regizorala, Bash lasa loc exclusiv actorului.

(Iulia Popovici, “Ziua”, 27 noiembrie 2003)

De ce mi s-a parut cel mai bun spectacol al acestei stagiuni? (…) Spre deosebire de toata agitatia adesea fara rost, de tot talmes-balmesul stilistic din teatrul de azi, actorii din Bash raman quasi-imobili ca sa transmita doar atat: adevaruri. Intr-un spectacol pe care ar fi o crima sa-l ratati!

(Cristina Rusiecki, B-24-FUN, 30 noiembrie 2003)

…un spectacol in care actorii sint remarcabili in cele trei “recitaluri”. Rar se intilneste un spectacol in care regizorul nu apeleaza la nici un efect exterior…Merita laude regizorul Vlad Massaci pentru modul in care pune in evidenta calitatile interpretilor, defineste impreuna cu ei subtilitatile replicilor. …Mihai Calin sustine un examen de nota zece, prin accentele bine strunite si plasate in rostirea replicilor… captivant este modul in care el povesteste…superba demonstratie de talent ofera Vlad Zamfirescu prin minutioasa expunere a celor traite de personaj. Mihaela Sirbu construieste cu mare har, impresionant un personaj…amaraciunea, oboseala, tristetea acelei femei, Mihaela Sirbu le compune fantastic cu multa sinceritate.

(Ileana Lucaciu, “Timpul liber”, 1 ianuarie 2004).