Stiri Samuel Beckett

Samuel Beckett

Aşteptându-l pe Godot

Teatrul: 
Teatrul de Stat Oradea
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
14 Jan 2005

Traducerea: Gellu Naum

În ambianţa studioului (scenografia semnată de Oana Cernea şi Emil Sauciuc), descoperim un spaţiu voit închis şi greu respirabil, dominat de cele două “repere”, pe de o parte, resturile unei caroserii de automobile, cu încărcătura lor bizară şi entropică, iar pe de altă parte, un copac imens cu frunze ce se ivesc şi dispar în funcţie de raportul de “aşteptare” al eroilor, dar a cărui prezenţă, metaforică, este ignorată de protagoniştii incapabili de a intuit în  acest “personaj” posibilitatea salvării de la “aneantizare”. Regia ne oferă imaginea unui moment “post-apocaliptic” (catastrofă naturală, război nuclear, etc.), cei doi protagonişti Estragon şi Vladimir, încercând să supravieţuiască până la venirea lui… Godot cu ajutorul unor corsete metalice amintind de filmele cu extratereştri.

Ion Parhon
România liberă , 21 matie 2005

Aşteptându-l pe Godot

Teatrul: 
Teatrul Naţional Radu Stanca - Sibiu
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
18 Dec 2005

Traducerea: Gellu Naum
Asistent regie: Radu-Alexandru Nica
Asistent scenografie: Alin Gavrilă
Muzicieni: Sena Ducariu, Aurel Tancu, Lacrima Maria Stănescu
Sufleur: Sanda Anastasof

„Asteptîndu-l pe Godot”: nu este o piesa cu teza; nu aduce vreo morala pe care s-o impuna spectatorului, nu ascunde inlauntrul ei vreo speranta anume. Pentru a intelege o asemenea piesa, trebuie sa vezi in ea imensitatea lumii redusa la dimensiunile propriului tau spirit; in cei doi vagabonzi, o umanitate perpetuu ambivalenta. Beckett are grija sa nu ne puna la dispozitie cheia evenimentelor pe care o cautam permanent si isi demonstreaza ingeniozitatea tehnica juncandu-se cu asteptarile noastre.

„Asteptandu-l pe Godot” are puterea unei adaptabilitati infinite. Piesa vorbeste despre sentimente si emotii ramase pana acum neexprimate, dar pe care, cu Beckett ca ghid, le putem recunoaste ca ale noastre... Asteptarea lui Godot - o invocare, un reflex, un paravan...

Constantin Chiriac si Virgil Flonda, Gogo si Didi, doi actori, doua personaje extraordinare, intr-un tandem ghidat de Silviu Purcarete, ne dezvaluie lumea lui Beckett, direct, clar si in acelasi timp invaluita intr-un mister cald, aparte, emotionant.

„Mereu pe muchie de cutit intre dialogul real si alunecarile in ireal, in irational, in virtual. In vis. Piesa lui Beckett are in spectacol un tip de montaj cinematografic. Un traseu din timpi scurti, sacadati, care marcheaza mult mai evident devierile spre fictiune, spre imaginatia celor doi. Spre pendularea halucinanta intre esente si aparente.”

(Marina Constantinescu)