Stiri Virgil Ogăşanu

Virgil Ogăşanu

Voiajul domnului Perrichon

Teatrul: 
Teatrul Bulandra
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Muzica: 
Adrian Enescu
Premiera: 
20 Apr 2010

Voiajul domnului Perrichon n-are nimic din piesele roz ale lui Anouilh, iar când auzi întâmplător o remarcă în gura unuia dintre curtezanii domnişoarei Perrichon despre blonde, ai impresia că nu-i aparţine dramaturgului francez. Găseşti la Labiche mai multă amplitudine, mai multă veselie naivă decât la contemporani. Este mai puţin ironic şi mai puţin arţăgos. Foloseşte extravaganţa mai fin decât Ionesco. Nu se expune ca Sacha Guitry, unde acelaşi personaj e mereu prezent, dezinvolt şi spiritual: autorul. Nu există personaje spirituale la Labiche. Creierul e partea mea slabă, afirmă un personaj al său. Lucru valabil pentru toate personajele lui, cu mici excepţii. Iată de ce mint atât de prost şi iată de ce personajele lui ne trezesc indulgenţa cu clarviziunea şi simpatia lor.

Spectacolul marchează redeschiderea Sălii Izvor, într-o nouă înfăţişare, după o perioadă de modernizare a scenei, a mecanismelor sale şi de înfrumuseţare a foaierului şi spaţiilor de acces.

Avanpremiere: 17 şi 18 aprilie 2010, ora 19:00, Sala Izvor
Premieră: 20 aprilie 2010, ora 19:00, Sala Izvor

Richard al III-lea se interzice

Teatrul: 
Teatrul Bulandra
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Miscare scenica: 
Costume: 
Luana Drăgoescu
Muzica: 
Mircea Florian
Premiera: 
15 Jun 2006

Light design: Ioan Lazăr

Procesare grafică: Tom Brânduş, Adrian Tăbăcaru

Asistent regie: Dana Iliescu

Irina Sârbu - pian

Gabriela Bokor - violoncel

Marius Hoghi - tubă

Georgian Lepădatu - clarinet

Paul Aniculăesei - corn

Matei Vişniec scrie - nedorind sa respecte intru totul adevarul istoric - un text construit dupa o logica onirica, chiar cosmaresca.

Surprinde secvente din ultima parte a vietii regizorului Vsevolod Emilievici Meyerhold, când acesta monteaza piesa lui Shakespeare, Richard al III-lea, într-un mod cu totul inedit. Meyerhold foloseste un limbaj teatral expresiv, recupereaza teatralitatea prin biomecanica, pledeaza pentru conventia scenica iar interpretul devine un element vizual în miscare.

Prin acest spectacol modern, prin care-si devanseaza epoca - ne sugeaza Visniec - Meyerhold a deranjat pe toata lumea: parintii regizorului, societatea reprezentata printr-o comisie care "analizeaza munca depusa de artist în slujba clasei muncitoare" si chiar pe Generalisimul Iosif Visarionovici Stalin, la ordinul caruia este arestat si ucis.

Prin nasterea simbolica a omului nou - un fals copil al falsei neveste a lui Meyerhold - se pune intrebarea: ce fel de descendenta poate asigura o generatie sacrificata, mutilata, de oameni carora li se neaga dreptul de a gandi cu propriul lor cap?

O privire retrospectiva, un trecut amintind de tiranii, care pe glob n-au fost inca abolite in totalitate, crampeie de viata surprinse cu har, un teatru innoitor a carui mostenire e la fel de vie chiar si in acest inceput de mileniu...