colectii
Mirajul timpului - expoziţie de ceasuri de epocă la Muzeul Naţional Cotroceni
Comunicat de presă
24 martie 2010
Expoziţie de ceasuri de epocă la Muzeul Naţional Cotroceni
Administraţia Prezidenţială şi Muzeul Naţional Cotroceni vă invită miercuri, 24 martie 2010, orele 18.00, în Spaţiile Medievale ale Muzeului Naţional Cotroceni la vernisajul expoziţiei ”Mirajul timpului”.
Expoziţia este organizată în colaborare cu prestigioase instituţii muzeale şi biblioteci din Bucureşti şi din ţară: Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Muzeul Naţional Tehnic ”Prof. Ing. Dimitrie Leonida”, Muzeul Naţional Peleş, Muzeul Ceasului ”Nicolae Simache”, Ploieşti, Muzeul de Istorie Galaţi, Complexul Naţional Muzeal ”Curtea Domnească”, Târgovişte, Muzeul de Artă Braşov, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii ”Ştefan Procopiu”, Iaşi, Muzeul Literaturii Române Iaşi, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară ”Carol I” Bucureşti, dar şi prin aportul unor colecţionari: Doru Fărcuş, Lucia Bunaciu, Cristian Scăiceanu.
În cadrul expoziţiei vor figura peste 100 de ceasuri de epocă, surprinzătoare prin mărime şi formă, inedite prin mecanism: ceasuri de buzunar, de mână, de birou, de voiaj, pendule. O parte dintre acestea au aparţinut unor domnitori români – Mihail Sturdza, Grigore Alexandru Ghica, regilor României – cravaşa cu ceas a regelui Ferdinand, ceasuri de masă ale reginei Maria, ceasuri ale regelui Carol al II-lea şi Mihai.
De asemenea, în expoziţie vor figura şi ceasuri care au aparţinut unor personalităţi române din sfera politică, ştiinţifică şi artistică precum: Barbu Catargiu, Mihail Kogălniceanu, mareşalul Alexandru Averescu, Nicolae Titulescu, Victor Place, Mihai Eminescu, Ion Heliade Rădulescu, Gala Galaction, Ion Creangă, Ştefan Procopiu, Theodor Aman, Iacob Mureşianu etc.
Printre curiozităţi se numără un ceas solar de secol XVIII, un ceas muzical cu imnurile ”Deşteaptă-te române” şi ”Trăiască regele”, două ceasuri butonieră, ceasul ştampilă, o clepsidră de buzunar, o împletitură din păr de călugăr pentru susţinerea ceasului de buzunar (colecţia de orologerie Doru Fărcuş).
Expoziţia este completată de calendare interesante prin vechimea tipăriturii şi prin însemnări (calendare despre fazele lunii şi zodii, despre sărbătorile strămoşilor, calendarul pictat de regina Elisabeta, calendarul reginei Maria), dar şi de scrisori cu ştampile ce indică timpul DIM (dimineaţa) şi SEARA (seara) utilizate de Poşta Română începând cu 1 aprilie 1869 şi folosite până în 1877 (colecţia Cristian Scăiceanu).
Expoziţia ”Mirajul timpului”, iniţiată de Muzeul Naţional Cotroceni se doreşte a fi înainte de toate un îndemn la reevaluarea semnificaţiei TIMPULUI – prieten sau rival, dar parte a existenţei umane.
Expoziţia va fi deschisă publicului în perioada 24 martie – 24 mai 2010, şi va putea fi vizitată între orele 9.30 – 17.30.
Sponsor principal: Apa Nova
Partener: Konica Minolta
Parteneri media: Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Radio Bucureşti, Radio France Internaţional, Agenţia Naţională de Presă "Agerpres", Cronica Română, România Liberă, Căminul, Casa Lux, Şapte Seri, Traveller Magazin, Revista Istorie şi Civilizaţie, Onlinegallery.ro, LiterNet.ro
Gustul unui colecţionar - Damian Florea.
Galeria „Dialog”, de la parterul Primăriei Sectorului 2, îşi începe anul expoziţional 2010, cu vernisajul dedicat seriei „Colecţii şi colecţionari”, ce va avea loc mâine, joi, 14 ianuarie a.c., ora 18.00, avându-l ca „protagonist” pe pasionatul iubitor de frumos, Damian Florea.
Primarul Neculai Onţanu, doamna Ruxandra Garofeanu, curatorul galeriei, alături de criticul şi publicistul Tudor Octavian deschid joi, 14 ianuarie, seria întâlnirilor cu operele de calitate, care reunesc lunar vizitatorii deja obişnuiţi să descopere expoziţii de sculptură sau pictură, ale unor autori consacraţi, mulţi intraţi şi în colecţii particulare.
De această dată, simezele galeriei îşi aşteaptă vizitatorii până pe 19 februarie, răstimp meritat pentru a descoperi o părticică din cele peste 60 de lucrări din operele unor creatori români dispăruţi sau contemporani, printre care remarcăm: Constantin Piliuţă, Horia Bernea, Wanda Sachelarie Vladimirescu, Vasile Grigore, Sabin Bălaşa, Vladimir Zamfirescu, Ion Alin Gheorghiu, Marcel Guguianu, Ion Pacea, Ştefan Câlţia şi mulţi alţii.
„Cazul colecţiei de faţă este cu totul particular şi reprezintă o soluţie de echilibrată cuminţenie – apreciază Mihai Oroveanu, directorul general al Muzeului Naţional de Artă Contemporană. Damian Florea s-a apropiat de lumea artelor cu obstinaţia celui care vrea să înveţe, şi-a dezvoltat colecţia în ritmul evoluţiei informaţiei căutate, a devenit un pasionat vizitator al expoziţiilor şi al atelierelor artiştilor. Nu a ezitat să ceară sfatul artiştilor, nu s-a lăsat influenţat de superstiţii mondene. Şi-a ales cu grijă zona de interes şi rezultatul îmi pare exemplar pentru felul în care şi-a construit atmosfera colecţiei”.
Eleganţă bucureşteană
.jpg)
Expoziţia „Eleganţă bucureşteană“
Insecte în formol
Colecţia de insecte
Colecţia de fluturi
Colecţia de artă K.H. Zambaccian la redeschiderea muzeului
COMUNICAT DE PRESĂ
Se redeschide Muzeul Zambaccian
Muzeul Naţional de Artă al României are plăcerea să vă invite joi, 20 noiembrie, orele 18.30 la redeschiderea Muzeului K.H. Zambaccian, după aproximativ opt luni în care a fost închis pentru lucrări de consolidare şi renovare a clădirii şi de reamenajare a expunerii. O bună parte din lucrările prezente în noua formulă expoziţională au fost recent restaurate.
Colecţionar, critic de artă şi, nu în ultimul rând, un adevărat Mecena al vremurilor sale, Krikor H. Zambaccian (1889-1962) a alcătuit de-a lungul întregii sale vieţi una dintre cele mai bogate şi valoroase colecţii de artă din România - cuprinzând pictură, sculptură, grafică şi mobilier - pe care a dăruit-o statului român în trei etape succesive: în 1947, în 1957 şi ultima parte în 1962.
Actul de donaţie a inclus şi casa în care a locuit colecţionarul, construită după planurile arhitectului C.D. Galin pentru a servi atât ca locuinţă, dar şi ca spaţiu de expunere a operelor de artă. Colecţia era deschisă pentru amatorii de artă o zi pe săptămână încă din 1942, an în care casa a fost terminată. Construcţia a fost extinsă ulterior, în l957, cu scopul de a lărgi spaţiul de expunere.
Colecţia se remarcă prin calitatea excepţională a lucrărilor de artă românească care reflectă gustul desăvârşit al colecţionarului. Operele prezentate alcătuiesc o veritabilă istorie a picturii româneşti moderne în capodopere. Sunt prezente lucrări de vârf ale maeştrilor secolului al XIX-lea sau de la începutul secolului al XX-lea: Aman (Autoportret), Grigorescu (Intrare în pădurea Fontainbleau, Peisaj din Bretagne, Portret de femeie), Andreescu (Iarna la Barbizon), Luchian (Lăutul, Scară cu flori, Tufănele în ulcică). Alături de aceştia se regăsesc lucrări ale artiştilor din perioada interbelică: Tonitza (Katiuşa lipoveanca, Nina în verde), Pallady (Natură statică cu mănuşă neagră), Petraşcu (Autoportret cu beretă roşie, Natură statică, Portretul lui Zambaccian), Iser, Dărăscu, Ressu etc. Capacitatea colecţionarului de a intui adevărata valoare artistică era egalată doar de generozitatea sa, Zambaccian fiind un sprijin moral şi material pentru mulţi dintre artiştii de valoare ai epocii.
Zambaccian descoperă şi lansează pictori şi sculptori, achiziţionează cele mai valoroase opere ale multora dintre ei şi deseori dă comenzi speciale unor artişti aflaţi la începutul carierei, artişti al căror talent îl apreciază în mod deosebit, precum Alexandru Padina, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Horia Damian. Sculpturi de Brâncuşi (Cap de copil), Paciurea (Bust de femeie), Miliţa Petraşcu, Oscar Han (Arcaşul) şi Cornel Medrea întregesc expunerea.
În urma lucrărilor de renovare a casei, spaţiul de expunere a fost extins. Sunt prezentate acum în totalitate cele 19 pânze aparţinând maeştrilor şcolii franceze: Delacroix, Corot, Renoir, Sisley, Pissarro, Cézanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Utrillo, Marquet, Laprade, Campigli. Aceasta este cea mai substanţială şi valoroasă grupare de pictură franceză dintr-o colecţie publică românească.
O altă noutate cu prilejul redeschiderii este sala dedicată lucrărilor de grafică semnate de personalităţi ale picturii precum Grigorescu, Tonitza, Iser, Ressu, Petraşcu, Pallady, Ştefan Dimitrescu şi Magdalena Rădulescu.
Muzeul Zambaccian a fost inaugurat în martie 1947, iar pentru eforturile şi generozitatea sa colecţionarul a fost decorat de către Regele Mihai.
Grafica din colecţia Anastase Simu
Detinator al unei colectii adunate cu nespusa pasiune, Anastase Simu (1854 - 1935) a fost primul care s-a gandit sa ridice o "casa de arta", care sa contribuie la "educatia multimei" si care sa demonstreze ca "artele noastre plastice se pot alatura si compara de acum artelor plastice universale".
Muzeul Anastase Simu a fost inaugurat la 21 mai 1910 in centrul Bucurestiului si constituia o premiera institutionala in Romania. La data infiintarii sale, Bucurestiul nu avea alt asezamant de arta accesibil publicului in afara de Pinacoteca Statului gazduita in doua incaperi laterale ale Ateneului Roman.
Expozitia Grafica din colectia Anastase Simu prezinta o selectie de 102 lucrari de arta romaneasca si europeana din fondul de baza al colectiei, realizate in tehnici diferite: creion, tus si carbune, acuarela, guasa si pastel, reprezentand peisaje, figuri umane, compozitii cu personaje, naturi statice. Grafica romaneasca insumeaza numele unor artisti importanti pentru inceputurile si dezvoltarea istoriei artelor plastice din tara noastra, precum: Carol Popp de Szathmary (Surugii), Theodor Aman (Ursarul), Nicolae Grant Effingham (Breton), Mihai Teisanu (Femeie in peisaj), Alexandru Severin (Portret de femeie cu palarie; Portretul sculptorului Versace), Constantin Jiquidi (Tigan la drum), Rudolf Schweitzer-Cumpana (Peisaj), Apcar Baltazar (Legenda lui Fat-Frumos).
Gravura reprezinta un alt aspect interesant al expozitiei de fata. Desenul este realizat de cele mai multe ori in linii viguroase si rezumative, cu accent pe expresivitatea sculpturalitatii formei, a volumului si a pozitiei lui in spatiu.
Zona graficii straine din colectia Anastase Simu este ilustrata de o pleiada de artisti ce apartin diferitelor scoli europene de arta. Astfel, ii putem aminti pe Antoine Bourdelle, sculptor, pictor si desenator pastel (Portret de femeie); Camille Pissarro, pictor si desenator impresionist (Peisaj - La Roche Guyon), Firmin Massot, cunoscut drept pictorul doamnelor din inalta societate (Portret de femeie); Charles Milcendeau, elev al lui Gustave Moreau, (Orbul; Spaniola); Alexandre Calame (Peisaj); Eugene Vibert (Carciuma), Léo Putz (Portret de femeie), Paini Elvetia (Doamna Elena Simu).
Selectia de grafica din colectia Anastase Simu isi propune sa readuca in atentia publicului un aspect semnificativ al primei colectii de arta donate statului si sa trezeasca interesul pentru activitatea unui colectionar a carui deviza a fost: "Nu numai pentru noi, dar si pentru altii".
Anastase Simu s-a nascut la Braila pe 25 martie 1854 intr-o familie de agricultori foarte bogati, cu mosii intinse in diferite zone ale tarii. El devine mostenitorul acestei imense averi la varsta de 19 ani, cand inca era elev la Institutul Teresianum din Viena. Isi ia licenta in drept la Paris si doctoratul in stiinte politice si administrative la Bruxelles. Este numit secretar la Legatia Romaniei din Berlin si apoi senator de Braila in trei legislaturi consecutive. Incepand sa se intereseze de colectionarea lucrarilor de arta, Anastase Simu se implica in acelasi timp si in alte domenii ale vietii sociale si culturale. Este membru in Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instructiunii Publice (1910-1915), membru al Ateneului Roman, membru de onoare al Academiei Romane.
Colectia de arta a lui Anastase Simu, donata statului roman inca din 1910, cuprindea aproximativ 1200 piese, din toate genurile artistice: pictura, sculptura, grafica si arta decorativa. Muzeul Simu a functionat pana in anii 1960, cand cladirea a fost demolata - in locul sau construindu-se blocul "Eva" - iar majoritatea operelor ce alcatuiau colectia au intrat in patrimoniul Muzeului National de Arta al Romaniei.
Valenţe stilistice în creaţia lui Theodor Pallady
Expozitia face parte dintr-un ciclu initiat in anul 2003 cu scopul de a pune in valoare creatia grafica a lui Theodor Pallady provenind din fondul generos al colectiei Serafina si Gheorghe Raut. Amintim dintre acestea: "Prezenta umana in creatia lui Theodor Pallady" si "Influente ale simbolismului francez in creatia lui Theodor Pallady".
Expozitia din acest an marcheaza 135 de ani de la naserea artistului si 50 de ani de la moarte, reunind 26 de lucrari de grafica, patru gravuri si o pictura in ulei pe panza. Selectia lucrarilor ilustreaza fenomenul subtil si continuu al trecerii de la pictor la desenator si de la desenator la pictor. Aceasta trecere se poate observa si la nivel tematic: nudul (Nud in picioare, Nud culcat in racourci, Nud asezat, Nud culcat - grafica, Nud asezat - acvaforte, Nud culcat sprijinit in cotul drept - acvaforte), autoportetul (Autoportet cu basc, Autoportet, 1936) sau peisajul citadin cu particularitatile sale pariziene (Vedere de la fereastra lui Paule M., Anticarul din strada Rennes, La cafenea, Bulevardul Saint-Michel colt cu Rue Racine, Paris-pasajul Bois d'Anglais, In fata restaurantului La Coupole) sunt schitate in desen, fiind reluate apoi in picturi in diverse variante interpretative.
Personalitatea lui Theodor Pallady (1871-1956) a dominat mai mult de o jumatate de veac scena valorilor artistice romanesti. Intrarea pictorului in lumea artelor a coincis pe plan european cu o perioada de mare efervescenta creatoare, de tatonari, dar si de mutatii stilistice si ideologice semnificative. In 1889, Pallady pleaca la Paris si, incepand din 1892, lucreaza in atelierul lui Gustave Moreau, unde ii are colegi pe Matisse, Manguin, Jean Puy si Camoin. Se intoarce in tara in 1904, dar continua sa expuna la Paris pana in 1940. Creatiile lui Theodor Pallady, spre deosebire de cele ale artistilor francezi cu care impartasise atat formarea artistica, cat si o durabila prietenie, sunt expresia unei cautari perpetue a clasicului si a echilibrului. Fascinat de aceste coordonate, Pallady se distinge de explozia afectiva a fovismului, dand totodata si o nota autohtona lucrarilor sale. Muzeul Theodor Pallady isi are sediul in casa Melik, considerata de specialisti a fi cea mai veche constructie civila din Bucuresti. In incinta sa vizitatorii pot descoperi colectia Serafina si Gheorghe Raut care cuprinde opere semnate de Pallady, lucrari de arta europeana si orientala si piese de mobilier.