Mihai Eminescu

„Ziua Culturii Naționale” va fi celebrată la Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneţia printr-o evocare a figurii a doi important poeți – Mihai Eminescu și Grigore Vieru – dar și a lucrării lui George Călinescu, „Enigma Otiliei”, printr-un eveniment ce va avea loc miercuri, 15 ianuarie, la ora 17:30, în Sala de Conferințe a Institutului.

O scurtă încadrare a operei lui Eminescu în contextul realizărilor de seamă ale literaturii europene din a doua jumătatea a secolului al XIX-lea va fi făcută de scriitorul și criticul de artă Grigore Arbore. Aceasta va fi completată de lectura paralelă – în romană și italiană – a unora dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Eminescu. Se vor folosi, pentru lectură, cele mai reușite transpuneri în limba italiană, realizate până acum, ale textelor eminesciene.

Poetul și criticul italian Enzo Santese va evoca figura lui Grigore Vieru (1935–2009), poet care s-a bucurat de o popularitate extraordinară în rândurile populației de origine și limbă maternă română din Republica Moldova (populație care reprezintă aproximativ 84% din țesutul demografic al acesteia). Foarte iubit atât în dreapta Prutului cât și în Europa, Vieru a fost de câteva ori – ca și Nichita Stănescu – în „roza” propunerilor pentru Nobel. Opera lui Vieru este un imn continuu adus cuvintelor care înnobilează simțul apartenenței la o simțire și o gândire comună. Scria Vieru în depărtatul 1968: „E solo nella tua lingua / accarezzare puoi il dolore / e trasformare in canto / la felicità” (traducere în limba italiană de Maria Grazia Ferraris).

În cadrul aceleiași manifestări, dedicate Zilei Culturii Naționale, va fi prezentată, pe scurt, opera polivalentă a academicianului și profesorului George Călinescu (1899–1965), critic, istoric literar, poet și prozator de prim ordin. Despre opera critică a lui George Călinescu și despre importanța ei pentru definirea caracteristicilor operelor personalităților ale căror scrieri au marcat momentele semnificative ale evoluției literaturii române și poziționării ei în context european va conferenția profesorul emerit Bruno Mazzoni, fost decan al Facultății de Limbi Străine a Universității din Pisa. Despre caracteristicile limbajului literar și al modalităților narative folosite de George Călinescu în romanele sale și în mod special în romanul „Enigma Otiliei”, se va referi în continuare dl. dr. Alessio Colarizi Graziani, un prieten al României, traducător din mai multe limbi, fost înalt funcționar al Senatului Italiei, care este, împreună cu doamna Laura Vincze, și traducător al operei citate a eruditului scriitor roman. (cf. „L’Enigma d’Otilia”, Lithos Editore, Roma).

.

Comunicat de presă

Joi, 15 ianuarie 2015, ora 17:30, Editura Cununi de stele și Librăria Mihai Eminescu, Bd. Regina Elisabeta nr.16 (lângă Universitate) vă invită la evenimentul „Eminescu în bengali. În traducerea Amitei Bhose.” Povestea traducerii și a receptării lui Eminescu în India.

Amita Bhose, scriitoare, traducătoare, profesoară de limba bengali, limba sanscrită și civilizație indiană la Universitatea București (1972-1991) exegetă a operei eminesciene (doctorat în Eminescu, cu tema „Influența indiană asupra gândirii eminesciene”) a fost prima traducătoare a lui Eminescu în Asia, în 1969.
Volumul Eminescu: Kavita (Poezii) reunește 35 de poezii.

În 1959, în Manualul de limba română de la Universitatea București Amita Bhose – pe atunci Ray –, o indiană din Calcutta, îl descoperea pe Eminescu, prin poezia Ce te legeni, codrule. Din acel moment avea să-l așeze pe Eminescu, așa cum va mărturisi, „în inima mea, alături de Rabindranath Tagore”. „A fost doar întâmplător că primul meu pas în lumea eminesciană l-am făcut într-un codru care se legăna cu crengile la pământ, amintindu-mi de versul luai Tagore despre furtună:„Pădurea plânge în hohote, cu brațele ridicate-n sus?” Nu știu. Știu doar atâta: că în poezia eminesciană, în poezia română în general, am simțit ecoul acelui dor milenar care adormea în mine.”
Amita Bhose, primul filolog indian care cunoștea limba română, a fost uimită de similaritățile gândirii celor doi mari poeți ai României și Indiei, Eminescu și Tagore. Traducerea lui Eminescu în India – volumul Eminescu: kavita, apărut la Calcutta în 1969, a necesitat 10 ani de reluare, refinisare și refacere integrală – din respect față de poet. Limba română fiind aproape necunoscută în India, în anii 1960, traducerea lui Eminescu în bengali, limba sa maternă și limba maternă a lui Tagore, era o sarcină dificilă și, în plus, „o altă dificultate, pe care n-o anticipasem, întâlnită pe parcursul traducerilor, a fost aceea că universul eminescian se apropia atât de mult de cel al lui Tagore, încât trebuia să mă feresc de mine însămi, ca pasionata cititoare a lui Tagore să n-o influențeze pe traducătoarea lui Eminescu.” O temere care nu avea să-și dovedească justificarea.

Detalii despre viața și opera Amitei Bhose pe www.amitabhose.net

Vorbitori :
Elena Andronache
Carmen Mușat-Coman, foste studente ale Amitei Bhose
Geta Vodislav, directoare a Librăriei Mihai Eminescu

Moment muzical : Ana Coman, voce și chitară
 

În cadrul Primului Salon Neosimbolist de la Madrid, artistul spaniol Ivan M.I.E.D.H.O a expus o operă despre poetul Mihai Eminescu. Salonul de Artă Neosimbolistă este organizat și sponsorizat de Ministerul de Cultură al Spaniei, împreună cu asociațiile culturale Besarilia și Mentenebre și se desfășoară la Muzeul La Corrala din Madrid. Curatorul expoziției este istoricul de artă Pedro Ortega Ventureira. Salonul este organizat în cadrul cunoscutului Festival Gotic din Spania, SGM Fest, ajuns  deja la a cincea ediție.

Nu este prima oară când artistul M.I.E.D.H.O abordează în fotografiile sale imaginea lui Mihai Eminescu. De această dată, o face însă dintr-un unghi personal și se centrează pe cea mai întunecată perioadă din viața poetului, boala și internarea în sanatoriul doctorului Șuțu. Intitulată Sweet Art: Mihai Eminescu și Veronica, opera prezintă un autoportret al artistului însuși în rolul poetului român și un model care o interpretează pe Veronica Micle. Cei doi sunt prezentați îmbrațișați, în culori întunecate, care simbolizează latura cea mai ascunsă a minții umane, nebunia, durerea și tragedia dragostei lor.

Sweet Art: Mihai Eminescu și Veronica face parte din seria fotografică Doppeltgänger, în care artistul abordează tulburarea bipolară, boala de care se presupune că a suferit Mihai Eminescu. Criticul Ana Isabel Diaz Plaza observă că “M.I.E.D.H.O recurge la conceptul de Doppeltgänger pentru a simboliza participarea altora în viața noastră și influența noastră în tot ce ne înconjoară, ceea ce duce la o cultură în continuă expansiune și globalizare.  Pe lângă simbolism,   lucrarile lui se evidențiază prin înalta calitate tehnică. Artistul fuzionează fotografia cu pictura, iar rezultatul este o operă unică, ale cărei limite se estompează.”

Lucrările expuse în cadrul Primului Salon Neosimbolist din Spania au fost selecționate de un juriu format din istoricul de artă Pedro Ortega Ventureira, Dr. Miguel Salmerón Infante (Universidad Autonoma de Madrid), Ana Isabel Díaz Plaza (Universidad Autonoma de Madrid) și Dra. Lourdes Santamaría Blasco (UMH). Expoziția colectivă își propune să evoce atmosfera saloanelor din Paris, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și să ofere o călătorie prin tematica și imagistica simbolistă, reformulată în secolul al XXI-lea: lumea viselor, reinterpretarea motivelor biblice, calea de transformare și arta underground în contemporaneitate.

Expoziția este deschisă la Muzeul și Centrul Cultural La Corrala din Madrid - Calle Carlos Arniches, 3-5, 28005, pana pe 30  noiembrie 2013.