Bucuresti

Primăria Sectorului 2 invită bucureştenii mâine, marţi, 13 septembrie, ora 18.00, la vernisajul expoziţiei de pictură „Flori pentru Kafka“ realizată de Ovidiu Kloşka şi găzduită de Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională din strada J.L. Calderon nr. 30.

Născut la Roman, Neamţ, la 27 iulie 1977, Ovidiu Kloşka este absolvent al Universităţii „Gheorghe Asachi” – Iaşi şi Master în cadrul Universităţii de Arte Plastice şi Decorative „ George Enescu”, Iaşi.

Trăieşte şi creează în Focşani, Vrancea, realizând numeroase expoziţii din anul 1998 şi până în prezent:

•  1998: „ Expoziţie de grafică” - Teatrul „ Luceafărul”, Iaşi.
•  2009: „ Saloanele Moldovei”, expoziţie de grup; „ Urma Memoriei”- Galeriile de Artă Focşani, cu pictură, intervenţie grafică pe metal, fotografie.

Ovidiu Kloşka, spirit liber, deschis către orizonturile fanteziei unde prezenţa ingerilor gladiatori gestionează spaţiile insomniilor lucide şi se metamorfozează în picturi insolite.

„Fantezia deborantă, reverberaţiile nocturne ale poeziei, cum susţine pictorul, amplifică sonoritatea cromatică şi sporesc dramatica desfăşurare a formelor în spaţiul grafic. Nu întâmplător, Ovidiu Kloşka aude muzica sferelor şi vede îngeri”- Valentin Ciuca- critic de artă.

„Cu certitudine, arta lui Kloşka se înscrie în efortul major al creatorilor de a detecta şi exprima esenţele fiinţei umane, aşa cum a fost ea modelată de vremuri” – Prof. dr. Florin Agafiţei.

Prezintă criticul de artă Ruxandra Garofeanu.

Expoziţia va fi deschisă în perioada 13-23 septembrie 2011 între orele 8.00-20.00.

Tête-à-Tête Coffee Art & Chill

Miercuri, 21 septembrie, ora 20:30

Emy Dragoi, considerat cel mai bun acordeonist de jazz va fi acompaniat de catre: Lucian Maxim (percuţie), Adrian Flautistul (bas) şi Jezebel (voce).

Biletele se pot procura de la intrare. Preţul unui bilet este 20 lei.

Tête-à-Tête Coffee Art & Chill Parcul Herăstrau, lângă Grădina Japoneză, Bucureşti
Rezervari: 0728 668 463

Tête-à-Tête Coffee Art & Chill

Marti, 20 septembrie 2011, ora 20.30

Seara dedicata culturii franceze va aduce in prim plan poezii ale unor poeti celebri, pline de dragoste la fel ca si cantecele prezentate. Costumatia actritelor este una pe masura, iar intalnirea tête à tête va fi una care va va inunda cu izul autentic frantuzesc!
Muzica:
Ciprian Pop: chitara
Michael Acker: contrabas
Alex Triscariu: fagot
Aylin Cadir: voce

Prevert, Verlaine, Ronsard, Desnos, Aragon...si Jazz
Versuri spuse de actorii Adelaida Zamfira, Ana-Ioana Macaria, Istvan Teglas
Pictura: Vernisaj "Povestind Copacilor" Gina Ster
Costume:Liana Obancea

Biletele se pot procura de la intrare. Preţul unui bilet este 20 lei.
Tête-à-Tête Coffee Art & Chill Parcul Herăstrau, lângă Grădina Japoneză, Bucureşti
Rezervari: 0728 668 463
 

O capodoperă a picturii italiene recent restaurată la MNAR:
Suzana şi cei doi batrâni de Alessandro Varotari

Vineri, 16 septembrie 2011, la Muzeul Naţional de Artă al României, în cadrul Galeriei de Artă Europeană, a avut loc vizita oficială a Preşedintelui Republicii Italia, E.S. Domnul Giorgio Napolitano, cu prilejul inaugurării tabloului Suzana şi cei doi bătrâni de Alessandro Varotari, restaurat recent de specialiştii muzeului, cu sprijinul financiar al S.C. Pirelli Tyres Romania S.R.L.

Pictorul Alessandro Varotari (Padova, 1588 – Veneţia, 1649), cunoscut şi sub numele de Il Padovanino, este un reprezentant al manierismului târziu şi al barocului timpuriu, fiind influenţat de maeştrii şcolii veneţiene de pictură Tiţian şi Paolo Veronese.

Lucrarea, provenind din colecţia Muzeului Toma Stelian, a fost atribuită iniţial lui Tiţian, apoi unui discipol al acestuia, până la identificarea autorului ca fiind Varotari, ipoteză impusă definitiv în 1988.
Pictura ilustrează un episod din Vechiul Testament (Istoria Suzanei 1:15-23) - scena în care frumoasa şi credincioasa Suzana, fiica lui Helcia şi soţia bogatului Ioachim, este surprinsă de doi bătrâni în timp ce se îmbăia.
Motivul abordat este cel al nudului amplasat într-un cadru natural, specific picturii veneţiene, în compoziţie fiind inserate şi simboluri ale feminităţii şi castităţii, precum bazinul cu apă şi micul vas de metal cu capac. Poziţia torsionată a nudului, cu forme sculpturale şi gesturi reţinute este caracteristică stilului artistului, iar chipul Suzanei sugerează idealul clasic al Antichităţii.

Institutul Geologic al Romaniei va invita la Muzeul National de Geologie unde s-a deschis expozitia temporara de paleobotanica „Paduri impietrite”. Vizitatorii pot admira esantioane deosebite de lemn pietrificat, frunze, flori si fructe fosilizate gasite in Romania.

Expozitia poate fi vizitata pana pe data de 15 octombrie 2011, in intervalul orar 10.00 – 18.00 (ultima intrare 17.00).

Sponsor: Elixir Press
Partener: ANCS
Parteneri media: Radio România Cultural, Radio Smart FM, Radio Itsy Bitsy, Şapte Seri, comunicatedepresă.ro, Port.ro, onlinegallery.ro, calendarevenimente.ro, copilul.ro, clopoţel.ro, calificativ.ro, grădiniţe.com, isoscel.com, TeenPress, SensoTV, bucuresteni.ro, estiri.ro.

Joi, 22 septembrie 2011, ora 19:00, va avea loc lansarea oficială a galeriei de arta contemporană Art Yourself, odată cu vernisajul celei dintâi expoziții, FeminitARTE.

Program de vizitare:
marţi - sâmbătă: 11:00 - 19:00
duminică: 11:00 - 14:00
luni: închis

Expoziţia rămâne deschisă până în data de 6 noiembrie 2011

Contact:
str. Nicolae Ionescu nr. 11, 011371, București (în vecinătatea parcului Kiseleff )
+40 21 3611589
office@artyourself.ro | www.artyourself.ro

Expoziţia FeminitARTE este construită ca un serial reflexiv, fiind percepţia reprezentată a artistului contemporan asupra feminităţii.

Artiști prezenţi în expoziţie: Andra Andronic, Anca Badea, Mihai Bâgu, Vlad Berte, Irina Broboană, Codruţa Cernea, Mihai Coșuleţu, Amalia Dulhan, Remus Grecu, Harem 6
(Flavia Marele și Ildiko Mureșan), Adriana Horga, Elena Ilaș, Dan Istrate, Monalisa Kaboș, Florin Marin, Ada Muntean, Ana Olenicenco, Beniamin Popescu, Alexandru Potecă, Adrian
Preda, Radu Rodideal, Albert Sofian, Stoian Gabriel, Dorel Topan, Andrei Tudoran, Ștefan Ungureanu, Iuliana Vîlsan, Raluca Zamfira, Mihai Zgondoiu

Curatori: Monica Enache și Valentina Iancu

COMUNICAT DE PRESĂ

Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Afişului din Wilanów şi Institutul Polonez din Bucureşti vă invită marţi, 20 septembrie, orele 12.30 la conferinţa de presă prilejuită de expoziţia „Istoria în 192 de imagini. Afişul polonez 1917 – 2007”, organizată cu ocazia preluării de către Polonia a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene şi a aniversării a 10 ani de activitate a Institutului Polonez din Bucureşti.

Vernisajul expoziţiei are loc miercuri, 21 septembrie 2011, orele 18.30, în prezenţa E.S. dl Marek Szczygieł, Ambasadorul Republicii Polone la Bucureşti, a dnei Aleksandra Piątkowska, Directorul Departamentului Diplomaţiei Publice şi Culturale al Ministerului Polonez al Afacerilor Externe, a dlui Roland Chojnacki, fost Director al Institutului Polonez din Bucureşti în perioada 2001 – 2006, în prezent Director al Institutului Polonez din Londra, a dlui Jarosław Godun, fost Director al Institutului Polonez din Bucureşti în perioada 2006 - 2010, în prezent Director al Institutului Polonez din Kiev, a dnei Maja Wawrzyk, Directorul Institutului Polonez din Bucureşti şi a dlui Jacek Szelegejd, specialist în cadrul Muzeului Afişului din Wilanów.

Afişele prezentate în expoziţie provin de la Muzeul Afişului din Wilanów (secţie a Muzeului Naţional din Varşovia), primul muzeu din lume dedicat afişului, a cărui colecţie de peste 55.000 de piese este una dintre cele mai mari din lume.

Cele 192 de lucrări selectate de Maria Kurpik, curatorul expoziţiei, prilejuiesc întâlnirea publicului din România cu „fenomenul afişului polonez” – sintagmă folosită de criticii internaţionali pentru a denumi producţia prolifică, originală şi de o înaltă calitate artistică a afişului din Polonia în perioada 1960-1970 care a influenţat grafica de afiş în multe ţări europene.

Expoziţia îşi propune să ilustreze aproape un secol de evoluţie a afişului polonez, din anul 1917 până în contemporaneitate. Afişul fiind prin excelenţă o artă a realităţii cotidiene, expoziţia prezintă prin intermediul memoriei afişului istoria Poloniei într-un secol dominat de violente schimbări politice, economice şi culturale.

La sfârşitul secolului al XIX-lea afişul era considerat în Europa „arta marelui peisaj urban” ce colora şi însufleţea spectacolul vizual-decorativ al străzii, fiind ridicat la acest rang de creaţiile remarcabile ale maeştrilor afişului precum Jules Chéret, Eugène Grasset, Théophile A. Steinlen, Leonetto Cappiello, Henri de Toulouse-Lautrec sau Alphonse Mucha, care au înţeles specificitatea acestui mijloc de comunicare, îmbogăţindu-l prin soluţii grafice inovative. Şi artiştii polonezi precum Juliusz Kossak, Teodor Axentowicz sau Piotr Stachiewicz se aliniază acestei tendinţe, după cum demonstrează şi expoziţia de afişe organizată la Cracovia în 1898.

Începutul secolului XX însă, marcat de Primul Război Mondial, mută accentul de la dimensiunea culturală a afişului spre cea politică, propagandistică. Afişe cu rol mobilizator prin imagini ample, expresive, tipărite în tiraje mari şi adresându-se tuturor categoriilor sociale au animat campaniile pentru aparărea graniţelor ţării din anii 1918-1920.

În perioada interbelică dezvoltarea vieţii economice şi cultural-artistice duce la proliferarea afişelor comerciale, turistice, sportive şi culturale, create în stil modern de artişti care experimentează formule îndrăzneţe de design arhitectural şi experimente tehnice inovative, precum asocierea graficii cu fotografia sau fotomontajul. Printre aceşti artişti se numără Bohdan Bocianowski, Jerzy Karolak, Roman Syałas sau Antoni Wajwód.

Invazia Poloniei de către trupele naziste şi declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial  determină apariţia afişelor care cheamă populaţia la înrolare, la apărarea ţării, încurajând spritul de luptă al polonezilor. Afişele sunt prezente pe zidurile oraşelor pe toată perioada ocupaţiei.

După capitularea Germaniei şi instalarea regimului comunist în Polonia, afişul a devenit principalul instrument de propagandă a noului guvern şi a noii ideologii, un mijloc de „agitaţie vizuală”, care preamăreşte noua ordine socială şi îi ironizează pe capitaliştii occidentali. Ca stil, aceste afişe se înscriu în retorica realismului socialist, ilustrând chipuri idealizate ale proletarilor ce privesc optimist spre un viitor „luminos”.

După 1956, odată cu speranţa de eliberare de sub influenţa Uniunii Sovietice şi de îmbunătăţire a condiţiilor de trai, afişul se dezvoltă ca un mediu de comunicare aparte între artist şi public. În ciuda cenzurii, el reuşeşte să transmită discret mesaje ce pot fi interpretate ca o ironie sau chiar critică voalată la adresa regimului. Mai mult decât atât, valoarea artistică a afişelor şi participarea acestora la expoziţii şi târguri internaţionale le conferă recunoaştere pe plan european. Zbigniew Kaja, Henryk Tomaszewski, Roman Cieślewicz sau Józef Mroszczak sunt câţiva dintre „graficienii străzii” activi în această perioadă.

În anii 70 se manifestă un grup de artişti cunoscuţi ca graficienii afişului „contra-culturii” care practică o artă contestatară, determinată de criza socio-economică şi grevele muncitoreşti şi studenţeşti. Printre reprezentanţii acestui curent se numără Jan Jaromir Aleksiun, Jerzy Czerniawski, Eugeniusz Get-Stankiewicz sau Jan Sawka.

După instituirea legii marţiale în anul 1981, care limita drastic orice manifestare cultural-artistică, apar o serie de edituri clandestine care tipăreau şi difuzau afişe de o mare forţă expresivă. Adevărate instrumente de propagandă, de această dată împotriva regimului, afişele acrestei perioade s-au bucurat de o mare popularitate.

După primele alegeri prezidenţiale libere în Polonia postbelică, perioadă în care apar numeroase afişe electorale, anii 90 au adus debutul unor creatori de afişe ale căror lucrări nu au putut fi admirate în trecut din cauza situaţiei politice. Afişele din ultimul deceniu prezente în expoziţie, realizate de artişti care urmează o bogată tradiţie, au revenit la funcţia iniţială, promovând produse, evenimente culturale, campanii sociale şi educative.

Centrul Cultural „ Rabindranath Tagore” şi Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”  vă invită în perioada 30 Septembrie – 02 Octombrie 2011 să descoperiţi una din cele mai fascinante ţări ale lumii: India. Cea de a III-a ediţie a festivalului „Namaste India” va fi dedicată marelui poet Rabindranath Tagore. Supranumit “Sufletul Bengalului” şi “Profetul Indiei moderne”, Tagore a fost primul scriitor din Asia laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1913. 
Evenimentul va comemora cei 150 de ani de la naşterea poetului indian prin organizarea unei conferinţe: "Rabindranath Tagore: Citizen of His Country and of the Universe". Invitată va fi prof. dr. Uma Dasgupta, la ora actuală cea mai importantă specialistă în opera şi viaţa lui Tagore, coordonatoare a seriei „Tagore” la prestigioasa Oxford University Press. Conferinţa oferă un portret al lui Rabindranath Tagore, poetul și umanistul. Vom cunoaşte familia şi societatea bengaleză din anii formării sale, vom înţelege dezvoltarea sa ca poet, autor de povestiri şi nuvele, eseist, reformator al educaţiei şi îl vom percepe ca pe una din vocile modernităţii indiene, cu un mesaj universal, valabil chiar şi astăzi.
Recitalul de poezie va oferi un prilej unic de întâlnire cu geniul lui Tagore prin magia cuvintelor izvorâte din inimă iar expoziţia de fotografie  va ilustra natura Bengalului de Vest, locul natal al lui Tagore, precum şi scene din viaţa rurală, simboluri ce se regăsesc în opera poetului.
Programul mai cuprinde spectacole de muzică şi dans, lansări de carte, târg de produse tradiţionale şi specialităţi culinare, proiecţii de filme. În plus, prin ateliere interactive vizitatorii vor putea învăţa arta îmbrăcării saree-ului, regulile de bază ale dansului clasic şi devoţional, arta mehndi (decorarea mâinilor cu henna) precum şi o introducere în limba Sanscrită şi limba Hindi.
Aromate ceaiuri tradiţionale şi delicioase specialităţi culinare, preparate cu o diversitate uimitoare de mirodenii, vor încununa experienţa multisenzorială a festivalului.
Evenimentul este organizat de către Centrul Cultural „ Rabindranath Tagore” şi Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", cu sprijinul Ambasadei Indiei la Bucureşti şi al Departamentului de Cercetari Socio-Umane, Institutul de Istorie “George Bariţiu”, Academia Română, Filiala Cluj Napoca.

PROGRAM
Zilnic (9:00 - 19:00)
- Târg cu produse tradiţionale şi mâncare
- Expoziţie foto: natura, oamenii şi viaţa rurală din Bengalul de Vest – Şura Bancu

Vineri, 30 septembrie
12.00 Deschiderea oficială a evenimentului: în prezenţa conducerii Muzeului Satului, Ambasadei Indiei în România, reprezentanţi Asociaţia Centrul Cultural “Rabindranah Tagore” – Scenă
12.00 Lansare de carte „Dragostea încurcă, dragostea descurcă”  de Rabindranath Tagore – Editura “Cununi de Stele” – Scenă
13:00 Arta decorării cu Henna (Hilda Hedwig Varga – studentă a Secţiei Hindi a Universităţii Bucureşti ) – Gospodăria Ieud
14:00 Introducere în limba Hindi (Cristi Cotarcea – absolvent al Secţiei Hindi a Universităţii Bucureşti) – Gospodăria Moişeni
15:00 Poveştile Calcuttei (Traian Penciuc şi Mihaela Gligor) – proiecţie video şi prezentare – Sala Multimedia MCPN
17.00 Proiecţie de film – „Natobar not out” de Amit Sen – Sala Multimedia MCPN

Sâmbăta, 1 octombrie
11:00 Introducere în limba Sanscrită (Maria-Daniela Pomohaci) – Gospodăria Moişeni
12:00 Lansare de carte „Trezirea inteligenţei” şi „EU sunt ACELA”, Editura Herald – Gospodăria Moişeni
13:00 Arta îmbrăcării saree-ului (dna Simita Sinha) – Scenă
14:00 Program artistic: muzică şi dans – Scenă
15:00 Prezentare "Tagore si Eminescu - doi poeţi care nu s-au întâlnit niciodată" (Carmen Muşat Coman) – Gospodăria Moişeni
16:00 „Integration of Head, Heart and Hands with Yoga”  (Avisek Majumdar) – Sala Multimedia MCPN
17:30 Program artistic: concert de muzică clasică Bhajan şi Qawwali – Sahaj Grup – Scenă

Duminică, 2 octombrie
12:00 Conferinţă: "Rabindranath Tagore, citizen of his country and of the Universe" - Uma Dasgupta – Sala Multimedia MCPN
14:00 Workshop de dans clasic/devoţional – Centrul de artă Euterpe – Gospodăria Chiojdu Mic
15:00 Recitare poezii (dl. George Anca, Carmen Muşat Coman, Carmen Pesantez şi Adelina Patrichi) – Gospodăria Moişeni
16:00 Program artistic: muzică şi dans - Scenă
17:00 Proiecţie de Film – „Chaturanga” – Sala Multimedia MCPN

Târg cu produse tradiţionale şi mâncare
30 septembrie – 2 octombrie, 09:00 – 19:00
Tot ce poate fascina simţurile se regăseşte si foloseste din belsug în India: mirodenii şi arome fără număr, mătase fină, pietre preţioase şi semipreţioase, marmură impecabilă. India este pe locul 1 în lume la exportul de condimente, aici se şlefuiesc şi se prelucrează 2 din 3 diamante iar industria de textile ţesute manual este faimoasă la nivel mondial, imprimeurile, broderiile create de mâna omului fiind o adevarată artă.
Pe toată perioada festivalului va fi deschis publicului un târg cu produse indiene ce va aduce la Muzeul Satului o bucată din această bogăţie de tradiţii şi miresme: sari-uri, salwar kameez, kurta, obiecte decorative, îmbrăcăminte şi accesorii, bijuterii, remedii şi suplimente ayurvedice, filme, muzică.
Bucătăria indiană are origini antice şi reprezintă o combinaţie între diversele moduri de gătit ale numeroaselor etnii ce trăiesc pe teritoriul acestei ţări.
Aceste combinaţii au dat naştere unei adevarate arte care variază în funcţie de religie, bogăţie, gust şi mai ales clima. Aroma incredibilă a Indiei nu constă numai în parfumul de iasomie şi trandafiri, ci şi în aroma mâncărurilor specifice, preparate cu multe condimente. Diversitatea mirodeniilor şi parfumurilor existente în India fac din bucătăria acestei ţări una extrem de savuroasă. Indienii folosesc aproximativ 20 de condimente diferite, printre care cele mai cunoscute sunt piperul, şofranul, ghimbirul, menta, coriandrul, rododendronul, chimenul şi nucşoara.

Expoziţie foto: natura, oamenii şi viaţa rurală din Bengalul de Vest
30 septembrie – 2 octombrie, 09:00 – 19:00 Prodipto Roy, Jayati Saha, Abhijit Kar Gupta, Mihaela Gligor, Raluca Boboc, Iuliana Nălăţan
Locul natal al lui Tagore, Bengalul de Vest este un stat situat în nord-estul Indiei. Capitala este Calcutta (Kolkata). Are graniţă cu Nepal şi Bangladesh, precum şi cu statele Orissa, Jharkhand, Bihar, Sikkim, Assam şi Nieghalaya. Cuprinde două regiuni întinse, Câmpia Gangelui la sud, şi Munţii Himalaya în nord.
Începând cu secolul III î.Hr., a făcut parte din imperiul lui Asoka. În secolul IV d.Hr. a fost anexat imperiului Gupta. Din secolul XIII s-a aflat sub conducere musulmană, până când a fost anexat Imperiului Britanic în 1757. La câştigarea independenţei Indiei, în 1947, a fost împărţit, partea de est devenind Pakistanul de Est (mai târziu Bangladesh), iar partea de vest devenind Bengalul de Vest, aparţinând de India.
Fotografiile expuse reflectă frumuseţea florei şi a faunei, viaţa rurală precum şi scene din viaţa de zi cu zi a oamenilor, simboluri prezente în opera lui Tagore.
„Călătorul trebuie să bată la toate porţile
înainte de-a ajunge la a sa.
Trebuie să rătăcim prin toate
luminile din afară
Pentru a ajunge în sfârsit
la templul cel mai lăuntric.”

Caut har înaintea Ta,
îngăduie-mi o clipă odihnă lângă Tine!
Iată ceasul de pace si de cântare,
Faţă către faţă cu Tine, binecuvântarea
vieţii mele, în linistea acestui
blând popas!

Lansare de carte „Dragostea încurcă, dragostea descurcă” de R. Tagore
Vineri, 30 septembrie, ora 12:00; Carmen Muşat Coman - Editura “Cununi de Stele”
Dragostea încurcă, dragostea descurcă, de Rabindranath Tagore, traducere din bengali de Amita Bhose. Piesă de teatru în patru acte. Comedie care tratează viața de familie a clasei intelectuale indiene. Acțiunile se petrec în Calcutta, dialogurile sunt pline de rafinament și umor iar încurcăturile în care se află personajele principale și care sunt create de ei înșiși provoacă râsul.
Este una dintre cele mai interesante comedii din repertoriul teatrelor din Bengal, jucându-se din anii 1930 până în prezent. În România a fost pusă în scenă în 1981, la Casa Universitarilor, în regia și interpretarea studenților Amitei Bhose. A fost, totodată, prima reprezentație de teatru indian din România.
Mehndi - Arta decorării cu Henna
Vineri, 30 septembrie, ora 13:00; Hilda Hedwig Varga, studentă a Secţiei Hindi a Universităţii Bucureşti
Decorarea pielii cu henna este o practică foarte veche, populară mai ales în India, unde miresele îşi decorau corpul cu aceasta substanţă extrasă din planta cu acelaşi nume, având convingerea că ajută fertilitatea.
Aceasta tehnică a decorării corpului se numeşte mehndi, iar în ultima vreme se bucură de popularitate şi în lumea occidentală, sub denumirea improprie "tatuaje temporare", deşi nu are legatură cu tehnica tatuării.
Mehndi este de obicei practicată în cadrul unor evenimente speciale, cum ar fi nunţile sau anumite festivaluri. De pildă, în timpul unor spectacole hindu, fiecare femeie îşi decorează palmele şi picioarele cu henna, pentru că în aceste zone substanţa devine mai închisă la culoare.
Introducere în limba Hindi
Vineri, 30 septembrie, ora 14:00; Cristi Cotarcea – absolvent al Secţiei Hindi a Universităţii Bucureşti
Limba Hindi îşi are începuturile în Asia Centrală în jurul anului 5000 i.Hr, şi are de asemenea o relaţie specială cu Urdu, iar majoritatea vocabularului din Hindi vine din sanscrită. Limba Hindi a început să fie folosită iniţial în scrierile din timpul secolului al IV-lea d.Hr, scrisă pe manuscrisele Brahmi, dar din secolul al XI-lea d.Hr a fost scrisă cu alfabetul Devanagari.
Din cele 18 limbi oficiale ale Indiei şi cele peste 1000 de dialecte, Hindi este promovată de către guvern şi folosită de peste jumătate din populaţie. Hindi este limba care include mai multe dialecte diferite şi variaţii, iar în unele cazuri aceasta limbă este complet diferită de unele din dialectele sale, inclusiv unele variaţii care sunt considerate limbi separate cu propria lor literatură.
Poveştile Calcuttei
Vineri, 30 septembrie, ora 15:00; Marturii despre Mircea Eliade şi Maitreyi Devi cu Mihaela Gligor si Traian Penciuc. Prezentare despre Indian Museum, Kolkata de Sarunya Prasopchingchana
Pentru mulţi cititori români, Maitreyi este un personaj. Unul exotic, fermecător, cum nu mai este altul în literatura română.
Inspirat din realitate, ce-i drept, însă acoperit cu iscusita imaginaţie a celui ce i-a dat viaţă: Mircea Eliade. Oricum am lua-o, pe calea imaginaţiei, ori a realităţii, legătura dintre Maitreyi şi Eliade nu poate fi negată şi nici trecută cu vederea. Are ceva special, dar asta nu e totul. La o privire mai atentă, cititorul descoperă „decorul”: Calcutta, lumea plină de exuberanţă şi încântare… şi dincolo de ea… poveştile Calcuttei…
„Dacă vreau câteva clipe de linişte absolută sau dacă vreau să aud trilurile mierlelor trebuie să mă trezesc înainte de ora 5, pentru că de îndată ce Calcutta se trezeşte nu am nici o şansă să mă bucur de cântecele păsărilor sau de liniştea ce pare, peste zi, ceva nefiresc în marea metropolă. Dis-de-dimineaţă, când soarele se ridică leneş prin perdeaua de ceaţă, Calcutta pare desprinsă din basme. E un fel de zână adormită, iar cel ce o readuce la simţire e soarele, înger şi demon pentru cele peste 15 milioane de suflete ale oraşului. Până la ora 6, străzile sunt deja pline.[…]” - Mihaela Gligor
Proiecţie de Film „ Natobar not out”
Vineri, 30 septembrie, ora 17:00; Director: Amit Sen; Actori: Raima Sen, Mustafa Prakash
Natobar Not Out, comedie realizată în 2010 de către directorul bengalez Amit Sen, prezintă povestea tânărului Natobar, un băiat dintr-un cartier de clasă mijlocie, a cărui inimă bate pentru poezie dar nu este înţeles de nimeni apropiat. Printr-o minune, Natobar primeşte harul artistic al lui Tagore pe car Natobar nu este doar un personaj ci o adevărată metaforă cu care o categorie de public se poate identifica: lumea publicităţii, a advertisingului. Povestea oricărui suflet de artist într-o lume consumeristă, unde creativitatea este orientată excesiv către comercial. Filmul urmăreşte drumul de la anonimitate spre celebritate şi înapoi, de la lumea reală la cea iluzorie şi înapoi.

Introducere în limba Sanscrită
Sâmbătă, 1 octombrie, ora 11:00; Maria-Daniela Pomohaci
Limba sanscrită este printre primele limbi indo-europene scrise. Considerată o limbă clasică, este şi o limbă contemporană oficială a Indiei. În India, există în jur de 200.000 de vorbitori fluenţi. În ultimii ani au fost multe proiecte pentru a aduce din nou la viaţă această limbă antică, care deşi "moartă", trăieşte datorită vorbitorilor săi, toţi oameni având o aleasă educaţie.
La perfecţionarea gramaticii limbii sanscrite, o contribuţie esenţială au avut-o marii gramaticieni Panini şi Patañjali.
„Limba sanscrită, fie ea cât de antică, este de o structură minunată; mai perfectă decât elena, mai bogată decât latina şi mai desăvârşit rafinată decât amândouă, totuşi dovedind faţă de ambele o afinitate, atât în rădăcinile verbelor, cât şi în formele gramaticii, mai puternică decât ar fi putut apărea din pură întâmplare; atât de puternică încât nici nu filolog nu le poate cerceta fără să fie convins că toate trei au izvorât din vreo sursă comună care, probabil, nu mai există...“
Lansare de carte „Trezirea inteligenţei” şi „EU sunt ACELA“
Sâmbătă, 1 octombrie, ora 12:00; Editura Herald
Krishnamurti, socotit unul din marii ganditori ai veacului XX, a lasat o opera importanta, alcatuita indeosebi din discursurile pe care le-a rostit cu prilejul unor reuniuni anuale organizate in lumea intreaga.
"Cand iti doresti o experienta religioasa, o doresti pentru ca nu ti-ai rezolvat problemele, temerile, disperarile, fricile si suferintele de zi cu zi - si deci vrei mai mult.

Dar in aceasta dorinta de mai mult se ascunde o mare amagire. Dorinta de experiente din ce in ce mai vaste, mai profunde, mai importante nu duce decat la prelungirea drumului cunoasterii.”
Nisargadatta Maharaj, considerat astazi unul din marii intelepti ai veacului, iar cartea sa, Eu sunt Acela, o adevarata Biblie a secolului XX, a trait o viata obisnuita, pana la varsta mijlocie, fara nici cel mai mic semn al sfinteniei ce avea sa urmeze.
"Ce este rau in cautarea mintii dupa placut si in eschivarea ei de la neplacut ? Intre malurile durerii si placerii curge raul vietii. Numai cand mintea refuza sa curga odata cu viata si se poticneste de maluri, ea devine o problema.

Prin curgere odata cu viata eu inteleg acceptare - lasand sa vina ce vine si sa treaca ce trece.”

Arta imbrăcării saree-ului
Sâmbătă, 1 octombrie, ora 13:00; Doamna Simita Sinha (Ambasada Indiei la Bucureşti)
A îmbrăca un saree este o artă. Există şi o legendă ce prezintă povestea acestui minunat articol vestimentar. Într-o zi, frumoasa Draupadi, disputată la un duel, a fost câștigată de tabăra adversă. Zeul Krishna a promis că o să-i protejeze virtutea şi, de aceea, în momentul în care câştigătorii duelului au vrut să se înfrupte din trofeul obţinut, nu au reuşit decât să apuce un colţ din materialul diafan care o acoperea pe frumoasa Draupadi. Cuceritorii au continuat „lupta” lor cu materialul, dar totul era în zadar. Si astfel Krishna a păstrat virtutea fetei.
Saree-ul este compus din materialul care se înfăşoară în jurul taliei, bluza sau choli-ul şi fusta ce se poartă dedesubt sau lehenga. Pliurile care se realizează atunci când saree-ul este prins la nivelul buricului sunt cele care fac ţinuta deosebită. De-a lungul istoriei, ele au fost comparate de către marii poeţi cu petalele florilor abia îmbobocite.
Deoarece în India există atâtea culturi, şi îmbrăcarea saree-ului depinde mult de regiune. La sat, pallu-ul sau capătul acestuia este pus pe cap, pe când la oraş el este lăsat simplu să curgă peste umăr. Fiecare stat are un mod diferit de a-l fabrica şi foloseşte diferite materiale. Cu toate aceste diferenţe, cel mai apreciat saree este cel din Benaras, ţesut manual din mătasea de cea mai bună calitate.
Program artistic: Dans şi Muzică
Sâmbătă, 1 octombrie, ora 14:00; Duminica, 2 octombrie: ora 16:00; Grupul Shakti, Laura Bogorodea, Ionela Petcana, Srishti Sinha
Indiferent de forma, dansul indian este o arta deosebită, solicitând o coordonare perfectă între posturile corporale, expresia faciala, gesturi şi priviri.
Costumele impresionante, machiajul şi bijuteriile încântă privirile şi îl transportă pe privitor într-un tărâm de poveste. Î
n timpuri străvechi, dansul era executat doar în temple de fete tinere numite devadasi. Ele erau considerate soţiile zeilor pe care îi slujeau prin dans, fiind vorba mai mult de un legământ spiritual decât de unul fizic.
Dansurile clasice indiene sunt aproape de divin, de perfecţiune, graţie şi artă, pe când dansurile moderne – în stil Bollywood sau chiar occidental – sunt apreciate pentru veselia lor şi larga lor accesibilitate.

"Tagore si Eminescu - doi poeţi care nu s-au întâlnit niciodată" - prezentare
Sâmbătă, 1 octombrie, ora 15:00; Carmen Muşat Coman, Ed. Cununi de Stele
Amita Bhose (Calcutta, 1933 – Bucuresti, 1992) este prima traducatoare a lui Eminescu in spatiul asiatic – Eminescu: Kavita (Poezii), Calcutta, 1969 –, traducerile fiind realizate in bengali. Amita Bhose si-a dedicat intreaga existenta interpretarii cat mai exacte a tuturor „urmelor” si influentelor indiene in opera eminesciana. Dragostea pentru poezia lui Eminescu a determinat-o sa se stabileasca in Romania, unde a predat bengali, sanscrita si civilizatie indiana la Universitatea Bucuresti, totodata traducand in bengali literatura romana, scriind articole, studii, sustinand conferinte despre Eminescu, literatura romana si indiana.
„Eminescu şi India” este una dintre cărţile de referinţă ale sale, care a constituit şi teza sa de doctorat din România de la Universitatea din Bucureşti. Autoarea a mers pe drumuri nebatute, concluzionand: „Mihai Eminescu e singurul poet european care a facut India nemuritoare in tara sa”.
Pentru Amita Bhose, Eminescu este, ca şi Tagore, un dārśanik (cel care vede) şi un kavi – poet- înţelept. Graţie traducerilor Amitei Bhose, românii au putut cunoaşte, în presa culturală a vremii – Steaua, Ramuri, Luceafărul, România literară, Convorbiri literare, Literatorul ş.a. – frumuseţea versului şi verbului tagorean, nealterată de intermedierea unei limbi europene.
„Integration of Head, Heart and Hands with Yoga”
Sâmbătă, 1 octombrie, ora 16:00; Avisek Majumdar, profesor de Satyananda Yoga
Ştiinţa Yoga a fost dezvoltată la poalele Himalayei, în India şi împrejurimile ei, acum peste 5.000 de ani, de către înţelepţii şi vizionarii acelor epoci. Satyananda Yoga este un sistem răspândit la niel mondial, care îşi are rădăcinile în tradiţie adresându-se în acelaşi timp nevoilor şi problemelor omului modern.
Avisek s-a născut în oraşul Chittaranjan, în apropiere de Calcutta, în partea estică a Indiei. A fost iniţiat în diverse practici Yoga din copilărie, ca parte a stilului său de viaţă. A fost apoi iniţiat în practica Mantra Yoga şi Dhyana (meditaţie), încă de timpuriu, de către Gahananandaji Maharaj (Preşedinte al misiunii Rama Krishna, Belur Math).
Dupa terminarea pregatirii scolare în inginerie electronica si comunicatii el s-a dedicat studiului Stiintei Yoga în cadrul Scolii de Yoga din Bihar, India, a carei linie initiatica o urmeaza de peste 12 ani, din 1998 si pana in prezent. Astfel, a fost initiat în Jignasu Sanyasa (pregatirea pentru calugarie) sub directa supraveghere a Gurului sau Swami Niranjanananda Saraswati, în timpul perioadei în care îsi urma studiile în stiinta Yoga.
A organizat workshopuri de wellness pentru diferite organizaţii guvernamentale şi ne-guvernamentale şi a susţinut cursuri de Yoga pentru studenţi de diverse naţionalităţi în timpul şederilor sale în Hong Kong, Macau, Philippines, China, Sri Lanka, Maldives, Mauritius, şi desigur, India şi România.

Program artistic: concert de muzică clasică Bhajan şi Qawwali
Sâmbătă, 1 octombrie, ora 17:30; Sahaj Group
Genul Bhajan s-a dezvoltat incepand cu secolul al XII-lea, in nordul Indiei. Bhajan se traduce prin « cantec » sau « devotiune ». El nu are o forma fixa. Poate fi foarte simplu, dar si sofisticat, bazat pe raga si taluri clasice. Este un gen liric, exprimand dragostea pentru Divin. Versurile reprezinta un element structural de prima importanta pentru acest gen, muzica fiind modelata pentru a purta mesajul cuvintelor.
Versurile multor bhajanuri au fost scrise cu sute de ani in urma de mari sfinti ai Indiei: Tukaram, Tulsidas, Gyaneshwara, Kabir; altele au fost compuse de reputati poeti contemporani: Tagore, H.P. Salve (Belous), rev. Tilak. Aceste cantece sunt adresate Divinului insusi si sunt destinate, de asemenea, sa trezeasca credinta omului care, coplesit de grijile cotidiene, a pierdut constiinta existentei si a frumusetii lui Dumnezeu.
Muzica evoca episoade din marile momente ale civilizatiei hinduse, ca de pilda Ramayana, Bhagavad Gita, sau glorifica diferitele aspecte ale Divinului din mitologia Indiei.
Genul Qawwali a patruns in India in secolul al XI-lea, venind din Persia. Marele mistic sufi Kwaja Moinuddin Chisti a introdus acest gen in ordinul sau, numindu-l suma. Adevarata inflorire si desavarsire a genului are loc in secolul al XIV-lea si este datorata marelui sfant, poet si muzician indian Amir Khusro, care a transformat genul suma numindu-l qawwali si imbogatindu-l cu principiile muzicii clasice indiene.
Termenul de qawwali deriva din cuvantul arab qaol, care semnifica “axioma” sau “adevar devenit lege”. Qawwal este numit cel care canta qawwali, solistul principal care enunta in fraze poetice adevarul revelat al profetilor si laudele aduse lui Dumnezeu. Enuntul sau este apoi reluat de cor, ceea ce intareste si da greutate mesajului.
SAHAJ GROUP a luat fiinta in 1994, intre membrii sai numarandu-se absolventi ai Universitatilor de Muzica din Bucuresti si Iasi, cu specializari in muzica clasica indiana la Academia de Muzica si Arte Frumoase “Late P.K. Salve” din Nagpur, India, gratie burselor oferite de doamna Shri Mataji Nirmala Devi – Fondatoarea Sahaja Yoga.

Conferinţă: "Rabindranath Tagore, citizen of his country and of the Universe"
Duminică, 2 octombrie, ora 12:00; Prof. Dr. Uma DASGUPTA
Rabindranath Tagore a devenit primul laureat Nobel al Asiei când, în 1913, a câstigat Premiul Nobel pentru Literatură cu volumul “Gitanjali: Song Offerings”, cu o introducere de W.B.Yeats.
Tagore nu a fost doar un poet extraordinar de flexibil; el a fost de asemenea un extraordinar autor de povestiri scurte, romane, piese de teatru, eseist si compozitor si un talentat pictor, ale cărui lucrări, prin mixtura între reprezentare si abstracţiune, de abia acum încep să primească recunoasterea pe care au meritat-o întotdeauna. Pentru Tagore a fost foarte important ca oamenii să poată trăi si gândi în libertate. Atitudinile sale faţă de politică si cultură, naţionalism si internaţionalism, tradiţie şi modernitate pot fi văzute toate în lumina credinţei sale. Poate că nimic nu exprimă mai bine valorile sale la fel de clar ca acest poem din Gitanjali:
Unde mintea este fără teamă si capul este ridicat,
Unde cunoasterea este liberă;
Unde lumea nu a fost ruptă în bucăţi prin îngustele ziduri;
Unde izvorul limpede al raţiunii nu şi-a pierdut calea în deşertul aspru al obişnuinţei;
În acest paradis al libertăţii, Tată, lasă ţara mea să se trezească.
Dată fiind vasta întindere a realizărilor sale creative, poate cel mai surprinzător aspect al imaginii lui Tagore în Vest este caracterul său limitat; el este în mod curent văzut ca „marele mistic din Est”, o imagine cu un mesaj pretins pentru Vest, pe care unii o acceptă, alţii o displac, iar alţii o găsesc de-a dreptul plictisitoare. Mai mult, acest Tagore a fost creaţia proprie a Vestului, parte a tradiţiei sale de căutător al mesajului din Est, în special din India, care – după cum Hegel o spune – a „existat de milenii în imaginaţia europenilor”.
Prof. Uma Dasgupta este la ora actuala cea mai importantă specialistă în viaţa şi opera lui Tagore din lume, coordonatoare a seriei Tagore la prestigioasa Oxford University Press. A absolvit Presidency College, Calcutta University şi a obţinut doctoratul la Oxford University. Cercetarea postdoctorală a Umei Dasgupta s-a concentrat asupra lui Rabindranath Tagore şi a instituţiilor de învăţământ înfiinţate de acesta la Santiniketan and Sriniketan, între 1901-1941. A predat la Jadavpur University Calcutta, Visva-Bharati University Santiniketan şi la Indian Statistical Institute.
Conferinţa "Rabindranath Tagore, citizen of his Country and of the Universe" oferă un portret al lui Rabindranath Tagore, poetul și umanistul. Pentru a-l înţelege mai bine pe Rabindranath, trebuie să îi cunoaştem familia şi societatea bengaleză din anii formării sale. Vom înţelege astfel dezvoltarea sa ca poet, autor de povestiri şi nuvele, eseist, fondator al şcolii de la Santiniketan şi a Visva-Bharati International University, şi îl vom percepe ca pe una din vocile modernității indiene, cu un mesaj universal, valabil chiar şi astăzi.
„Consider că cei trei ani pe care i-am petrecut la Santiniketan au fost cei mai roditori din viaţa mea… Santiniketan mi-a deschis ochii pentru prima dată asupra splendorilor Indiei si a artei Orientului îndepărtat. Până atunci eram complet sub influenţa artei, muzicii si literaturii occidentale. Santiniketan m-a făcut cel care sunt, produsul comun al Estului si Vestului” (Satyajit Ray, regizor, laureat Oscar, Guardian, 1 august 1991).

Workshop de dans clasic/devoţional
Duminică, 2 octombrie, ora 14:00; Carmen Coţovanu-Pesantez - Centrul de artă Euterpe
Dansul indian clasic are mii de ani şi fiecare din formele sale are origini religioase, dansul fiind iniţial dăruit doar lui Dumnezeu. Mitologia nu lipseşte din această formă de exprimare corporală de o foarte mare graţie, care presupune talent şi mai cu seamă mult efort şi dăruire.
Carmen Coţovanu Pesantez este în prezent director general al Bibliotecii Pedagogice Naţionale “I.C. Petrescu”, Bucureşti şi totodată director artistic în cadrul Centrului de Artă “Euterpe.
Ca urmare a efectuării unor studii de specialitate (limbă hindi, dans clasic indian – stilul Kathak) în India, Carmen Coţovanu Pesantez a obţinut numeroase premii şi distincţii în ţară şi în India, pentru promovarea dansului clasic indian, a limbii hindi, a culturii şi civilizaţiei indiene şi a dezvoltării relaţiilor culturale româno-indiene.
Recital de poezii
Duminică, 2 octombrie, ora 15:00; Carmen Coţovanu Pesantez – Director general al Bibliotecii Pedagogice Naţionale “I.C. Petrescu Adelina Patrichi – Director al Editurii Taj Carmen Muşat Coman – Director al Editurii “Cununi de Stele” George Anca – scriitor, preşedinte al Asociaţiei RICA (Romanian Indian Cultural Association)
O întîlnire cu poezia lui Tagore este un prilej de cufundare în miracolul cuvintelor izvorîte din inimă, o fugă din rafinatul calcul al exprimărilor încărcate de sofisticata simbolistică dimensionată pentru obtinerea efectului dorit. Metaforele, lipsite de poleiala artificiului, sunt aidoma mugurilor care asteaptă ochiul cititorului ca să înflorească încă o dată ca într-o mantra. De fiecare dată cînd pururea-prezentul pogoară din nou din poem într-o inimă, parfumul cosului cu fructe se trezeste la viată. Tagore scria că vorbele sunt maya [iluzie, aparentă], cînd sunt numai sunete si mărginite; sunt satyam [adevăr] cînd sunt gînduri şi nemărginite. (Marius Chelaru)
Când inima-i deşartă şi secată, coboară-asupră-mi ploaia îndurării Tale.
Când viaţa şi-a pierdut harul, vino la mine într-o explozie de cântece.
Când munca zbuciumată îşi nalţă vuietul, purtându-mă departe, vino la mine, Doamne, cu pacea şi odihna Ta!
Când inima-mi zace roabă, ghemuită-n colţul ei, sparge poarta Rege-al meu şi vino cu strălucire împărătească!
Când ispita îmi orbeşte sufletul cu năluca şi pulberea ei, Tu singurul Sfânt, Tu Veghetorul, vino cu fulgerul şi tunetul Tău!

Proiecţie de Film : „Chaturanga”
Duminică, 2 octombrie, ora 17:00; Director: Avik Saha
Chaturanga este un film apărut în 2008, bazat pe romanul de dragoste cu acelaşi nume al cărui autor este Rabindranath Tagore.
Subiectul se bazează pe o poveste de dragoste prinsă în conflictul de idei dintre două lumi diferite.
Protagonistul principal, Sachish aluneca de la pozitivism radical la misticismul religios în căutarea sensului vieţii. Cu toate acestea, căutare lui nu aduce în cele din urmă nimic decât deziluzie. Acest lucru se datorează faptului că el nu poate împăca idealurile sale abstracte cu prezenţa puternică a două femei din viaţa lui. Una dintre ele este Damini, o tânără hindusă văduvă, iar celălalt este Nanibala, amanta abandonată de propriul frate.

Conferinţa “Rabindranath Tagore: Citizen of his Country and of the Universe”

Vă invităm, în cadrul festivalului “Namaste India”, la conferinţa “Rabindranath Tagore: Citizen of his Country and of the Universe”, susţinută de către prof. dr. Uma Dasgupta, duminică, 2 octombrie 2011, ora 12:00, la Sala Multimedia MCPN – Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Rabindranath Tagore a devenit primul laureat Nobel al Asiei când, în 1913, a câstigat Premiul Nobel pentru Literatură cu volumul “Gitanjali: Song Offerings”, cu o introducere de W.B.Yeats.
Tagore nu a fost doar un poet extraordinar de flexibil; el a fost de asemenea un extraordinar autor de povestiri scurte, romane, piese de teatru, eseist si compozitor si un talentat pictor, ale cărui lucrări, prin mixtura între reprezentare si abstracţiune, de abia acum încep să primească recunoasterea pe care au meritat-o întotdeauna.
Pentru Tagore a fost foarte important ca oamenii să poată trăi si gândi în libertate. Atitudinile sale faţă de politică si cultură, naţionalism si internaţionalism, tradiţie şi modernitate pot fi văzute toate în lumina credinţei sale. Poate că nimic nu exprimă mai bine valorile sale la fel de clar ca acest poem din Gitanjali:

Unde mintea este fără teamă si capul este ridicat,
Unde cunoasterea este liberă;
Unde lumea nu a fost ruptă în bucăţi prin îngustele ziduri;
Unde izvorul limpede al raţiunii nu şi-a pierdut calea în deşertul
aspru al obişnuinţei;
În acest paradis al libertăţii, Tată, lasă ţara mea să se trezească.

Dată fiind vasta întindere a realizărilor sale creative, poate cel mai surprinzător aspect al imaginii lui Tagore în Vest este caracterul său limitat; el este în mod curent văzut ca „marele mistic din Est”, o imagine cu un mesaj pretins pentru Vest, pe care unii o acceptă, alţii o displac, iar alţii o găsesc de-a dreptul plictisitoare. Mai mult, acest Tagore a fost creaţia proprie a Vestului, parte a tradiţiei sale de căutător al mesajului din Est, în special din India, care – după cum Hegel o spune – a „existat de milenii în imaginaţia europenilor”.
Prof. Uma Dasgupta este la ora actuala cea mai importantă specialistă în viaţa şi opera lui Tagore din lume, coordonatoare a seriei Tagore la prestigioasa Oxford University Press. A absolvit Presidency College, Calcutta University şi a obţinut doctoratul la Oxford University. Cercetarea postdoctorală a Umei Dasgupta s-a concentrat asupra lui Rabindranath Tagore şi a instituţiilor de învăţământ înfiinţate de acesta la Santiniketan and Sriniketan, între 1901-1941. A predat la Jadavpur University Calcutta, Visva-Bharati University Santiniketan şi la Indian Statistical Institute.
Conferinţa “Rabindranath Tagore, citizen of his Country and of the Universe” oferă un portret al lui Rabindranath Tagore, poetul și umanistul. Pentru a-l înţelege mai bine pe Rabindranath, trebuie să îi cunoaştem familia şi societatea bengaleză din anii formării sale. Vom înţelege astfel dezvoltarea sa ca poet, autor de povestiri şi nuvele, eseist, fondator al şcolii de la Santiniketan şi a Visva-Bharati International University, şi îl vom percepe ca pe una din vocile modernității indiene, cu un mesaj universal, valabil chiar şi astăzi.

Toate ţipetele de bucurie să se împlinească-n cântul meu suprem:
Bucuria care face pământul să-şi reverse nestăpânitul belşug de iarbă;
bucuria care face să danseze în lumea întreagă viaţa şi moartea îngemănate;
bucuria care grăbeşte furtuna, şi atunci un zâmbet deşteaptă şi înăbuşă orice viaţă;
bucuria care odihneşte potolită printre lacrimi în cupa roşie a lotusului -durere;
şi, în sfârşit, bucuria care aruncă în praf tot ce are şi nu ştie ce face.

Galeria Veroniki Art vă invită miercuri, 21 septembrie, ora 18.00, la vernisajul expoziţiei de pictură:

“Între Zi şi Noapte / Between Day and Night”, semnată de Gabriela Culic.

Expoziţia este deschisă în perioada 21 septembrie – 20 octombrie 2011.

Suprarealismul, unul dintre curentele avangardei care a dominat secolul XX, mai ales ca modalitate de evaziune sau frondă, în funcţie de culturile în care s-a manifestat a prelungit spre contemporaneitate, sub forme mai dogmatic dependente de primul program sau mai relaxate, mai dispuse hibridării cu sursele localizante, şi cu alte tipologii ale introspecţiei, filonul fantastic al romantismului.
Actualitatea culturală atât de eclectică şi sensibilă mai curând la potenţialul metisărilor şi recuperărilor patrimoniale, la ambiguităţile de opţiune şi de program, lasă câmp deschis reinterpretărilor unor conţinuturi ale acestor programe şi filoane tematice - raportări acuzat personale, libere de constrângerile unei anume tipologii de limbaj plastic.
Aceasta este zona Gabrielei Culic, artist situat la limita – destul de transparentă – dintre abstracţia lirică şi un figurativ pătruns în imagine prin multe filtre, îndatorat unei spaţializări sublimat peisagistice şi acest fantastic, ce aparţine suprarealităţii ca domeniu al iluziei, al reveriei şi presiunii onirice persistente din epocile arhaice şi care refulează mereu în diverse prezenturi ale istoriei culturale şi, desigur astăzi. Ne aflăm în prezenţa unei tipologii a fantasticului independent de formulele şi investirile semantice ale primei avangarde, de morfologiile şi jocurile sintactice ale curentului ce şi-a adjudecat acest termen.
Pictura Gabrielei Culic evoluează deci în acest areal al interferenţei între programele unui subiectivism dependent de nivelele senzorialităţii alertate de predispoziţii şi reacţii afective, şi fantasticul îndatorat unei mitologii a nocturnului şi diurnului, fantasmaticului provenit din tensiunea dintre poetica nocturnului, htonian şi acvatic în complementaritate cu cerul înstelat, cu dominante de griuri întunecate. Subtile opacităţi şi transparenţe în care se insinuează vehemenţa caldă a unor focuri sau figuri imprecise de monştri, şi, pe de altă parte, transparenţele fluide ale unui diurn manifestat prin tonuri luminoase, griuri calde sau reci, trasee de picături, ceţuri melancolice şi protectoare. Nimic în această pictură ce stă sub semnul reveriei, între imaginarul nocturn şi melancolia dizolvantă a zilei nu este agresiv sau terifiant, subiectul şi această lume neacreditată de nicio tentă de realism, acest obiect inactualizat, întâlnindu-se în infinitul imaginar dintre cer şi pământ, dintre inventivitatea morfologică a naraţiei mitice şi infinitul spaţiului de dincolo de iluzionismul peisagistic.
În lucrările mai recente, mediul difuz al spaţializărilor dizolvante (în lumină sau umbră) permit coagularea, nu foarte fermă dar tinzând spre formă a unor nuclee protofigurative, mai curând nuclee de tensiune ale unui proces de condensare. În mod nonretoric, fără a acuza profunzimea acestei problematici, condiţia spaţialităţii ca ficţiune, a realului ca improbabilitate şi a picturii ca pasaj între bidimensionalitate şi tridimensionalitate ca variante ale infinitelor dimensiuni imaginare sunt propuse discret, metaforizate printr-o picturalitate cu rol conceptual şi “plastic” deopotrivă.

Curator, Alexandra Titu

Gabriela CULIC

Născută în  31 decembrie 1965, la Bucureşti.
Licenţiată a Universitaţii  Naţionale de Arte, Bucureşti.
Membru UAPR şi al Federaţiei Internaţionale Culturale Feminine.

Expoziţii personale: 2004 - Galeria Căminul Artei, Bucureşti; 2006 - Bucureşti - Galeria ArTei; Galeria Căminul Artei; 2007 - “Efemeride”, Galeria Artis, Teatrul Naţional, Bucureşti; Galeria Silva, Buşteni; 2008, 2009 - Bucureşti - “Iarna…”, Galeria Galateea; Galeria Ana; Casa Vernescu; “Efemeride”, Galeria Apollo; 2010 - Castelul Cantacuzino, Buşteni; Galeria C. Piliuţă, Bucureşti; 2011 - Bucureşti - “Haiku alb”, Galeria Galateca, Biblioteca Centrală Universitară; “Între Zi şi Noapte /Between Day and Night”, Galeria Veroniki Art..

Expoziţii de grup: 1999 - Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti; 2003 - Sala Dalles, Bucureşti; 2003 - 2008 - Salonul Internaţional al Moldovei; 2004, 2006, 2008 - Bienala de Artă “Ion Andreescu”, Buzău; 2003, 2005, 2007 - Bienala de Artă “Lascăr Vorel”, Piatra Neamţ; 2005, 2006, 2007 - Expoziţii la World Trade Plazza, Sofitel, Bucureşti; 2006 - Bucureşti - Galeria ArTei; Salonul Naţional de Artă; 2007 - Expoziţie organizată cu prilejul “Francofoniei”; 2008 - Galeria Galateca, Biblioteca Centrală Universitară, Bucureşti; 2008 - Salonul de Iarnă, Galeria Apollo, Bucureşti; 2009 - “Echinox”, Galeria Silva, Buşteni; Simpozionul Internaţional “Dan Platon”; Primăria din Breaza; Galeria Uniunii Artiştilor Plastici, Ploieşti; Muzeul de Artă, Constanţa; Salonul de Artă, Târgu Jiu; Galeria Ana, Bucureşti; Salonul de Iarnă, Galeria Apollo, Bucureşti; “Călători în timp şi spaţiu”, Galeria Orizont; 2010 - “Poduri Europene”, Muzeul de Artă Constanţa; “De semne, de floare”, Galeria C. Piliuţă, Bucureşti; Cercul Militar Naţional, Bucureşti; “Poduri Europene”, Galeria Apollo; Castelul Cantacuzino, Buşteni; Expoziţie organizată la Cluj Napoca; 2010 – 2011 - “România Magică”, Galeria Arthis; Salonul de pictură, Galeria Elite Prof Art; Centrul de Expoziţii Nicolae Sofianu, Salonul Naţional al Artelor, Râmnicu Vâlcea; Castelul Cantacuzino, Buşteni.

2009 - Premiul Naţional pentru Pictură “Art Top”, acordat de Publicaţia Internaţională “Top Business”

2010 – Apariţia albumului de artă “Efemeride”, editat la Monitorul Oficial Bucuresti,
ISBN 978-973-0-07515-1.

Lucrări de pictură aflate în colecţii publice muzeale şi particulare din: România, SUA, Belgia, Franţa, Spania, Anglia, Germania, Italia, Grecia, Ungaria, Israel, Canada.

Galeria Veroniki Art,

Organizator Doina Roman, artist plastic

Galeria Veroniki Art,

Intrarea Murmurului nr. 2-4 ( zona Aviaţiei ),

Sector 1, Bucureşti

Tel: 021 232 82 77; 0726 141 427

www.veronikiart.ro

veronikiart@veronikiart.ro

Program:

Marţi – vineri: 16.00 – 20.00

Sâmbătă: 12.00 – 20.00