Ediția a VII-a a Concursului de dirijat la final

Prima zi de septembrie a adus, pe podiumul Ateneului, finala Concursului internațional de dirijat „Jeunesses musicales”, ajuns la ediția a VII-a, ca de obicei în organizarea Elite Art Club UNESCO, beneficiind de colaboraarea cu orchestra Filarmonicii care, în acea seară, a evoluat sub conducerea celor trei tineri admiși în finală după etapele eliminatorii la care au fost selectați 48 de candidați.

O sală plină a avut astfel prilejul să îi urmărească în partituri pretențioase dar extrem de îndrăgite de melomani, un punct de interes fiind și implicarea violonistului Răzvan Stoica în acel demers; taiwanezul Yu-An Chang a abordat primele părți din Concertul de Ceaikovski și din Simfonia nr. 5 de Șostakovici, acompaniind solistul cu precizie dar fără un relief deosebit, aspecte regăsite și în parcurgerea Simfoniei, destul de plat, cu o gestică surprinzătoare prin mișcarea paralelă a mâinlor, dirijorul agitându-se mult, trădând un temperament vulcanic, dar care nu a determinat și expresivitatea zadarnic așteptată într-o lucrare de un dramatism aparte.

A urmat la pupitru francezul Simon Proust, mult mai eficient și clar în indicațiile și solicitrile dirijorale, reușind, în Concertul de Sibelius, să aducă în acompaniament suprafețe difuze, aerate, fără ca fraza să „curgă”, iar în partea I din Simfonia nr. 6 de Ceaikovski a conturat frumos paginile grave, planurile contrastante, chiar dacă repetarea unor secvențe nu a adus o diferențiere în plan expresiv, iar momentele în forte nu au transmis și trăirea profundă a compozitorului, având însă strălucirea unei apoteoze ce s-a stins în sonuri difuze, alternând seninătatea cu învolburările atât de specifice stilului ceaikovskian.

Iar japoneza Nodoka Okisawa a bătut măsura corect în Introducere și Rondo capriccioso de Saint-Saens, având, la rândul său, aceeași mișcare paralelă a brațelor în ultima parte a Simfoniei nr. 1 de Brahms, în care pizzicato-ul orchestrei a fost realizat excelent, întreaga desfășurare simfonică având și fraze generoase și linii elegante, pentru că ansamblul Filarmonicii a dovedit, de-a lungul întegului program, că poate susține așa cum trebuie partituri solicitante, chiar dacă dirijorul nu are o anume concepție asupra construcției și înțelegerii lucrărilor respective.

Violonistul oaspete a convins, în cele 3 fragmente din concerte celebre că are o tehnică performantă, un sunet calitativ și o suplețe a frazei, chiar dacă mi s-a părut destul de cerebral în modul de interpretare. Dar în Fantezia „Carmen” de Waxman, oferită, alături de orchestră și de câștigătorul ediției 2014, a cântat cu sensibilitate, finețe și implicare, cucerind prin aplomb și acea amprentă a spiritului iberic, desigur ovaționat la finalul unui program destul de complex/.
Acel opus a fost prezentat în timp ce juriul (Sigmund Thorp - președomte. Christian Ehwald, Gheorghe Costin, Bujor Prelipcean, Daniel Weissmann, Jacek Rogala, Cristian Oroșanu, Cristian Florea) a deliberat pentru a stabili ordinea laureaților - Yu-An Chang, Simon Proust, Nodoka Okisawa. Trebuie să recunosc faptul că mă așteptam ca locul I să-i fie acordat tânăului francez dar... Pe de altă parte, premiul special al orchestrei Filarmonicii i-a fost acordat lui Hemuth Reichel Silva, în timp ce Mențiuni au prmit Maxime Pitois din Franța și Timur Zangiev din Rusia.

Prezentarea finalei a fost asigurată de Marius Constantinescu, iar directorul artistic al competiției, Laurențiu Dașcă, a acordat două Premii de excelență profesorilor Sigmund Thorp și Christian Ehwald, anunțându-se totodată recmpensarea pianistelor Raluca Ouatu și Verona Maier, care au susținut partiturile în etapele eliminatorii.

La Ateneu a fost o seară specială, cu lucrări superbe și dirijori de factură destul de... nuanțată, organizatorii având toate motivele să se declare mulțumiți de reușita ediției a VII-a a Concursului de dirijat, pregătind, de pe acum, următoarea ediție, la care, poate, nivelul candidaților va fi mult mai ridicat.

(5 septembrie 2016)

Anca Florea